1,742 matches
-
indivizi care put de talent, dar care nu pot produce decât glumițe de unică folosință. Ai văzut ceva și vrei să te bucuri împreună cu alții de acel ceva. Asta să fie combustibil al scrisului tău. Nu cred că există scriitori meschini. Sau, mă rog, pot fi meschini în viață, păstrând acea generozitate pentru actul scrisului. Și acolo generozitatea se va răzbuna. Dacă încerci să explici prin scrisul tău oamenilor cât sunt de mărginiți, riști să clachezi. Pur și simplu, chestia asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care nu pot produce decât glumițe de unică folosință. Ai văzut ceva și vrei să te bucuri împreună cu alții de acel ceva. Asta să fie combustibil al scrisului tău. Nu cred că există scriitori meschini. Sau, mă rog, pot fi meschini în viață, păstrând acea generozitate pentru actul scrisului. Și acolo generozitatea se va răzbuna. Dacă încerci să explici prin scrisul tău oamenilor cât sunt de mărginiți, riști să clachezi. Pur și simplu, chestia asta îți distruge sănătatea. De-aia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
înfășați copiii, ci nimiciți, aruncați într-o groapă comună în centrul orașului, după care se va turna peste ei var nestins. Ceaprazarul disprețuia ucenicii, nici copii n-avea, refuza să procreeze. Procreând, ar fi contribuit cu ceva la lumea asta meschină care oricum îl refuza și ea. Ar fi fost coautor al ei, complice. Și nu voia asta cu nici un chip. Lumea nu merita încă un ceaprazar. Mi-au plăcut întotdeauna meseriașii ăștia. Se simțeau responsabili pe ceva. Erau niște artiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lucru puteam spune cu certitudine despre Gheorghe Tatomir. De-aia-mi plăcuse moșul. Că figura lui nu trădează nimic umil sau fățarnic. Deși, dacă vă uitați mai bine, Gheorghe Tatomir pare a ascunde ceva la spate, el nu are nimic meschin. E mândru fără a fi trufaș. Insolent. Sau vulgar. În nici un caz nu-l poți înghionti șmecherește: „Hai, Gigi, nu dai și tu o țuică?“. Cum să-i spui Gigi? Și, oricum, așa mi se pare, că în lumea satului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mămăligă și, la urmă, tăia un miel pe care, deși îl plăteai, nu-l mai puteai mânca după ce te umflaseși cu bulz și alte drăcii. Și, chiar dacă mielul îi rămânea lui, nici aici nu se poate spune că era ceva meschin. Gheorghe Tatomir îți demonstra cât de lacom ești tu, ăsta de la oraș, care-l iei drept un bătut în cap. Era o lecție de viață toată această păcăleală. Există în tenis un fel de statistică a greșelilor. Provocate și neprovocate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că io ieri am fost la Berceanu? Așteptând să mă extaziez. Și care-i treaba? așteptam să continue. Adică el e cineva. Vecinătatea asta îl legitimează. Era pragul maxim al competenței pe care putuse s-o atingă. Primise binecuvântarea. Un meschin. Nu venise la spital la mine. De fapt, mai nimeni dintre căcănarii ăștia nu se obosise să mă viziteze. Io eram bun când aveam garsoniera aia unde se refugiau când voiau să și-o tragă și să se îmbete. Toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
venise la spital la mine. De fapt, mai nimeni dintre căcănarii ăștia nu se obosise să mă viziteze. Io eram bun când aveam garsoniera aia unde se refugiau când voiau să și-o tragă și să se îmbete. Toți niște meschini. Șmecheri ratați. În lumea asta mizerabilă, șmecheria rămâne singura formă de demnitate, zicea cineva. O lume de idioți cu mâna uscată și ureche de tinichea. Bălănescu o să ajungă probabil și el într-o zi să-și facă pantofii cu icre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
am făcut eu nu e intruziune în viața privată, ci ceva mai mult de atât. Probabil țața Anicuța sporise anvergura scadalului ăsta. Poate nici aici nu e mare lucru de condamnat. Fiecare avem în noi un mic voyeur, un pitic meschin și foc de curios. Dar ceea ce era deranjant la o țață era felul în care vorbea despre tine. Și io, și o țață vorbeam la fel - și așa înțelegeam de ce se bășicaseră conțăranii mei. De parcă ar fi stăpână pe destinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lor Într-o ostilitate abia ascunsă și plină de mistere atunci când nu mai ai parale. Nu sunt excluse de la aceste prea scurte și impertinente reflecții lăturalnice chiar și bunele, excelentele noastre neveste, cele de lungă cursă. Dar este falsă sau meschină sau ipocrită acea părere a unora cum că, dacă subvii cu arginții tăi greu agonisiți ca să răsplă tești sau să Încurajezi o femeie În bucuriile, plăcerile sau volup tă țile ce ți le furnizează, asta ar scădea cumva din valoarea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Pleacă! Domnule căpitan, dumneavoastră ne duceți la moarte. De data aceasta încep să urlu: Pleacă ! Nu ne facem decât datoria!" A văzut campania din Rusia ca pe o expresie a demnității naționale, a văzut-o ca un idealist, fără pragmatismul meschin care caracterizează gândirea ambuscaților din spatele frontului, ci ca un soldat și ca un adevărat aviator: "Niciodată armata română n-a ajuns atât de departe în țara periculosului nostru vecin. Cu tot contextul politic al intrării noastre în război, această campanie
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
pe Herăstrău. Că un al doilea bărbat care s-o suporte, dacă se lepăda de domnul Coteț doar pentru că acesta suferise o criză devastatoare de mirare, nu mai găsea. Spre mirarea și mai mare a celor unsprezece profesori penali, trufașa, meschina, odioasa șefă de catedră și proprietară a Universității neatestate s-a lăsat în genunchi, l-a strâns pe contabilul Coteț la pieptul ei pietros și inamovabil și l-a mângâiat într-un chip de care nici ea nu se credea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să poarte pecetea incapacității Voastre fundamentale. Nu știți ce vreți, cine sunteți, ce sunteți, câte parale faceți, ce puteți și ce nu puteți... Nu sunteți bun de nimic, nici măcar să iubiți ca lumea, pururea cu jumătățile Voastre de măsură, ființă meschină și dezgustătoare - iată cine-mi sunteți! Așa că, să nu vă fie cu supărare, dar, așa Golan mare cum sun teți, sunt nevoit, spre binele Familiei, să mă ocup serios de educația Voastră. Să nu Vă pună dracu’ să nu mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
scopuri determinate, evit pe cât e posibil lucrurile fără rost, chiar dacă pe moment aș fi tentat să le fac. Este o retragere pe o poziție mai serioasă, renunțarea la sensibilitățile și sinceritățile trecătoare și inutile... Utilitarism, dar nu în sensul îngust, meschin, materialist al cuvântului, ci doar în virtutea principiului că tot ce nu este necesar, util e și dăunător. Lucrurile nu sunt bune prin ele însele; doar armonia - echili brul, proporția justă - dintre lucruri e importantă. A venit probabil timpul de a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din dezordinea care domnește împrejur, în capetele și sufletele oamenilor -, sunt din ce în ce mai tentat să cred că așa a fost de când lumea și că, prin urmare, orice efort de a ieși dintr însa este zadarnic. Concluzia aceasta îmi dă o seninătate meschină și o liniște de sine relativă, ucigându-mi în schimb întreaga bucurie de a gândi. Lucrul acesta ar mai putea fi explicat poate și într-un alt fel: sunt o fire în mod necesar împăcată atât cu mine însumi, cât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de lovitura tehnică a unui profesionist și salvat de intervenția rapidă și salutară a arbitrului de colț oprind meciul dintre doi adversari inegali, prin gestul simbolic al aruncării prosopului peste rugii care mă trântiseră la pământ rânjind într-o satisfacție meschină. Acum ne îndreptam obosiți spre casă, călcând tot prin miriștea dușmănoasă, agresivă și inconștientă, împiedicându-ne frecvent de rugii de mure care se întindeau pe toată suprafața miriștii, asemenea unor liane din jungla inospitalieră, dar crescute pe orizontală. Praful drumului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
redundant". Dov a profesat ca psihanalist în Geneva timp de treizeci de ani. Pe un perete al camerei unde stăm de vorbă se odihnește un portret cu chipul frumos al tatălui său, deportat și mort în Transnistria, sub Antonescu. Sentiment meschin de satisfacție după lectura unui articol de-al meu publicat într-o revistă de limbă franceză. Revista am primit-o prin poșta din Franța, mi-a trimis-o un prieten din milă dublată de ceva solidaritate intelectuală. Mi-e tare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de a se comporta se cam aseamănă, din păcate pentru România. Pasaj adăugat ulterior: cât de greu mi-a fost să le explic unor studenți bucureșteni în timpul unui curs de ce mișcarea Dada considera burghezia și valorile asociate acesteia false și meschine. Pur și simplu nu putea conceptualiza fenomenul. Nu poți vorbi despre o clasă socială și o manieră de a fi în lume atunci când burgheziei românești i-a fost ștearsă chiar și amintirea din memoria colectivă a națiunii.) Si pentru că tot
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
infatuării, și-a talk-show-urilor politice, și-a pompozității solemne, și-a pseudoprogramelor de divertisment, și-a diletantismului, și-a șmecheriei dâmbovițene. De ce oare nu există și o șpagă pentru puțină inteligență sau bună-cuviință? De ce sunt atât de atrăgătoare urâtul, sordidul, meschinul? Nu aștept răspuns. R.P. Răspuns poate că nu așteptați, dar dacă așteptați cumva încă un citat dintr-un material publicat de dumneavoastră, iată-l. Vi-l livrez. Face parte dintr-un articol publicat tot în Dilema veche, în urmă cu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
aceste reacții atitudini alcătuind «un material» invidiabil pentru orice artist. Încercări teribile ale voinței și spiritului de sacrificiu, căderi ale celor slabi și miopi, înălțări ale celor puternici și clarvăzători, încrezători în viitorul omenirii, încleștări între caractere generoase și ființe meschine, destine eroice alături de eșecuri lamentabile, ciocniri dramatice între comuniști și impostori, iată ce spectacol shakesperian oferă lumea în curs de zămislire socotit cândva prostește, aistoric.“ (Gazeta literară, 13 februarie 1958) „La noi, istoria a dat răspunsul. Pasiunile și libertatea, viața
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ceva prin țevi, m-am dus în baie cu sufletul la gură, am spus și vreo două rugăciuni, dar Dumnezeu probabil s-a gândit că deja sunt om nou și nu cred în El sau poate cauza mea era prea meschină, așa că robinetul a rămas uscat. Mama mi-a scos din lăcașurile ei tainice săpunul Rexona, un șampon unguresc, de un roz cam dubios, dar, oricum, STRĂIN, iar tata și Dragoș s-au dus cu canistrele până jos, la Golia, la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
când știu bine că situația se poate remedia, pun mâna pe pix și încerc să explic niște lucruri .” 149 Dar când după ani de zile ajung la concluzia că mă lovesc mere și mereu de Prostie, de Incompetență, de. Interese Meschine atunci este normal să mă simt Frustrat! Presa ar putea schimba într-un timp relativ scurt starea societății și a economiei romanești. Dar înloc să facă acest lucru se ocupă cu tot felul de fleacuri, lucruri minore: certuri și povești
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
deve nită apoi pro verbială). Cum sînt un om timid, com bativitatea asta mă inhiba, mă făcea să mă-ncurc, mai ales că n-aveam mereu timp să mă pregătesc. Cezar domina, ca un Ceahlău cu fruntea-n nouri, sălița meschină și prost luminată. De altfel, i-am făcut pe undeva un portret com plet greșit în detalii, dar adevărat pe ansamblu (susțin și acum), pe care-l reiau aici din lenea de a face altul : „Junele masiv, cu o barbă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
auzeam de cazuri în care delfinii atacau rechinii ca să-i salveze pe oameni). Totul a început în condiții de-a dreptul derizorii : într-o „videotecă“ - așa cum se numeau sălile unde, pînă să le interzică Ceaușescu, se dădeau, pe televi zoare meschine, filme de pe video. Înainte să-l văd, nu auzisem nimic despre filmul acela. și mai avea și un titlu ridicol : „Fălci“ ! Eram prin clasa a șaptea sau a opta, nu mai văzusem filme „de groază“ și, cu atît mai mult
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ca și cele pe care i le cerea situația. Cum astfel mare parte din lucrările sale de sistematizare și de modernizare n-au putut fi duse până la capăt, orașul a rămas plin de găuri, de ruine, de lucruri ciudate, urâte, meschine, care-l desfigurează și-l degradează. În centru, mizeria și degradarea aceasta e mai puțin vizibilă, deși nu peste tot (de pildă în acea porțiune din Piața Unirii de unde ar trebui să înceapă prelungirea străzii Ștefan cel Mare, proectată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mă Îndeamnă să fiu Împotriva celui care pleacă. Stînd pe coastă, sînt momente cînd Încep chiar să cred că știu ce este fericirea, deși dintre cele patru condiții puse de Poe fericirii (Viața În aer liber, Iubirea, Detașarea de ambițiile meschine, Creația) le Îndeplinesc acum În mod cert numai pe primele două Am o idee destul de confuză despre mări. Și prefer să văd marea de aici, unde o Învinge țărmul. Mă stingherește astfel mai puțin necunoscutul, Însă aceasta mi-l face
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]