15,061 matches
-
putere mare de expresie; i-am și zis, o să capete numai roluri de femeie-comisar; cînd e fermă, parcă-i taică-su la vreo ședință, iar cînd se înfurie, fata are ochii lui, chiar și cuta de-aici, de la rădăcina nasului. Maică-sa-i statuie pe lîngă ea, statuie proastă, nu de Michelangelo. Da' fata n-a vrut niciodată Teatru mi-a și spus-o cînd o meditam, pe de-a moaca, doar nu eram tîmpit să mă pun rău cu Săteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și pune cățelușa în culcușul format, după care, plimbîndu-se într-o parte și-n alta, caută cu privirea printre cei din jur. Am, am strigă copilul din brațele mamei, întinzînd mînuțele spre bătrînă. Stai, drace, liniștește-te odată! îi dă maică-sa una la fund, apoi prinde sacoșa lăsată jos și pornește spre autobuzul local. Studenta sărută copilul din brațele tatălui, apoi, pentru că celălalt s-a depărtat cam mult, îi face semn cu mîna. Am, am! țipă copilul, iar maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dă maică-sa una la fund, apoi prinde sacoșa lăsată jos și pornește spre autobuzul local. Studenta sărută copilul din brațele tatălui, apoi, pentru că celălalt s-a depărtat cam mult, îi face semn cu mîna. Am, am! țipă copilul, iar maică-sa, lăsînd iarăși sacoșa în zăpadă, face un gest nervos, să-l liniștească. Potolește-te, dragă! o roagă soțul. Vezi că ți-l dau și pe ăsta acuși! spune femeia nervoasă, continuîndu-și drumul. Țăranul și țăranca pleacă spre gară, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să beau ceva? se întrebase Bull. Se simțea cam însingurat în seara aceea, un pic deprimat. Era încă destul de tânăr pentru a asocia ideea de boală cu atenția pe care ar putea să i-o acorde ceilalți, și dorea ca maică-sa să fie acolo să-i refacă pansamentele și să-i pregătească ceva pentru cină. Până și simplul gând că ar putea să bea alcool îi făcea greață. Și cum ar fi putut să se ducă într-un bar? Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
programelor de știri chiar sunt niște vampiri care vor să împartă cu telespectatorii bucuria de a vedea sânge? Nu e chiar așa. În gazetărie nu prea e loc pentru emoție și milă. În televiziune, Dumnezeu se numește Rating, iar pe Maica Precistă o cheamă Share. Se uită lumea la emisiune, exiști; o singură apăsare pe butonul telecomenzii și dispari ca și cum n-ai fi fost. Problema, adevărata problemă, după părerea mea, e că publicul nu schimbă canalul în fața morții - dimpotrivă, se bulucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
rău”. Or, ce mai rămâne să fie mai rău când ești sărac, bolnav și singur, batjocorit de toți? Doar moartea. Doar moartea e mai rea. Ea e ultimul sprijin, ultima îmbărbătare pentru românii aflați la marginea condiției de om: „Aoleu, maică, văzuși câte nenorociri sunt pe lumea asta?! Ce de morți, fie la ei acolo!”. Imaginile unei ciocniri pe autostradă, soldată cu un carnagiu, mai șterg din amărăciunea de a nu avea nici măcar o Dacie. Acoperișul făcut scrum al vilei generalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
șutul de pe stradă, pe Băiuț, normal, și alta pumnul din scara blocului, când s-a lăsat tot cu hemoragie nazală și cu smiorcăieli. Oricum, băiețelul din scară, asta rețin, nu s-a șters, n-o striga când plângea nici pe maică-sa, nici pe vreo soră Luminița, mârțâia întruna: Mamaieee! Mamaieee! Ah, și ar mai fi ceva care-mi trezește suspiciuni... Dac-ar fi găsit o singură bomboană cubaneză când se târa de la un pom la altul, roșie, galbenă, culoarea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dinții ei, ca să nu crească strâmbi, au fost protejați lung timp de-o întăritură metalică, tipa cu care cot la cot îmi spărgeam ochelarii izbindu-i de tablă de la mare distanță, în ovațiile colegilor cu vederea bună și spre supărarea maică-mii, care nu mai înceta să mă plimbe pe la oculiști și să-mi monteze lentile noi. Se chema gelozie, zic eu cu mintea de acum, dar atunci glumele ei acre purtau alt nume și aveau altă greutate, fiindcă, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trebuie să-i fi insuflat băiatului patima pentru poezie și filosofie), mișcările copilului din burta dnei Mutu (cea care-a uluit Londra cu preparatele ei culinare, apoi cenușiul oraș Torino), dar știu precis cum tratam eu mișcările copilului din burta maică-mii, fiindcă, cu rușine vă spun, dormeam cu ea încă, profitând de faptul că tata tot lucra pe șantiere și dădea din an în paște pe-acasă. Ei bine, nu chiar la fiecare izbitură, dar la cele mai multe dintre ele, ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
deodată luna peste fațade, calcanuri și felinare, peste copaci și acoperișuri, o lună uriașă, plină, în mijlocul căreia o altă mamă ținea în brațe un alt copil, de fapt, îl ținea în poală și-l legăna încet, un bebeluș adormit. Erau Maica Domnului și Pruncul, înțelegeți!? Ne priveau de pe cer cu așa prietenie, iar eu și mama i-am privit și noi, mult, mult, mult, până când am adormit și eu. Mama a zis mereu că am visat și zice și acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nevoie să se uite în spate, înspre școală, după strigăte și chirăituri putea să descrie tot ce se întâmpla. Era ora la care începeau să apară părinții, și el aștepta mai mereu până la cinci-șase, ziua aia fusese o excepție, scăpase maică-sa mai devreme de la serviciu și-l luase acasă. Îi cunoștea pe toți, erau camarazii lui, oameni serioși cu care catapulta bucăți de pâine la masa de prânz și cu care slăbea șuruburile de la paturile pliante ale fetelor atunci când pedagogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fie domestice, băiatul cu figură turtită, spre exemplu, fusese hărăzit cu însușiri de catâr. A venit la gard, le-a cerșit alți biscuiți, ei i-au dat, ce puteau să facă?, să-l refuze?, îi înghițea aproape pe nemestecate în timp ce maică-sa căuta disperată să pună mâna pe el, urla aruncă-i, boule, că au căcat pe ei!, aruncă-i când îți zic, dobitocule, idiotule, ’tu-ți crucea mă-tii de copil!, aruncă-i că te omor!, el clefăia de zor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu cu poze, ci cu desene cu gagici goale în tot felul de poziții, am rămas să mă uit, cum să pierd așa ceva, mă îngrozea ideea că din lada recamierului, de pe balcon sau dintr-un dulap ar putea să apară maică-sa (șefă de tură la Nufărul), frati-su (student politehnist, fost jocheu, stăpânul revistelor) ori taică-su (burtosul locotenent-colonel). Deodată e iarnă și sunt aprinse câteva felinare, curtea școlii e albă și pustie, adie un vânticel înghețat, fulguie, fotbalul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dat puțin din aripi și, cu chiu, cu vai, au pus ceva pe foc. Zeama din tigaie bolborosea și scotea fum, nu se lega și nu se rumenea deloc, până când baba care-i găzduise le-a zis cu milă: „Puneți, maică, și niște făină în laptili ăla“. 3. Miracolul văratic al combinatului de la Ișalnița În anii de început ai republicii, ceasul istoriei personale a bunicului meu ticăia lent și stins, cât să nu supere bătăile marelui orologiu al istoriei colective. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
turna un păhărel, observând că ea, mama, nu gătește niciodată ciorbe și-și hrănește copiii cu multivitamine și cavit. Totdeauna, ofițerul s-a răfuit cu rămășițele mic și mari burgheze din apartamentul 40 și, în sens mai larg, din familia maică-mii, însă eu îl bănuiesc că uneori, când se închidea lung timp în baie, își injecta în venă cerneală Pelican, ca să i se albăstrească și lui sângele, măcar un pic. E totuși incert ce se petrecea în baie, bănuiala e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care să facă parte din ceea ce eu atunci consideram a fi o clasă superioară. Dat fiind că locurile cele mai probabile În care puteam Întîlni o asemenea ființă superioară de sex feminin - campusurile de la Wellesley și Radcliffe și mînăstirea de maici Saint Claire din Jamaica Plain - Îmi erau cu totul inaccesibile, m-am hotărît să-mi concentrez eforturile asupra Grădinii Publice, aflată În vestul pieței, la doar cîteva sute de metri. Și cu aceasta sper că v-am convins din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o ceață, iar fețele atîtor fetișcane necunoscute se amestecau cu figurile familiare: doamna Troup, patroana băcăniei, care ținea și oficiul poștal din localitate, domnișoara Savage, Învățătoarea de la școala duminicală, nevestele de cîrciumari și de clerici. În copilărie, se oprea cu maică-sa la toate dughenele, unde se vindeau haine de copii, pulovere roz, vase artizanale sau, și mai bine, elefanți albi. Îi plăcea Îndeosebi taraba cu elefanți albi: era ca și cum ar putea descoperi acolo vreun inel fermecat, În stare să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
urmărindu-i pînă se opreau pe eșichier. — Mă tem, domnule, că astăzi nu-i ziua dumneavoastră norocoasă. Ce-ar fi să mai puneți la bătaie un șiling... pentru o cauză nobilă? — Prefer să Încerc În altă parte. Își aminti că maică-sa avea obiceiul să se oprească În egală măsură la toate tarabele, lăsînd nucile de cocos și jocurile de noroc În seama copiilor. Acum, la unele tarabe cu greu găseai vreun lucru, pe care să-l poți da măcar servitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
publicului și avu un vis ciudat. Se făcea că umblă pe un drum lung, nu departe de Trupington, printr-un colb alb și Încins. Se visă apoi pe pajiștea din spatele zidului de cărămidă roșie al casei părintești, bînd ceai lîngă maică-sa, care, Întinsă Într-un șezlong, mușca dintr-un sendviș cu castraveți. La picioare avea o bilă de crochet de un albastru strălucitor. Cu zîmbetul pe buze, maică-sa Îl Învăluia Într-o privire distrată, caracteristică mamelor ce-și supraveghează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pajiștea din spatele zidului de cărămidă roșie al casei părintești, bînd ceai lîngă maică-sa, care, Întinsă Într-un șezlong, mușca dintr-un sendviș cu castraveți. La picioare avea o bilă de crochet de un albastru strălucitor. Cu zîmbetul pe buze, maică-sa Îl Învăluia Într-o privire distrată, caracteristică mamelor ce-și supraveghează copiii. Era vară, și seara se lăsa Încet. „Mamă, am omorît-o...“ Îi spunea el, dar ea Îi tăie vorba. „Nu vorbi prostii, dragul meu! Mai bine ia un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vis fereastra zăbrelită a camerei copiilor, de la etajul al doilea. Deodată, la fereastra asta apăru fața bătrînei sale dădace, care-i făcea semn să intre În casă. „Mamă, mi-am omorît soția, și sînt căutat de poliție!“ repetă el. Dar maică-sa zîmbi și-i spuse, scuturînd din cap: „Băiețelul meu n-ar fi În stare să omoare nici o muscă“. N-avea timp de pierdut: dinspre celălalt capăt al pajiștii aceleia lungi și atît de pașnice, de dincolo de cercurile jocului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aceleia lungi și atît de pașnice, de dincolo de cercurile jocului de crochet, pe sub umbra falnicului pin somnoros, se apropia soția vicarului, cu un coș plin cu mere. Înainte ca ea să ajungă lîngă ei, trebuia neapărat s-o convingă pe maică-sa, dar nu-i veneau pe buze decît vorbe copilărești: „Ba da, ba da, ba da!“ Maică-sa se lungi În șezlong și-i spuse surîzătoare: „Băiețelul meu n-ar omorî nici măcar un gîndac.“ (Avea obiceiul să cam Încurce expresiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se apropia soția vicarului, cu un coș plin cu mere. Înainte ca ea să ajungă lîngă ei, trebuia neapărat s-o convingă pe maică-sa, dar nu-i veneau pe buze decît vorbe copilărești: „Ba da, ba da, ba da!“ Maică-sa se lungi În șezlong și-i spuse surîzătoare: „Băiețelul meu n-ar omorî nici măcar un gîndac.“ (Avea obiceiul să cam Încurce expresiile curente.) „Ba tocmai de aceea, ba tocmai de aceea“, stărui el, dar maică-sa Îi spuse, făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ba da, ba da!“ Maică-sa se lungi În șezlong și-i spuse surîzătoare: „Băiețelul meu n-ar omorî nici măcar un gîndac.“ (Avea obiceiul să cam Încurce expresiile curente.) „Ba tocmai de aceea, ba tocmai de aceea“, stărui el, dar maică-sa Îi spuse, făcînd un semn cu mîna spre soția vicarului: „E doar un vis, dragul meu, un vis urît...“ ... Se trezi În lumina lugubră a stației de metrou - cineva Înfășurase becul Într-o eșarfă de mătase roșie, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
căci bombele căzute cu o jumătate de milă mai Încolo nu prea erau luate În seamă. Pe o bancă, un bătrîn sforăia de zor, iar la capătul adăpostului, doi Îndrăgostiți dormeau pe o saltea, cu brațele și genunchii lipiți. „Pentru maică-mea, Își spuse Rowe, ar fi și ăsta un vis urît: nici n-ar putea să-și creadă ochilor.“ Maică-sa murise Înainte de Primul Război Mondial, pe vremea cînd avioanele abia Începuseră să zboare, ca niște ciudate păsări de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]