4,697 matches
-
ULTIMA PIRUETĂ” ȘI ,,NOPȚI ALBE” Autor: Emilia Țuțuianu Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Un covor de frunze arămii foșnește sub pașii noștri întomnați. Ne bucură mereu toamna, ca un timp al unei delicate melancolii, dar și ca timp al rodului. Suntem în toamna anului 2014. Ultima piruetă, un roman de o delicată vibrație epico-lirică, purtând semnătura scriitoarei Vavila Popovici, a trezit în ființa mea dorința de a purta un dialog cu autoarea acestei cărții
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
la moarte. Atunci când ne dăm seama că suntem lumii dați, încercăm puterile prin pași mărunți. E o teamă de a nu deranja culorile din ploi sau sensul șoaptelor. Afișăm singurătatea pentru a păstra iubirea în noi? Cine știe dacă această melancolie își cară umbrele în spate? Și chiar dacă știm nu avem timp să tragem suflul destinului pentru că moștenim păcatul de a uita. Dar nu plângem să ne ridicăm deasupra sorții. Vremea ne face mărunți și înțelepți. Suntem ceea ce alegem, destinul depinde
TRATAT DE SINGURĂTATE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354672_a_356001]
-
adevărate poeme de coloratură sonoră, lăsând stările sufletului să grăiască prin duhul lor, de parcă semnificațiile ar ieși în afara cuvintelor. Ilustrativă este în acest sens poezia ”Corzi de auR” , inserând în partituri sonore, jocul de vibrante impulsuri ale simțirii: ” În ochi melancolia/ C-un sunet se ridică/ Și îmi pătrunde-n piele/ Și pielea / Se-nfurnică/ Vibrează, e o undă/ Pe tâmplă mă masează/ Se face corzi de aur/ În suflet se așează” - unde poeta receptează prin propriii senzori, efectele muzicale ale unei
DE COSTINA SAVA de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347161_a_348490]
-
sunet se ridică/ Și îmi pătrunde-n piele/ Și pielea / Se-nfurnică/ Vibrează, e o undă/ Pe tâmplă mă masează/ Se face corzi de aur/ În suflet se așează” - unde poeta receptează prin propriii senzori, efectele muzicale ale unei stări de melancolie, intensificându-și rezonanța prin întreaga-i ființă. Ivită ca din stropul sonor al unui diapazon, pe portativul simțirii sale poetice, repede își Infiltrează unda prin fibrele făpturii , până la desfacerea într-un fascicul de vibrații, trezind o nouă sensibilitate-n sufletul
DE COSTINA SAVA de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347161_a_348490]
-
z ,, ,susținându-și, precum o primadonă, proba de virtuozitate pe scena sufletului, devenit acum, regatul ei de rezonanță:” Vibrează, e o undă/ Pe tâmplă mă masează/ Se face corzi de aur/ În suflet se așează”. Profesor, COSTINA SAVA În ochi melancolia c-un sunet se ridică; Și îmi pătrunde-n piele și pielea se-nfurnică, Vibrează e o undă pe tâmple mă masează Se face corzi de aur în suflet se așează... Cu-atâta pasiune posedă a mea simțire În trupul meu
DE COSTINA SAVA de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347161_a_348490]
-
de pietoni. Mi-am amintit numele lui cu o clipă înainte de a-l pronunța Loreta: Ovidiu Mihăilescu. A salutat cu obișnuința celui cunoscut și apreciat de public și ne-a încântat cu vocea sa clară și cu sunetele pline de melancolie ale chitarei. Când a interpretat „Floare albastră” sala părea că se încălzește mai mult decât reușise Loreta s-o facă. Atunci am recitit titlul cărții pe care tocmai îl frunzăream: „Cântecul culorii” și am simțit că spectacolul este menit să
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
Cinderellei. Dar aici poetul a mers mai departe: nu mai folosește cinica imaginativă ca precauție, ci interiorizează cinismul imaginativ, topindu-l în sensibilitate. Îi rezultă astfel o poetică a oximoronului, una de „rugăciuni imprecative”, de celebrări și ofense ale propriei melancolii sau exasperări. Scriitura realist-biografistă își împinge marginile, simultan, în reveria anamnetică, în reveria cu nostalgii, și-n notațiile de cruzime, adesea de intensitate expresionistă. Dicțiunea autenticității topește referințele și aluziile într-o gramatică de lirism existențial acut, care electrizează concretul
CINDERELLA & ALTE MARŞURI FUNEBRE (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357067_a_358396]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > E-ATÂTA GOL ÎN JUR... ȘI-ATÂT DE MULTĂ TOAMNĂ Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 316 din 12 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului În ruginiul toamnei, când frunzele coboară, Prinos melancoliei din clipe de iubire, Prin amintiri tăcute și gânduri se strecoară Frânturi din visuri vechi, căzute-n adormire. Sub nucul din poiană, lângă sărutul verii, Bucăți din umbra-i deasă, aleargă risipite, Prin pajiște, mai umblă doar umbrele tăcerii Ascunse
E-ATÂTA GOL ÎN JUR... ŞI-ATÂT DE MULTĂ TOAMNĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357171_a_358500]
-
acest sens. Dacă vei rămâne în poziția unui spectator imparțial, indiferent, lăsând ușile deschise în speranța că va intra fericirea fără să întreprinzi nici cel mai mic efort, tristețea este cea care-și va face apariția și te va copleși melancolia. Cu ani în urmă și eu așteptam fericirea, acum o construiesc cu fiecare clipă din viața mea. M-am trezit la treizeci de ani, însurat și cu un copil, incapabil să mă bucur de viață, copleșit de grijile și dorințele
PSIHOLOGIA FERICIRII de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357295_a_358624]
-
sa bătălie cu “balaurul” văzduhului. Basarabeanul venise cu stejărei din rădăcina altui bătrân vegetal, încă în viață peste Prut, ca să ducă mai departe, pe locurile strămoșilor din care el se trage, ștafeta timpurilor românești. Și în atmosfera aceasta plină de melancolia istoriei, vitregită însă de dulcile mângâieri ale primăverii, căci, deși ne aflam într-o zi senină de aprilie, bătea un vânt aspru, o rămășiță a crivățului, părintele Romică începu a ne povesti pățania sa, legată de relația lui cu legenda
VACA BOURULUI (SAU) ÎN TIMP CE UNII IGNORĂ LEGENDELE, ALŢII DAU ÎN MINTEA COPIILOR CA SĂ LE MENŢINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357898_a_359227]
-
Vrând înapoi să-l întoarne.// Grele poveri de iubiri/ Puse-s în saci de uitare,/ Macină nori amintiri,/ Vraja îmi umple pahare.// Osia carului greu/ Ține pe ea veșnicia,/ Colo de-a pururi mi-s eu/ Noaptea visându-mi pruncia.” „Melancolie” se numește această poezie a lui Mircea Dorin Istrate, dezvăluindu-i altă oglindă a sensibilității și talentului, poezie cu adevărat antologică, pentru care - fie și numai pentru ea ! - cartea aceasta merita să apară! MARIANA CRISTESCU Referință Bibliografică: Mircea Dorin Istrate-Îndulcitele
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
treacăt,/Vreau/să-mi fii învolburare/de cascade”. (Ardere) În timp etern rămân nemuritori cei doi îndrăgostiți. Iubirea pătimașă, întreagă, totală - asta vrea poetul. „Voi, copacii” „Străjuiți poene necosite/și cu fragi,/voi, copacii/care-ați fost cândva/pădure”. Sugerează melancolie, aduceri-aminte din tinerețe, din viața verde și fericită. E-atât de unic artistul/creatorul! Atât de unică clipa, secunda, poezia și irepetabilă ființa umană, că nici măcar cu ea însăși n-o mai poți asemăna. „Dac’-așfi în locul meu,/te-așculege/de
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
RECENZIE, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 669 din 30 octombrie 2012. George Baciu și reveriile sale lirice din... vestiarul inimii Profesorul și poetul argeșean George Baciu te întâmpină cu un zâmbet bonom. Are în ochi un fel de melancolie, poate chiar un pic de tristețe - moștenită, probabil, pe o linie cultural-lirică, dintr-o ascendență de tip Pillat, Bacovia, Nichita, Topîrceanu, pe care o camuflează însă excelent în glumă și într-un zâmbet politicos. Aceasta e nu doar o marcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
iar când o școală are ca profesori ori manageri, oameni ... Citește mai mult George Baciu și reveriile sale lirice din... vestiarul inimii Profesorul și poetul argeșean George Baciu te întâmpină cu un zâmbet bonom. Are în ochi un fel de melancolie, poate chiar un pic de tristețe - moștenită, probabil, pe o linie cultural-lirică, dintr-o ascendență de tip Pillat, Bacovia, Nichita, Topîrceanu, pe care o camuflează însă excelent în glumă și într-un zâmbet politicos. Aceasta e nu doar o marcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
nici nu se poate raporta la eul colectiv, fără a trece - prin sufletul său tânjind spre împlinire - fierul înroșit în focul simțirii pentru satul străbun: „De câte ori revin și-ți sărut glia,/ Măicuții mele, mâna, în pridvor/ Purtând în suflet cald, melancolia,/ Te voi numi mereu - SATUL CU DOR...” (Satul cu dor). Resimțind povară depărtării și dorind - prin întreaga să ființă - apropierea de cei dragi, „privește” - într-o stare meditativa - elementele constitutive ale cadrului natural pur-românesc. Se definește pe șine, realizându-și
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
cu mustrare de cuget, ecoul acelui lătrat cristalin, și plângăreț totodată, de pui de cățeluș neajutorat, care mă dojenea așa cum se pricepea el atunci, de imprudența ce aș fi putut-o face, dacă nu-l acceptam. Momentele de remușcare și melancolie, nu m-au părăsit niciodată. Ba mai sunt și altele, ...când în prezența copiilor, ne amintim cu nostalgie de el și ni se face la toți atât de mult dor de el! Nu pot spune că ne-a fost „supus
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
Pictat în ape-adânci...un singur interpret Alunecă pe gene, cu notele-i suspin; A mai trecut o viață, a mai murit un chin... Și-mi fură înserarea amiezi dogoritoare Și lacrima petalei din neatinsa floare Se-așează printre gene, născând melancolii Din asfințitul tainic, iubire, tu să-mi vii! Referință Bibliografică: Înserare / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 508, Anul II, 22 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎNSERARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358400_a_359729]
-
eu. 33 ROUA Venise primăvara mai devreme ca deobicei și Europa era uimită de această incantație a vegetației ce exploda de sub frunzele uscate ale iernii. Ghioceii își ițeau sfioși delicatele lor căpșoare de sub frunzișul foșnitor, iar guvernanții, sfîșiați lăuntric de melancolia renașterii naturii, hotărîseră să se facă recesămîntul populației, ca să afle cît a mai rămas din poporul ce tînjește s-o șteargă la cules de căpșuni prin Spania și aiurea, și pe cîți mai puteau ei conta la viitoarele alegeri. Întorși
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
purcel! Mancuse se pregătea să o scoată pe Estera la plimbare, visau demult să se ducă la mal, să se piardă prin pădurile ce stăteau să înverzească dintr-o clipă în alta, cerul era senin de te durea sufletul de melancolie, numai că pe el îl luase durerea de spate, acolo, sub omoplați, de vină erau poate exercițiile de tăiat lemne “cu ură de clasă” - cum zicea el, sau poate răcise într-una din zilele alea de început de martie, în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > UITE-AȘA , ÎN VÂRF DE ȘURĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 538 din 21 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Într-o noapte fără stele, născocind melancolii Te-așteptam în fundul curții, pe căpiță să îmi vii. Îmi era cam teamă, zău, că lumină nu era; Sus, pe cer, seninul nopții sta ascuns și aștepta. Câinii mai lătrau la stele; stai, c-am spus că nu erau! Greierii
UITE-AŞA , ÎN VÂRF DE ŞURĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358031_a_359360]
-
Baciu Publicat în: Ediția nr. 669 din 30 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului George Baciu și reveriile sale lirice din... vestiarul inimii Profesorul și poetul argeșean George Baciu te întâmpină cu un zâmbet bonom. Are în ochi un fel de melancolie, poate chiar un pic de tristețe - moștenită, probabil, pe o linie cultural-lirică, dintr-o ascendență de tip Pillat, Bacovia, Nichita, Topîrceanu, pe care o camuflează însă excelent în glumă și într-un zâmbet politicos. Aceasta e nu doar o marcă
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
comunică totuși strecurând în metafore adevăruri tulburătoare. Este și cazul poetului G. Baciu. Autodefinirile și aserțiunile lirice din poeme se subsumează, și ele, ideii din titlu, tăinuind în metafore, trăiri și stări contemplative eminamente poetice. Identificăm în vestiarul inimii o melancolie deghizată, bine încifrată liric și venită dintr-o privire poetică aparent ludică, ce deconstruiește sau dislocă elementele realului pentru a reconfigura problematica lirică într-un amestec derutant de linii și contururi, de obiecte și planuri ce par a avea ca
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
Poezia devine astfel destul de dificil de decriptat. Poetul se ascunde eminamente în metafore și jocuri deconstructive derutante, încât se poate spune că George Baciu scrie poezie spre a-și camufla emoția lirică, nu spre a o devoala. Singurătatea și discreția, melancolia și meditația sunt forme de participare a eului la realul dat, mai mult sau mai puțin perfect sau ideal, într-o permanentă raportare sensibilă atât la sine, cât și la cercul spațio-temporal imediat al existenței, la cotidian, ori la nivele
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
Când gândește luna”). Lucrurile cu spațiul gol dintre ele, devin, uneori obsesive amenințând cu vidul ori nonsensul: “Adâncul mă privește/ Cu orbul ecoului rămas gol/ În palma răsfirată a cămășii...” (p. 15, “Adâncul mă privește”). Astfel de inflexiuni meditativ-lirice explică melancoliile poetului, căci peregrinările sale urmăresc de fapt, un sens ce vine chiar din substanța lucrurilor: “Alergam printre tâmplele ierbii/ Și mă pipăiau mușchii/ Și nervii întâmplării/ os cu os” (p. 16, “Alergam printre tâmplele ierbii”) sau caută un sprijin precum
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
umbra unei idei/ Ea era frumoasă ca umbra unui gând...”. Instanță sau obsesie lirică, instalată-n universul liric al lui George Baciu și frecventând stările și reveriile eului, această prezență interlocutoare și referențială dă un farmec aparte multor poeme, justificând melancoliile și stările reflexive. Evanescentă și obsesivă, cu părul înmuiat în lună și stârnind ninsori de stele într-un grațios și melodic ding-dang, ea “îngheață auzul cuvintelor”, întruchipând probabil o visată și ideatizată prezență feminină ori poate doar o instanță poetică
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]