6,257 matches
-
într-o notă de subsol a lucrării sale despre religie: „Nici un om căruia moralitatea nu-i este indiferentă nu poate fi satisfăcut de sine, fără a trăi chiar un sentiment de amară insatisfacție de sine, fiindcă este conștient de acele maxime care nu concordă cu legea morală din el”8. O observație convergentă cu alta, din Crp, observația că „legea morală umilește inevitabil pe fiecare om, când acesta compară cu ea tendința sensibilă a naturii lui”9. Pornind de la asemenea premise
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
predispoziții și înclinații parțial bune și parțial rele. Răul în purtarea omului nu izvorăște din înclinații, ca atare, ci din lipsa sau slăbiciunea controlului lor de către rațiune. Face răul, credea Kant, cel care aude glasul rațiunii dar se abate în maxima acțiunii sale de la ceea ce poruncește legea morală. Această abatere, și nu o predispoziție naturală sau alta, i se poate imputa, prin urmare, omului. „Temeiul Răului nu poate fi plasat, cum se face de obicei, în sensibilitatea umană și în înclinațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
înclinațiile naturale rezultate din ea.” Doar „aplecarea spre Rău, care, întrucât vizează moralitatea subiectului, se găsește în om ca ființă ce acționează liber, trebuie să-i fie imputată chiar lui, ca singur vinovat...” 16. Ceea ce decide, prin urmare, este relația maximei acțiuni cu legea morală. Iată de ce „omul poate să fie rău chiar dacă el săvârșește numai fapte bune”. Acesta ar putea fi cazul unui individ preocupat doar de buna lui reputație, într-o colectivitate cu moravuri bune. Mobilul faptelor sale constant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
rele fizice ale vieții - rele pe care omul bun, având dispoziția morală a Fiului Domnului, le ia asupra sa, și anume doar de dragul Binelui...”20. Viața omului care aspiră la virtute este una eroică. Kant va caracteriza virtutea drept „tăria maximei omului în urmarea datoriei sale”21, acea tărie care este necesară pentru a învinge înclinații copleșitoare care contravin legii morale. Spunând aceasta, Kant îl citează pe contemporanul său, medicul și gânditorul elvețian Albrecht Haller: „Omul, cu toate defectele sale, este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prejudeț; (filosofia) cere să nu pornim de la credința autoritativă. Că autoritatea în filosofie n-are loc. Cele ce zic sau cele ce le-au zis alții nu ponderează nimic pentru noi, dacă nu purcedem cu mintea noastră la adeverirea lor... Maxima în filosofie este «Să nu primești nimic fără temei îndestulătoră”. Iubitorul de filosofie „trebuie să călătorească pe picioarele sale, trebuie să se decidă la lucrul cel mai greu, a cugeta însuși, a cerceta însuși, a judeca însuși”7. Asemenea formulări
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
relației dintre morală și religie este de asemenea o însemnare a lui Mircea Vulcănescu. Acesta își amintea că „exaltărilor noastre pentru valorile sociale ale Predicii de pe Munte Nae Ionescu le opunea un creștinism asocial și exclusiv teocentric, a cărui singură maximă este iubirea lui Dumnezeu, față de care «iubirea aproapeluiă, care nouă ni se părea chiar cheia creștinismului, apărea numai ca o rătăcire apuseană.” 93 Asupra filosofiei morale a lui Kant, o filosofie al cărei pivot este ideea autonomiei ființei umane și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lemn strâmb, era de altfel destul de rezervat în așteptările sale. A cere de la oameni înțelepciunea (Weisheit), înțeleasă drept utilizare practică pe deplin adecvată a rațiunii, i se părea a cere prea mult. Căci o asemenea utilizare presupune respectarea a trei maxime care, fiecare în parte și cu atât mai mult toate împreună, exprimă pretenții deosebit de înalte: 1) gândire de sine stătătoare; 2) gândire în care, prin comunicare cu semenii, te situezi pe punctul lor de vedere, te pui în locul lor; 3
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
asemenea considerații critice doar pentru ei, adică să se abțină a le face publice. Altfel spus, aceste persoane nu ar trebui să se exprime public în chestiuni ce privesc îndatoririle lor de ordin instituțional. Conduita lor ar trebui să urmeze maxima exprimată în mod popular prin formula: „Gândește ce vrei, dar fă ce ți se spune”. Nu se refuză însă, oare, în acest fel unui mare număr de oameni dreptul de a face uz public de rațiunea lor? Nu se contrazice
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
le-au spus că vor fi anchetați în ceea ce privește evenimentele de la Gherla și că trebuie să spună adevărul, fără exagerări, fiindcă Securitatea știe tot. Într-o încercare de a-i cere clemența, Livinschi i s-a adresat direct lui Maxim: „Măi, Maxime, tu... tu puteai să fii mort la data aceasta..., dar eu...” 3. Livinschi afirmă că au fost 700 de deținuți bătuți la Pitești și la Gherla. Într-un proces-verbal despre Pitești, el inventează un scenariu în care „reeducarea” ar fi
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
statu-quo-ul politic și teritorial etc.”. După cum se vede din exemplele de mai sus, asemenea cuvinte sau expresii vor fi culese cu italice și nu se traduc. Există un Dicționar de cuvinte, expresii, citate celebre, de I. Berg și unul de maxime comentate, datorat lui Tudor Vianu. În aceste lucrări se explică pe larg și cu exemple originea multor cuvinte și expresii celebre. Iată, În cele ce urmează, o listă cu cele mai uzuale expresii de acest fel: a priori (lat., „din
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
anticipării. Astfel, el arată că, dacă o persoană prevede o situație traumatică în loc să o aștepte pasiv, această prevedere va avea rolul unei „autoprezervări” (1926/1995). În opinia lui, chiar și moartea poate fi, până la un punct, anticipată. Inspirându-se din maxima: „Dacă vrei pace, pregătește-te de război”, el dă următorul sfat: „Dacă vrei să poți suporta viața, fii gata să accepți moartea” (1915/1981). Freud (1916-1917/1981), care consideră că anumite vise sunt o formă particulară de anticipare, citează cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apărare. Utilizând intelectul nu pentru a dezvălui adevărul, ci pentru a-l ascunde înseamnă, scrie el, „să te prostituezi intelectual” (1964/1973)! Deplorabil, cu siguranță, însă câtuși de puțin nou acest fapt. La Rochefoucault scria deja în volumul său de Maxime: „Mintea este întotdeauna înșelată de inimă”. E de la sine înțeles că nu orice raționament suspect este în mod obligatoriu o raționalizare. Erorile de judecată cauzate de premise eronate, de ignoranță sau de o atenție insuficientă pot angaja gândirea pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vârstă, „prăpastia dintre om și animal nu este încă recunoscută” și nu este atât de accentuată cum va fi mai târziu. La rândul lor, adulții își pot crea și ei un alter ego, așa cum sugerează cântecul „Fratele meu”, scris de Maxime Le Forestier: „Tu, fratele pe care nu l-am avut niciodată Știi tu, dac-ai fi trăit, Ce-am fi făcut noi împreună?... Tu, fratele pe care nu-l voi avea vreodată, Sunt mai puțin singur acum că te-am
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
devotament, să primească aceeași retribuție pe care o primesc și bărbații, retribuțiuni hotărâte de organele legale. 5. Înfierarea campaniei de calomnie împotriva femeilor nu pentru faptul că nu au muncit destul de mult sau destul de bine, ci pentru că au înțeles că maxima: la muncă egală, salariu egal, să fie o realitate și în munca prestată la comună și la sat. 6. Introducerea noțiunilor în școlile secundare de fete, cu începere din clasa I. Medici femei după un curs de pedagogie, să facă
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
prilejul semicentenarului morții, iar în numărul 1 din 1940 este republicat un articol al lui N. Iorga, Ce ne poate spune Italia. Publicația cuprinde și articole cu caracter istoric și religios, informații din actualitatea politică, anchete sociale, documente, cugetări și maxime, epigrame, colinde, cronică militară și administrativă. M.W.
BULETINUL ASOCIAŢIUNII PENTRU LITERATURA ROMANA SI CULTURA POPORULUI ROMAN „ASTRA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285931_a_287260]
-
alegerea - ca pe o spumă - din frământările vieții locale a tuturor faptelor bune, determinarea și încurajarea lor”, precum și „intenția de a da de lucru diferitelor tinere elemente scriitoricești de aci” (Răspunsuri). Pe prima pagină a fiecărui număr este reprodusă o maximă, o cugetare sau un aforism. Redactorii publicației au vădite simpatii față de modernism și avangardă. Cel mai important și unul dintre cei mai constanți colaboratori este Geo (George) Bogza. Alături de el, semnează versuri Al. Tudor-Miu, Șt. Alexiu, V. Stoenescu, N.
CAMPINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286057_a_287386]
-
celebri (Cehov, Jókai Mór, Gorki, Maupassant), cele mai multe texte fiind adaptări după scriitori obscuri sau pur și simplu proze anonime cu titluri precum Căutați femeia!, Dragoste pe nevăzute, Coconița schiloadă etc. Pe lângă acestea, revista mai publică articole despre viața unor personalități, maxime, anecdote, sfaturi medicale și gospodărești. I.M.
ASTRA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285480_a_286809]
-
revistă de popularizare a literaturii universale apărută la București, bilunar, în 1915, 1916 și 1918 sub redacția lui Ion Gorun; în 1918 își modifică titlul, devenind „Astra ilustrată”. Publică nuvele, schițe, dări de seamă, articole de popularizare a științei, anecdote, maxime și cugetări, în marea lor majoritate traduceri sau localizări după autori străini: Mark Twain, A. Daudet, Guy de Maupassant, Conan Doyle, Paul Heyse, Maxim Gorki, D. Grandville, Jules Lemaître, H. G. Wells, Émile Zola. Traducerile, nesemnate, aparțin, în marea lor majoritate
ASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285482_a_286811]
-
prieteni apropiați ai familiei lui Mircea Răceanu și ai soției sale, Mioara, aderau la și susțineau sentința așa cum fusese dată. Asta s-a Întâmplat, În loc să aibă loc o ședință a Ministerului de Externe În care acești oameni să spună „Mea maxima culpa”, să apară În Adevărul și să recunoască: „Mi s-a forțat mâna, aveam și eu pe vremea aceea o poziție”. Mircea Mihăieș: Da, dar problema lor e ascunderea propriului trecut și a propriilor biografii. Ei par cu toții născuți pe
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
o afirmație a lui Ion Iliescu, invocând poziția sa și a partidului pe care l-a creat, l-a condus și Îl conduce. Cu sau fără titlu, el este liderul real al Partidului Social-Democrat. Nu știu dacă este el lider maximo, dar i se recunoaște preeminența și, de câte ori s-a ajuns la o situație potențial conflictuală Între el și oricare dintre baronii mai tineri sau mai bătrâni ai acestei formațiuni, s-a văzut clar cine câștigă partida. Ion Iliescu spunea că
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Mihăieș: Chiar la noi, În anii ’90, Petre Roman putea trece drept un astfel de personaj. Vladimir Tismăneanu: Atunci Îi plăcea foarte mult să fie menționat În sintagma rituală „liderul național Petre Roman”, practic o traducere a lui el lider maximo. Mircea Mihăieș: Caudillism. Vladimir Tismăneanu: Exista un caudillism solemn sub Petre Roman, dar cred că există și o mică ispită caudillistă, mai degrabă miticistă, la succesorul său. Mircea Mihăieș: Vom reveni la el, pentru că merită. Vladimir Tismăneanu: L-am urmărit
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
precum și a unor scrieri de Paul Scarron (Romanțul comic) sau de Alfred de Vigny (Servitute și grandoare de ostaș), pe care le și prefațează. Mai traduce, mai ales în colaborare, din Axionov, Ilya Ehrenburg, Casanova, Raymond Quéneau, R. M. Rilke, Maxime Delamare, Roland Dorgelès. Îngrijitor al unor ediții din scrierile lui Anton Pann, G. Sion ș.a., A. este și autor (în colaborare) al libretului pentru opereta Anton Pann sau Povestea vorbei (1963). Volumele de povestiri Desculțe (1984; Premiul Asociației Scriitorilor din
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
Buium); Proză latină, București, [1968] (în colaborare cu Dumitru Crăciun); Vasili Axionov, La jumătatea drumului spre Lună, București, 1967 (în colaborare), Portocale din Maroc, București, 1970 (în colaborare cu Dumitru Dumitrescu); Giaccomo Giovanni Casanova, Memorii, pref. Silvian Iosifescu, București, 1970; Maxime Delamare, Triplu salt mortal, București, [1970]; Rainer Maria Rilke, Auguste Rodin, București, 1970 (în colaborare cu Emil Manu); Raymond Quéneau, Amicul meu Pierrot, pref. Val Panaitescu, București, 1971; Vladimir Șefner, Fericitul ghinionist, București, 1971 (în colaborare cu Gabriela Lebiti); Alfred
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
Antina, Râm, Țara Leșească, Eghipet, Persida și India. Victoria asupra trufașului Darie, cucerirea Persidei, războiul cu Por, împăratul Indiei, sunt cele mai însemnate isprăvi ale eroului. În partea a doua a narațiunii, Alexandru apare ca un înțelept care vorbește în maxime. Unele variante cuprind și câteva mici istorisiri satirice, cu intenții moralizatoare. Condamnat la un sfârșit tragic, prevestit de prorocul Ieremia, împăratul moare otrăvit de unul dintre supuși. Ducipal, calul său credincios, îl pedepsește pe făptaș. Bocetului soției lui Alexandru, Ruxanda
ALEXANDRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285243_a_286572]
-
mai mult în studiul viselor: ...nu știți că toate excesele și orice dezmăț pe care îl visăm noaptea sunt comise în timpul zilei (degenerând adesea în crime) de către oamenii aflați în stare de veghe? Psihanaliza face altceva decât să confirme vechea maximă a lui Platon, conform căreia oamenii buni sunt cei care se mulțumesc doar să viseze la ceea ce oamenii răi fac în realitate? (Freud, ???, p, 99) Astfel, chiar dacă sentimentele de ură sau morbide își fac apariția în vise, ele nu o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]