3,668 matches
-
secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, văzute prin filtrul unei sistematizări simplificatoare, reprezintă perioada a patru mari curente 1: liberalismul pașoptist al cărui reprezentant ar fi Bărnuțiu -, conservatorismul junimist al cărui reprezentant de seamă ar fi Maiorescu -, socialismul marxist al cărui reprezentant ar fi Gherea și naționalismul sămănătorist al cărui reprezentant de seamă ar fi Iorga (vezi și Vulcănescu, 1998). Influența acestora se va face simțită și în analizele socialului. Pentru că obiectivul nostru în aceste rânduri a fost doar
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
fost efectuat în anul 2002 pe un eșantion reprezentativ de studenți. Universul populației a fost constituit din studenții ULBS. Metoda de eșantionare a fost cea simplă aleatoare. Mărimea eșantionului a fost de 742 de persoane, Ess = ± 3,8 %. 10 Paradigma marxistă a globalizării se bazează pe răspândirea pieței la nivel mondial și localizează începuturile acestui fenomen în secolul al XV-lea. 11 Titulaturile date societății contemporane pot fi: postindustrială, postmodernă, comunicațională, informațională ș.a. 12 Discuția referitoare la globalizare pe dimensiuni poate
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
este în cele din urmă percepută ca rezultat al efortului depus. Aceste sondaje arată că în mass-media domnește o hegemonie a gândirii așa-zis unice: o concepție despre societate care și-a găsit împlinirea în triumful pieței. Concepție, în fond, marxistă: dacă au dispărut clasele sociale, dacă burghezia și proletariatul nu mai sunt antinomice, istoria s-a sfârșit, sau cel puțin istoria pentru care lupta de clasă reprezenta motorul central. Burghezia continuă să existe drept clasă, fiind în prezent singura care
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
doar pentru comoditatea scriiturii. Printr-o muncă mereu reîncepută, clasa întreține limitele care îi marchează frontierele, își instruiește tinere generații, se păzește de promiscuități supărătoare sau amenințătoare. Ridicată pe bogăția materială, burghezia atinge statutul de adevărată clasă socială, după criteriile marxiste, prin acest efort constant de a se realiza ca grup social. Burghezia există în sine prin locul ocupat în raporturile de producție, dar și pentru sine, prin mobilizarea de care dă dovadă în viața de zi cu zi în vederea păstrării
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
pentru ea însăși. În luptă [...] această masă se reunește, se constituie în clasă pentru ea însăși. Interesele pe care le apără devin interese de clasă" [Marx, 1874, reeditare 1996, p. 197]. Max Weber, apoi Pierre Bourdieu au îmbogățit această concepție marxistă a conștientizării, delimitându-se în același timp de această formulare. Teoretizarea raporturilor de dominație în operele lor autorizează introducerea agentului social în analiza raporturilor sociale și deci o subliniere a experienței trăite în raportarea la clasă. Anumite aspecte ale teoriei
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
sociale, economice, care există indiferent de gradul de conștientizare al agenților. De aici decurge existența teoretică a clasei, dar și existența ei practică: raporturile de exploatare sunt o realitate independentă de percepțiile și analizele partenerilor sociali. Totuși, conștientizarea (în concepția marxistă) sau construcția reprezentărilor poziției ocupate în spațiul social (în abordarea lui Bourdieu), sunt necesare claselor dominate pentru a încerca să pună capăt acestei exploatări și dominații. Dar burghezii pot trăi și acționa în funcție de structurile obiective fără să trebuiască să le
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
-și defini soluțiile sociale și politicile alternative. Principiile de stratificare socială în lucrările de cercetare și, în mod special, în instituțiile însărcinate cu stabilirea statisticilor cu caracter statal se inspiră, fără a conștientiza întotdeauna acest lucru, din aceste diferite curente, marxist, weberian, bourdieusian. În Franța, importanța tradiției marxiste în științele sociale, până la o anumită dată, condusese la o stratificare în care locul ocupat în procesele de producție era esențial. Noțiunea de statut era determinantă, permițând diferențierea între salariați, angajatori și independenți
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
Principiile de stratificare socială în lucrările de cercetare și, în mod special, în instituțiile însărcinate cu stabilirea statisticilor cu caracter statal se inspiră, fără a conștientiza întotdeauna acest lucru, din aceste diferite curente, marxist, weberian, bourdieusian. În Franța, importanța tradiției marxiste în științele sociale, până la o anumită dată, condusese la o stratificare în care locul ocupat în procesele de producție era esențial. Noțiunea de statut era determinantă, permițând diferențierea între salariați, angajatori și independenți în numeroase profesii. Aceste categorii nu descriu
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
dominație. Nu este o întâmplare faptul că aceste teorii ale stratificării vorbesc mai degrabă despre elite, decât despre burghezie. Clasa burgheză astăzi Dacă în marxism clasele sociale fundamentale, burghezia și proletariatul, au putut exista în realitate prin chiar vitalitatea doctrinei marxiste, suficient de puternică în reprezentări pentru ca cei implicați să adopte ideea unei clase burgheze și a unei clase proletare antagonice, astăzi situația este mult schimbată. Prin efectul revenirii unei teorii, reculul teoretic și practic al marxismului, ca școală de gândire
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
recul al clasei muncitorești drept clasă în sine, organizată și mobilizată în fața adversarului, burghezia. Acest recul explică poate, în parte, că la rândul ei, burghezia se simte îndreptățită să se afirme și mai deschis în calitate de clasă. Nu în acest vocabular marxist, ci în realitatea discursului și practicilor ei. Cultul intimității ajunge pentru a pune în evidență faptul că această clasă se comportă ca și cum ar dori să-și afirme existența în ochii tuturor. Deși concepția burgheză despre societate nu este concepută în
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
diminuarea rolului social jucat de religie a apărut doar ca o consecință firească a procesului de modernizare, în țările central și est europene, aflate sub influența sovietică în secolul al XX-lea, persecuțiile religioase și încercarea de impunere a ideologiei marxiste au contat foarte mult în evoluția câmpului religios. După cel puțin cinci decenii de ateism impus de puterea comunistă, religia joacă un rol diferit în societățile din Centrul și Estul Europei. Astfel, în Cehia și Germania de Est secularizarea este
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
spune că a făcut o adevărată cultură. România se află pe o poziție destul de interesantă, cu doar 2% români declarați ca nefăcând parte dintr-o religie. Se pare că după căderea comunismului, România, comparativ cu multe dintre statele unde ideologia marxistă a fost la conducere și a influențat timp de decenii societatea, s-a aflat pe un alt făgaș cel al revigorării religioase. Ca o concluzie la această temă prezentată de către noi, privind Figura 1 putem observa că secularizarea la nivel
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
mare lucru cu religia și cu manifestarea religioasă la nivel de individ, totuși ea a fost treptat alungată din instituții prin interzicerea ei. Astfel că perioada comunistă începea în România nu doar prin înlocuirea treptată a învățăturii creștine cu ideologia marxistă, ci chiar nu o mai permiteau, făcând treptat-treptat înlăturarea totală a ei. "Unul dintre aspectele secularizării îl reprezintă scăderea rolului instituțiilor religioase în viața publică. Din cauza procesului de diferențiere, în societatea modernă biserica are un rol tot mai redus și
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
o ideologie în privința actului social al Bisericii. "O ideologie este un ansamblu de credințe, valori și atitudini care fundamentează și prin aceasta, într-o anumită măsură, justifică și legitimează fie statu quo-ul, fie mișcările în vederea schimbării lui. Dintr-o perspectivă marxistă, majoritatea ideologiilor reflectă interesele unor grupuri dominante, ca mod de a le perpetua privilegiile. Această caracterizare se aplică îndeosebi sistemelor opresive, care pentru a se menține au nevoie de justificări elaborate. Din rasismul alb, de exemplu, fac parte idei despre
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
sisteme generale numai în măsura în care se recunoaște că ele conțin falsuri și distorsiuni generate de motivații mai mult sau mai puțin inconștiente. In acest sens, cei doi autori, firește, nu considerau propria lor operă ca fiind ideologică. 3. În alte contexte marxiste și acolo unde accentul cade pe metafizică, cuvântul acoperă toate ideile, de orice fel, contrastul fiind între suprastructura ideologică și baza materială: în acest sens este ideologie chiar și știința cea mai dezinteresată și mai obiectivă." (Flew, coord., 2006, p.
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
spiritual, cât și în sens material, în măsura în care toate aceste aspecte privesc drepturi fundamentale ale omului (aceasta e tema "teologiei eliberării", pe care gândirea socială creștină o poate exprima cu propriile ei valențe, fără a se subordona materialismului filozofic de tip marxist). Astfel de conotații sunt valabile în special în "mediile" premoderne ale societăților complexe, prin urmare în fractura nord sud a planetei (dar și în interiorul diferitelor țări) ca limită a unor sisteme mult prea capitaliste sau mult prea colectiviste, dacă nu
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
propus asocierea sociologiei cu morala. (Remy, 1982, p. 79). În enciclica sa Sollicitudo rei socialis, Ioan Paul II specifică poziția doctrinei sociale creștine în următorii termeni: " Doctrina socială creștină nu este o "a treia cale" între capitalismul liberalist și colectivismul marxist, nici o posibilă alternativă pentru alte soluții mai puțin radical opuse: ea constituie o categorie în sine. Nu este o ideologie, ci formularea precisă a rezultatelor unei atente reflecții asupra realității complexe a existenței omului în societate și în contextul internațional
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
sunt exact pe ultima fază, cea pe care occidentalii europeni, mult mai înțelepți, au așteptat 40 de ani buni până când au început să o abordeze. Nu mă lansez acum în judecăți etico-sociale. Spun numai că e vorba de priorități. Vorba marxistului: baza precede suprastructura. S. A.: Eu văd lucrurile diferit. știm că les Trente Glorieuses în Occident au fost dominați de un efort titanic de reconstrucție. Suntem la Berlin și, până astăzi, la 60 de ani de la terminarea războiului, rănile se văd
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
teologul Ratzinger (între timp devenit Papa Benedict al XVI-lea), vorbesc de la egal la egal, se consultă și văd că distanța dintre ei nu e atât de mare. Să ne amintim că Habermas, în fond, era urmașul suveran al școlii marxiste de la Frankfurt și recunoscut ca atare în Germania, în întreaga Europă continentală și în bună măsură în America de Nord. Astea sunt numai câteva exemple din mai multe. Or, ce mi se pare mie interesant aici este faptul că impactul științific și
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
câteva mândrii, dar rămân de necontestat sinceritatea și obiectivitatea lor. În urma "Tezelor", apar două practici noi: revizionismul și autocritica. Monica Lovinescu le explică pe amândouă, deoarece se extind cu repeziciune în rândul scriitorilor. Revizionismul practică politica sub acoperirea adaptării teoriei marxiste la circumstanțe. Lansat inițial de staliniști pentru a îndepărta tentativele de liberalizare, termenul este preluat de intelectualii pregătiți să-și asume greșeala de a fi aderat orbește la dogme. Autocritica presupune renunțarea publică la formele fundamentaliste, transformându-se într-un
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
chinezi să accepte supremația Moscovei în mișcarea comunistă internațională. Liderul sovietic a lansat un atac împotriva chinezilor chiar în momentul deschiderii lucrărilor. Beijingul nu urma învățăturile marxist- leniniste, pentru că Mao nu era în stare să aplice "în mod creator" doctrina marxistă. Liderul delegației chineze, Peng Zhen, a ripostat la atacul personal al lui Hrușciov împotriva lui Mao. Etalarea în public a antipatiei personale releva gradul de rea-voință de care dădeau dovadă cei doi lideri. Între Hrușciov și Mao existau nu numai
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de domnul Bogomolov, unul din economiștii sovietici de frunte ai CAER, care repudia articolul lui Valev. Bogomolov scria că teoria lui Valev "era fundamental greșită și nu era în spiritul politicii comuniste sovietice"1124. La două săptămîni după aceea, "Revista marxistă internațională" a publicat Declarația PMR, din 22 aprilie, fără comentarii 1125. Prima jumătate a anului 1964 a fost o perioadă productivă pentru Gheorghiu-Dej. Acesta încheiase un acord cu Statele Unite, care permitea României să cumpere utilaje industriale de care avea atîta
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cu Firestone și Universal Oil Products, din SUA și cu firme din Franța, în vederea achiziționării unor instalații industriale. 1175 După cîteva săptămîni, în standurile românești apăreau Note despre români, de Karl Marx. Fiind editată de Oțetea și Zane, doi istorici marxiști eminenți, cartea includea patru scrieri ale lui Marx, care nu mai fuseseră niciodată publicate și în care acesta condamna acapararea Basarabiei de către Rusia țaristă. Publicația era menită să reînvie sentimentele antisovietice din România; în doar 48 de ore s-au
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
zilele noastre, supărarea lui Pius al XII-lea pe De Gasperi în ceea ce s-a numit "operațiunea Sturzo": în 1952 trebuia să fie promovată o mare alianță, începînd cu DC și terminînd cu neofasciștii din MSI, pentru a face față marxiștilor în timpul alegerilor municipale de la Roma; fidel convingerilor sale, De Gasperi a refuzat alianța cu MSI, care nu reprezenta pentru el decît un compromis. Mai putem aminti intervențiile Sfîntului Scaun din Italia împotriva orientării spre stînga și articolul cardinalului Ottaviani publicat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de identitate, un mijloc de a întări unitatea internă a partidului. Totuși creștin-democrații nu dețin monopolul construcției Europei. Edgar Morin subliniază în Penser l'Europe importanța unui "dublu suflu ideologico-politic", social-democrat și creștin-democrat, în timp ce această construcție se izbea de refuzul marxiștilor, care nu vedeau în ea, spune el, decît "o suprafortăreață a capitalismului, care mai mult trădează decît ascunde dulcegăria mistică social-democrată și creștin-democrată". Pionierii, de la Richard Coudenhove- Kalergi la Aristide Briand, nu aparțineau ariei creștin-democrate și trebuie să remarcăm faptul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]