5,243 matches
-
de cărămidă maronie, cunoscută până de curând drept Sala McPherson? Un loc Închiriat de obicei pentru Întruniri politice, nunți sau demonstrații făcute ocazional de clarvăzători itineranți? Observă detaliile ornamentale din jurul intrării, urnele romane din care se revărsau fructe de granit, marmura pestriță? Sau, În loc de toate acestea, ochii ei se ațintiră pe cei doi bărbați negri care stăteau În poziție de drepți În fața ușii de la intrare? Le observă costumele impecabile, unul de culoare albastru deschis, ca porțiunile cu apă ale globului pământesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ele. („Ura de oglinzi care Începe la vârsta mijlocie“ a Început devreme În cazul meu.) Evitându-mi imaginea, mă Îndreptam direct spre cabinele de toaletă. Erau trei, iar eu o alegeam pe cea din mijloc. Ca și celelalte, era din marmură. Marmură gri de New England, de cinci centimetri grosime, extrasă din carieră În secolul al nouăsprezecelea și plină de fosile vechi de milioane de ani. Închideam ușa și o Încuiam. Luam o folie de protecție din suportul de pe perete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ura de oglinzi care Începe la vârsta mijlocie“ a Început devreme În cazul meu.) Evitându-mi imaginea, mă Îndreptam direct spre cabinele de toaletă. Erau trei, iar eu o alegeam pe cea din mijloc. Ca și celelalte, era din marmură. Marmură gri de New England, de cinci centimetri grosime, extrasă din carieră În secolul al nouăsprezecelea și plină de fosile vechi de milioane de ani. Închideam ușa și o Încuiam. Luam o folie de protecție din suportul de pe perete și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
arătau ca niște scorpioni cu Înțepătură mortală. Jos, sub picioarele mele, vasul de toaletă avea o pată de rugină, și ea veche de când lumea. Toaleta din subsol era opusul vestiarului nostru. Cabinele aveau doi metri Înălțime și Începeau de la podea. Marmura fosilizată mă ascundea și mai bine decât propriul păr. În toaleta de la subsol era un cadru temporal În care mă simțeam mult mai liniștită: nu brambureala din școala de deasupra, ci progresul lent, evoluționar, al Pământului, al vieții vegetale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o duc la altcineva. Murmurul vocilor părinților mei de dincolo de peretele dormitorului, care Îmi dăduse pe tot parcursul copilăriei un sentiment de securitate, acum devenise o sursă de anxietate și de panică. Așa că l-am schimbat pe niște pereți de marmură, care aveau ecou numai de la sunetul de apă picurând, de la apa trasă la toaletă sau de la vocea mea citind melodios Iliada. Și când m-am săturat de Homer, am Început să citesc pereții. Ăsta era Încă un punct de atracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vedeau bărbați mititei cu organe sexuale enorme. Și femei cu sâni imenși. În plus, diverse permutări: bărbați cu penisuri sfrijite și, de asemenea, femei cu penis. Era o lecție și despre ce era, și despre ce putea să fie. Peste marmura gri - aceste schițe stângace cu trupuri făcând tot felul de lucruri, cu tot felul de organe crescute, lipindu-se unele de altele, schimbându-și forma... Și mai erau și glume, vorbe de duh, confesiuni. Într-un loc: „Iubesc sexul“. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care-l mâncam. Savoarea libertății mele proaspăt cucerite Începuse să dispară. Îmbuibarea cu dulciuri nu mai reușea să-mi alunge tristețea, așa cum făcuse cu o săptămână Înainte. ― N-ai niște mărunțiș? Am ridicat privirea. Lângă masa mea micuță, acoperită cu marmură, stătea gârbovit un individ al cărui soi Îl știam bine. Era unul dintre puștii care stăteau În pasaj, borfașii fără adăpost de care mă țineam departe. Avea gluga de la pulover trasă pe cap, Încadrându-i figura congestionată, plină de coșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
impozitelor pentru buna funcționare a țării și alte prostii de genul ăsta. Nu m-a interesat prea mult pentru că nu mă privește. La sfârșitul conferinței de presă, sala se eliberează și pe ecran apare doar masa albastră în fața peretelui de marmură maro. "Aceasta a fost conferința de presă a Ministrului, în care s-au anunțat schimbări radicale în sistemul de învățământ. Eu sunt Mihai Protopopescu și vă urez o noapte cât mai plăcută!" Cam atât a fost. Ah! Ce nervos sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în sacoșe... nu știu. Poate haine de schimb. Nu erau grăbiți. Mergeau chiar încet. Nu cred că știau de situația în care se aflau deja. Unul câte unul, dispăreau după colțul din dreapta al clădirii și le auzeam ecourile pașilor pe marmura holurilor. Nu ai bagaj! observase Dutrumof. Își sculase capul din mâinile alea pline de grăsime și fălcile i se mișcau asemeni unui buldog care mănâncă ceva. De ce nu ai bagaj? Bună dimineața și ție! spusei ironic. De ce nu ai bagaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dinadinsul să intre și să invadeze holurile late. Pașii noștri creau ecouri pe coridoarele goale. Aici, la etajul unu, nu era nici un elev. Toți erau fie la parter, fie la etajele doi și trei. Îi auziserăm pe când coboram scările din marmură. În spatele nostru veneau alți elevi pe care-i chemasem. Nu îi văzusem, dar îi auzeam. Nu eram nervos. Nici supărat. Într-un fel, eram iritat și foarte nemulțumit și pot să spun chiar... curios. Cine convocase întrunirea și de ce? Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
oboseală. Pe măsură ce eu devin mai puternic, tu slăbești! M-am apropiat de el cu pași mărunți, netemători, m-am suit pe prima și singura treaptă a tronului și aplecându-mă i-am pus mâna mea rece pe obrazul său de marmură. Biostir! Stră-strănepotul meu... Stând așezat pe tron își ridică tremurând o mână și o puse la rândul său pe obrazul meu de gheață. Și-a pironit privirea în a mea și am rămas așa multă vreme, înțelegându-ne din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
naibii culcați!" "N-avem grenade?" Oare ce se întâmpla acolo? Se omorau unul pe altul? Începând cu etajul doi se puteau auzi focurile de armă! E nasol! Trecând de jumătatea etajului secundar, mâncând pământul spre al treilea, am plonjat spre marmura de pe jos, mai mult din greșeală, căci mă împiedicasem, când pe lângă urechi îmi șuieră un glonț! Acolo era capul meu cu o fracțiune de secundă înainte! M-am târât până la baricada cea mai apropiată. În aer plutea un praf fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de dom, cu pereții cenușii de piatră prelucrați într-o anumită măsură. Peste tot se găseau cutii și saci plini aruncați fără noimă. Astea trebuiau să fie proviziile duse pe Perir! Podeaua pe care stăteau ele zvârlite era făcută din marmură maronie îmbinată neregulat. Eram prea în adânc ca să ne dăm seama de ceea ce se petrecea deasupra cu colegiul. La vreo treizeci de metri distanță de intrare se ghicea un gol în pardoseală. M-am apropiat de margine și lumina lămpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vîrstă, nici măcar ca unul care Îmbătrînea. Totuși, tinerețea nu-l Împiedica pe doctorul Rian să locuiască Într-o reședință particulară din cărămidă roz, pe bulevardul Statelor Unite, și, dacă decorul amintea puțin de anul 1900, era totuși luxos, cu scări din marmură, covoare, mobile lustruite, cameristă purtînd bonetă cu broderii. — Presupun că părinții nu mai trăiesc? De ce boală a murit tatăl? Medicul nota răspunsurile pe o fișă, minuțios, cu un scris regulat de sergent-major. — Mama? Aveți frați? Surori? Boli În copilărie? Rujeolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
forței publice, formînd rezerva generală a Poliției Naționale (n.t.) Locuința era drăguță, ca majoritatea caselor de pe stradă. Fațada fusese proaspăt zugrăvită Într-un alb cu nuanțe roz, iar obloanele și balconul erau verzi ca smaraldul. Pe o placă de marmură se putea citi, scris cu litere fanteziste: Stînjeneii Pe cer nu se vedea nici un nor. Strada era curată, aerul era proaspăt, ușor, și parcă te Îndemna la voioșie. Puțin mai departe, o femeie bătea covoarele la fereastră, uitîndu-se la curioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cazinoului, cele mai luxoase din oraș. Câteva mașini lungi așteptau la marginea trotuarului. Un bărbat În smoking se răcoarea, Într-un fotoliu de grădină lângă ușa turnantă. O lustră de cristal lumina holul cu frumoase covoare orientale și coloane de marmură, iar un portar cu fireturi răspundea Întrebărilor unor bătrâne În rochie de seară. Poate că acolo locuia bărbatul, sau În hotelul de alături sau În Pavilionul Sévingé, lângă podul Bellerive. Un comisionar tânăr foarte, cu privirea deja blazată, aștepta În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
părinților mei, Corina și Cornel Îi mulțumesc dnei Ileana Vulpescu, care a avut amabilitatea - și răbdarea - să citească manuscrisul și să sugereze unele corecturi. CAPITOLUL I Escortată de doamnele ei, împărăteasa Livia înaintează grăbită dea lungul peristilului cu coloane de marmură prețioasă, în jurul căruia se deschid ușile birourilor administrative. Este partea oficială a palatului. Funcționarii imperiali se opresc din drumul lor grăbit și își pleacă fruntea cu umilință în fața ei, întrebânduse speriați din priviri ce caută augusta pe aici. Rareori e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
statut civic... Își înșurubează un deget în pieptul lui Fulcinius: — Dar voi? Scuipă disprețuitor pe jos. Voi sunteți rușinea Romei! Trio urmărește pierdut stropii de spută care se opresc, parcă îna dins, pe piesa centrală a mozaicului, o dală de marmură ornamentată cu cubulețe minuscule din piatră, într-o infinitate de nuanțe sclipitoare. Nu se poate gândi la nimic. Se concentrează, ca hipnotizat, asupra podelei. Observă că bordura din jurul emblemei este ușor ciobită. Se gândește că meșterul a executat-o probabil
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e niciodată prea departe de bătaia de joc. Așa că ridică tonul iritată: — Fiica mea i-a făcut tatălui ei nenumărate statui și portrete. L-a reprezentat în culori, în ceară, în bronz, în argint, în aur, în fildeș și în marmură. — Să sperăm atunci că ne va provoca plânsul, conchide cu ironie Piso. Face pe spiritualul, se enervează la rândul său Vipsania. Dar greșește dacă își imaginează că a făcut o glumă bună. După ce lucrarea Livillei va fi citită, își va
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vârî pumnul în gură. Picioarele îi atârnă ca de plumb. Pornește la drum, târșâindu-le greoi. O statuie îi atrage atenția. Doi luptători care-și încleștează mâinile. Admiră în tăcere personajele. Parcă și-ar înfige unghiile în carne, nu în marmură. Lasă în urmă fântâna cu ape țâșnitoare păzită de Thespiade, muze deșarte ce amăgesc gloata cea proastă cu dulceața cântării lor. După ultimul boschet, priveliștea se deschide. Rămâne țintuit locului, străfulgerat de frumusețe. Casa lui! O împlinire a splendorii, demnă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu putere din umeri. Lasă-l să se legene în iluzii. Va acționa când va fi cazul. Alungă gândurile și împinge cu palmele cei doi batanți ai ușii. Dă cu ochii de Scribonius Libo, în picioare lângă o măsuță de marmură, aple cat asupra unei statuete. Când îl aude, întoarce capul spre el: — Uită-te și tu ce bestial poate să arate zeul ăsta care asigură fecunditatea câmpurilor și a cirezilor! Arată spre poala tunicii pline de flori și fructe, suflecată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se clintește din loc, deși călărețul treapădă lângă el. Este preocupat. De ce n-o fi vrut împăratul să se țină jocurile în teatrul lui Statilius Taurus, la sud de Câmpul lui Marte? Măcar amfiteatrul de acolo este din piatră și marmură. Aici predomină lemnul. Bine măcar că structurile din subsol și zidurile mari de temelie echilibrează cât de cât presiunea exercitată asupra centrului de periferia acestei construcții uriașe și vechi. Parcă suflă din corn, șoptește Pusio lângă el. Să fi venit deja
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care îl folosește de multe ori drept birou, pentru că se află lângă bibliotecă. Spre deosebire de celelalte încăperi de la parter, care nu au nici o fereastră spre stradă, lumina irizată a soarelui pătrunde aici printr-o deschizătură mare în zid. Zăbrelele fixe din marmură sunt umplute cu lamele subțiri de piatră translucidă, mică și sticlă colorată, aranjate în forme geometrice. Tiberius se așază, își sprijină cotul pe masă și-l îndeamnă: Spune repede, că n-avem timp. Mă așteaptă o zi grea. Seianus lasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tăcute, șoptește precipitat. Pare agitat de o teamă profundă, care are darul de a trezi suspiciunile lui Tiberius. Ce fel de bănuieli? întreabă scurt. Se oprește lângă cadranul solar din grădină. Umbra tijei de metal, înfiptă într-o calotă de marmură, urmărește în concavitatea ei emisferică mersul răsturnat al soarelui pe cer. Un fel de paralelă diurnă. Mai are timp îndeajuns să-și vadă clienții înainte de a pleca la Ara Pacis. Întoarce capul către Seianus: — Despre ce bănuieli vorbești? Îl vede
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de oameni, se zăresc dumbrăvile sacre și lanțul de porticuri, teatre și temple somptuoase ce tind să reducă restul orașului la rolul unei dependințe a acestui cartier. Privirea i se agață de tumulul circular cocoțat pe un piedestal uriaș de marmură albă, în vârful căruia se distinge cu claritate, chiar din locul unde se află ei, statuia din bronz care-l înfățișează pe principe călare. Este Mausoleul, înălțat spre a le servi de mormânt lui și urmașilor săi. Pentru mo ment
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]