2,766 matches
-
nepedepsit pe ticălos. — Ticălos, spuseși? Nu este vorba de un singur ticălos, și nu sunt la îndemâna mea acum să-i judec și să pedepsesc. Mai mult, chiar mi-ar plăcea să ierți domnia ta, ca să putem ierta și noi. — De iertat..., măria ta, în fapt nu prea am ce ierta, că nu am pățit nimic..., doar că mi s-a stricat plăcerea de a călători alături de măria ta, totul m-a înfricoșat și m-a pus pe gânduri. Am păcătuit, pierzândumi încrederea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mult, chiar mi-ar plăcea să ierți domnia ta, ca să putem ierta și noi. — De iertat..., măria ta, în fapt nu prea am ce ierta, că nu am pățit nimic..., doar că mi s-a stricat plăcerea de a călători alături de măria ta, totul m-a înfricoșat și m-a pus pe gânduri. Am păcătuit, pierzândumi încrederea în cei apropiați și mai, mai să-mi schimb firea și să ajung bănuitor. Așa că nu este mare lucru ce-mi cere măria ta, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
călători alături de măria ta, totul m-a înfricoșat și m-a pus pe gânduri. Am păcătuit, pierzândumi încrederea în cei apropiați și mai, mai să-mi schimb firea și să ajung bănuitor. Așa că nu este mare lucru ce-mi cere măria ta, să ierți, taică, este creștinește, să uiți însă este prostește. Așa că să fie după voia măriei tale, doar să nu-mi ceri să uit. Au călărit un timp tăcuți, ascultând doar tropotul cu care frământau copitele cailor drumul pietros
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încrederea în cei apropiați și mai, mai să-mi schimb firea și să ajung bănuitor. Așa că nu este mare lucru ce-mi cere măria ta, să ierți, taică, este creștinește, să uiți însă este prostește. Așa că să fie după voia măriei tale, doar să nu-mi ceri să uit. Au călărit un timp tăcuți, ascultând doar tropotul cu care frământau copitele cailor drumul pietros. După un timp, vodă îl strigă. — Ștefane! Întoarse capul și li se întâlniră privirile. Fața tatălui radia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
începură să cânte popește mnogoeletie. Peste vocile lor, mărind solemnitatea, dominau glasurile puternice și școlite ale diaconilor. Beizadea Constantin, care între timp descălecase, se aplecă să sărute mâna celui ce primise de la sultan firmanul de domnie pe viață. — Să trăiești, măria ta, spuse beizadeaua înălțând capul spre tatăl său. — Să trăiești, măria ta, răsună urarea din toate piepturile. Vodă își strânse fiul cel mare la piept cu putere, fiecare din ei simțind împletirea bătăilor inimii celuilalt cu ale sale și se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
glasurile puternice și școlite ale diaconilor. Beizadea Constantin, care între timp descălecase, se aplecă să sărute mâna celui ce primise de la sultan firmanul de domnie pe viață. — Să trăiești, măria ta, spuse beizadeaua înălțând capul spre tatăl său. — Să trăiești, măria ta, răsună urarea din toate piepturile. Vodă își strânse fiul cel mare la piept cu putere, fiecare din ei simțind împletirea bătăilor inimii celuilalt cu ale sale și se pomeni că-i soptește tânărului: — Ce mare te făcuși, Constantine, și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toate atuurile în mâna lui Brâncoveanu, indiferent dacă jocul se face în politica internă sau externă a Valahiei. Mare om Brâncoveanu, și Kuciuk Selin își aduse aminte de o conversație cu domnitorul în urmă cu câteva zile la Edirne: „Suferi, măria ta, se vede că suferi dar nu înțeleg ce-ți lipsește”, spusese el, iar beiul i-a răspuns: „Înserările de-acasă îmi lipsesc și liniștea lor”. Acum soarele se prăvălise în Dunăre spre apus și aci pe dâmb aerul fierbinte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nici un fel de mâncare. Să fie oare iarăși bolnav? Pylarino se sculă discret de la locul lui și, printre cei ce turnau vinul în pocale, se strecură în spatele voievodului, îi șopti ceva și îi pipăi atent încheietura mâinii stângi. — Păreți sănătos, măria voastră, spuse doctorul printre dinți, abia auzit, mă mirasem văzând că nu prea mâncați, și se întoarse la locul lui. Brâncoveanu nu mâncase aproape deloc și abia dacă își înmuiase buzele în vinul cu reflexe de ambră și cu miros
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
turci și s-o închine împăratului, dacă acesta îi va da înscris că rămâne Valahia țară de-sine-stătătoare și măria sa domn pe viață, iar după el să aibă drept de domnie doar vlăstarele bărbătești din neamul lui. Și am jurat. — Iertare, măria ta, ce fel de sfat de taină a fost acela, dacă spui în gura mare ce s-a făcut acolo? interveni marele stolnic. — Ei, asta mă-ntreb și eu, ce fel de sfat de taină a fost? Cuscrul meu Mavrocordat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
parcă și de o durere ascunsă, începu: — I-am iubit pe Cantacuzini, pe măria sa Șerban Vodă îndeosebi, că mi-a părut că sunt una, ca nuielele acelea din poveste, pe care în snop nu le poate frânge nimenea. Să trăiești, măria ta, că bine faci ce faci încercând să curățești ceea ce zavistia a întinat. Așa este. Nimic nu m-a tulburat mai mult ca veștile primite de la patriarhia de la Stambul ce spuneau că boierii băjeniți ai Bălenilor s-au dus toți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
m-a tulburat mai mult ca veștile primite de la patriarhia de la Stambul ce spuneau că boierii băjeniți ai Bălenilor s-au dus toți la Poartă să ceară să fii mazilit; nu m-a mirat, m-a durut însă că drumul măriei tale la Odrii a fost pus la cale și dintre Cantacuzini, fără să pun la socoteală lucrătura lui Cantemir, bărbatul Casandrei... Să înțeleg că Bălăcenii ți-au rămas credincioși? Întrebarea rămăsese suspendată fără răspuns. Apăsătoare, liniștea săpă o cută aspră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca într-o îmbrățișare, sfinția sa zări în lumina puțină de pe sală chipul turcului aceluia care venise în primăvară să-l mazilească pe domn, oftă și șopti apropiindu-și puținătatea trupului și mai strâns de pieptul voievodului: — Ți-e mai ușor, măria ta? Împacă-te, sunt și boieri care te iubesc și care te-au așteptat cu nădejde vie. Vodă se desprinse din strânsoarea de iederă a brațelor bătrânului și se aplecă să-i sărute mâna, dar mitropolitul, cu mâinile-i neobișnuit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Trecem pe lângă vreo mânăstrire, neică Mihai? se auzi mormăitul domnitorului. — Aș, de unde. Îmi fac și eu cruce așa că am ajuns acasă. De mulțumită lui Dumnezeu. — Să-ți dea Sfântul sănătate. Ești al zecelea. Dar cei nouă unde or fi? — Ei, măria ta, n-o lua așa, cred că toți care ți-au fost soți până la Odrii și înapoi, acum mulțumesc lui Dumnezeu că pământul pe care calcă nu se mai clatină. Nu e ca la cei zece leproși din Evanghelie. — Hm
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întoarse capul spre vodă când simți cum mâna acestuia îi caută mâna. Atingerea caldă a degetelor îngrijite, purtând inele scumpe, îl făcu să tresară. — N-am somn, neică Mihai, și mă tot întreb... lăsă vodă cuvântul neterminat un timp. — Dormeai, măria ta, că răsuflai ca omul adormit. — Atunci înseamnă că nici în somn n-am liniște, am o nedumerire care nu-mi dă pace... De ce stăm noi cu ochii ațintiți pe Stambul și vrem să întoarcem acolo împărăția Bizanțului? Mai este
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de câțiva ani, îl ruga să-l urce în podul caselor boierești ca să vadă împrejurimile: „Ce vezi de acolo, Constandine?” îl întreba. „Ce să văz neică, moșiile cantacuzinești, da nu prea le văz de copaci, neică.” — De asta mă pune măria ta să-mi chem aci legăturile din Stambul? își destrămă visarea spătarul. — Ha, ha, râse voios domnul, strângându-i mâna. Ce-ți mai trecu prin cap, neică? Mâine, poimâine, o să spuneți că am poruncit să se tipărească din banii noștri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tipărească din banii noștri liturghiere românești de frica grecilor. Vezi, neică, nu-i așa politica. Liturghiere și evanghelii se tălmăcesc nu de frica grecilor, că ei au aceeași credință cu noi. Sfinția sa Theodosie așa îi spunea lui Șerban Vodă: „Tipărește, măria ta, pe românește ca s-o luăm înaintea calvinilor care vin să răsucească mintea oamenilor tălmăcind în toate limbile”. Păi..., ce să spună și sfinția sa fiind din Făgăraș, că doar trebuia să țină piept monahilor care ne sosesc mereu de pe la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
periculoasă că Imperiul Otoman ar fi slăbit și că se va prăbuși de la sine. Del Chiaro își suflă zgomotos nasul și continuă lectura. „«Domnul au fost luminarea mea și mântuitorul meu», Psalm 26. Această scrisoare o închin întru înțeleaptă socoteală măriei tale, mă rog ca unui domn milostiv și iubitoriu de Hristos să o citești, când vei avea îndelete, cu blândețe pentru dragostea preablândului Iisus și cele scrise să le socotești toate cu amăruntul, cu judecată dreaptă, că le vei afla
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domn milostiv și iubitoriu de Hristos să o citești, când vei avea îndelete, cu blândețe pentru dragostea preablândului Iisus și cele scrise să le socotești toate cu amăruntul, cu judecată dreaptă, că le vei afla adevărate; și scoate din inima măriei tale acel ghimp, că nu sunt precum mă socotești măria ta și precum mă bârfesc împotrivnicii mei și am nădejde pre Dumnezeu că se va descoperi dreptatea mea fără zăbavă; «că eu întru nerăutatea mea am umblat, iar tu Doamne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vei avea îndelete, cu blândețe pentru dragostea preablândului Iisus și cele scrise să le socotești toate cu amăruntul, cu judecată dreaptă, că le vei afla adevărate; și scoate din inima măriei tale acel ghimp, că nu sunt precum mă socotești măria ta și precum mă bârfesc împotrivnicii mei și am nădejde pre Dumnezeu că se va descoperi dreptatea mea fără zăbavă; «că eu întru nerăutatea mea am umblat, iar tu Doamne mă miluiește». Știu că vrăjmașii mei «cuvânt fără de lege asupra
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pre Dumnezeu că se va descoperi dreptatea mea fără zăbavă; «că eu întru nerăutatea mea am umblat, iar tu Doamne mă miluiește». Știu că vrăjmașii mei «cuvânt fără de lege asupra mea au pus» înaintea făcătorului meu de bine, carele ești măria ta; și la aceasta ce alt pot zice întâi fără numai...” Secretarul domnesc își îndreptă spinarea dureroasă, blestemă în gând frigul iernii cu care nu se putea obișnui și, privind spre vrăbiile care se adunaseră într-un copac adăpostit de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
reveni asupra lui: „5. Mitropolia n-am luat-o cu sila, nici cu mite, nici cu rugăciuni. Facă mi Dumnezeu răsplătire de va fi urmat vreuna din acestea, ci așa au fost plăcut înaintea stăpânului Dumnezeu și au luminat pre măria ta și te-a făcut unealtă mijlocitoare de mi s-au făcut mutare dintr-un scaun într-altul. Și știind că această hotărâre iaste duhovnicească am pus osteneli peste osteneli întru toate și am trudit zi și noapte să înmulțesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domniei sale, că roșul pe care-l arunca lumina candelei, pe pereți și pe pavele, vezi Doamne - la curte candelele-s în pahare de cleștar roșu -, era sânge, nu lumină, și țipa cât o țineau puterile: „Taică, taică, ce făcuși, taică, măria ta!” Bat clopotele într-o dungă... Au pornit din clopotnița cea mare de pe Dealul Mitropoliei, cea înălțată de vodă la început de domnie ca să vegheze în ea mereu un suflet de bărbat și să tragă clopotele când o vedea arzând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce făcuși, de ce nu-ți ținuși capul cu mâna, uite-l colea jos...” se zvârcolea doamna Stanca arătând cu degetul o floare din scoarța de pe dușumea. „Ce făcuși, taică, de ce-i trăseși pe Constandin și Ștefan și pe Radu după măria ta? Taică, pe Mateiaș lasă-l, lasă-l, că eu nu avui coconi și-l crescui de mic, și-l învățai slovenie, ce făcuși taică..., și Mateiaș? Au, aoleo, nu mai pot să văz atâta sânge, nu mai pot...” Doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Nu plângeți că n-au murit, ci doarme.» Așa au zis Fiul lui Dumnezeu, când au văzut moartă în pat pe fata lui Iair, mai marele Sinagogului. Și așa zic și eu către înțelepția voastă blagosloviților ascultători și către dumneata măria ta și către celelalte iubite rubedenii, care cu tânguiri și cu lacrimi vă întristați împreună, pentru această de bun neam cocoană, care s au odihnit în Domnul. Iar o cocoană creștinească, ca aceasta, ce s-au născut în baia sfântului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne sfătuim, ca să spuneți ce credeți că ar fi de făcut, spuse vodă prietenește. — Eh, acum când vine Paștele i-or fi trebuit grecului bani, cui nu-i trebuie la sărbători, și de aia a scris că arde de grija măriei tale. De altfel, dacă ar fi fost adevărat, până să ajungă scrisoarea, ar fi ajuns și bumbașirul 39, vreau să spun executorul poruncii sultanului, ar fi aflat și doamna Bălașa și ar fi trimis domnia sa vestea, răgușit replică stolnicul Cantacuzino
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]