2,515 matches
-
prezentare a ritualului cotidian: "Acest om demn, unsuros și de formă aproape eliptică, [...] este silit să mestece, mai toată ziua, celuloid brut, pe care îl dă afară, fărâmițit și insalivat, asupra unicului său copil"67. Încifrarea presupune aici atât ilustrarea metaforică a lipsei de interes sau de chemare pentru studiu, sugerate prin "sila" cu care, fără să asimileze, doar fragmentează și "insalivează" o materie primă nerafinată, esență de cunoaștere pură, cât și alegoria rolului de intermediar al dascălului, capabil doar de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
relația cu un personaj cu care se stabilise o conexiune empatică, relația cu super-eroul, susținută prin creația serială, putând dura întreaga viață, oferind o siguranță întremătoare într-o lume pe care nu o putem controla.770 Super-eroii oferă o familie metaforică pentru viața reală, cu toate tipurile posibile (respectabile, meritocratice, raționale, profesionale, ca The Justice League of America 771, ori din contră, conflictuale, turbulente, contestate, ca Avengers, o familie Osbourne a lumii benzilor desenate, sau alienate, marginale, minoritare, romantice, la care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
reflectă speranță pentru puterile divine, mântuitoare, pe care știința nu le-a eradicat niciodată din mintea umană".803 Suntem zilnic supuși imaginilor care trimit la super-eroi, chiar dacă nu suntem interesați de temă. Aceste constructe imaginare sunt scurtături către un sistem metaforic pe care oricine îl poate descifra instantaneu. Super-eroul a fost dintotdeauna prezent în lume, și va rămâne, chiar dacă nu în banda desenată, conchide Fingeroth.804 Concluzii Banda desenată este o componentă de primă importanță a culturii populare și un canal
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
XIII-lea, societatea occidentală este singura inovatoare a lumii. (Ibid., pp. 45-47). Nu există multe imagini disponibile pentru a gândi viața eternă, moartea, sinele, fiecare fiind silit să apeleze la imagini deja existente, mitul constituind o manifestare în imagini simbolice, metaforice, a "energiilor corporale în conflict unele cu altele". The Power of Myth, p. 48. 133 Ibidem, p. 24. 134 Ibid., p. 57. 135 Idem, The power of myth, p. xvi. 136 Idem, Myths to live by, p. 44. 137 Idem
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
este mit), ignorând cu desăvârșire factorul uman aderent la mit. Robert Segal, Theorizing about myth, p. 137. 146 Ibid., p. 72. Pentru lumea occidentală, cea care și-a exportat eficient propriile imagini mitice, el identifică trei mari generatoare de limbaj metaforic: catedrala (pentru palierul atemporal), castelul (pentru palierul temporal) și orașul (pentru palierul folcloric). Toate acestea pornesc de la experiențe contextuale, comparabile cu ale șamanilor (deși nu preotul este șamanul occidental, el rămânând doar un funcționar, ci călugărul). Din păcate, deduce Campbell
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pornesc de la experiențe contextuale, comparabile cu ale șamanilor (deși nu preotul este șamanul occidental, el rămânând doar un funcționar, ci călugărul). Din păcate, deduce Campbell, religiile actuale se blochează în dimensiunea socială și în dihotomia artificial absolutizată bine-rău, ignorând conotațiile metaforice, ceea ce îi privează pe subiecți de experiențe mistice autentice (de aici și recursul la drog pentru stimularea unor trăiri care să compenseze absența senzațiilor mistice). ibid., p. 72. 147 Ibid., p. 107. 148 Roger Caillois, Mitul și omul, p. 14
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
patinaj artistic și tot ce ține de anturajul sportiv intră Într-un fel de „viziune“ a existenței ca simplă competiție: victorii și Înfrângeri, etape către Împlinirea unui destin Înalt, singular... Amuzant pe multe pagini, jurnalul adolescentei A. Împletește stilul exaltat, metaforic și simbolist specific vârstei cu contabilitatea strictă a evenimentelor zilei (gen: „M-am Împăcat cu Fredy, iată și acest vis atât de depărtat realizat. Ce bine-mi pare! Azi am făcut 4 ore de gheață și mă simt mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fel. Cartea sau cărțile-vortex ajung astfel să aparțină cu drepturi depline și cititorului, care își asumă în raport cu ea/ele poziția de „autor“. Îndărătul acestor observații, care nu fac decât să condenseze multiple meditații unamuniene, neaducându-le în plus decât clasificarea metaforică inițială („cărți-raft“ și „cărți-vortex“), pe care mi-o asum, stă pasajul neotestamentar capital, invocat chiar de Unamuno: „Iar glasul din cer pe care-l auzisem, iarăși a vorbit cu mine, zicând: Mergi de ia cartea cea deschisă din mâna îngerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
familiale și sociale, întoarce spatele lumii și înalță în piața orașului său o coloană din vârful căreia cuprinde cu privirea forfota cotidiană și, prin urmare, lumea pentru ca, dintr-un punct aflat la înălțime, să o împroaște cu blasfemii cu încărcătură metaforică. Totuși, îi permite mamei sale să îl hrănească folosind o prăjină lungă. Acest epos în versuri, alimentat și supraalimentat corespunzător de expresioniștii germani timpurii, în plus de Apollinaire și García Lorca - un poet, e drept, făcea pe grozavul, supralicitând, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la putere, pare-se că pentru totdeauna, regizorul a avut din nenorocire dreptate, eu nu.) Ar mai fi aducerea Într-un plan paralel a unui personaj absent (el este doar auzit cioplind), ce construiește o arcă-n pădure. O idee metaforică Într-un univers complet lipsit de metaforă. Iar senatorul, dac-ar fi pînă la capăt consecvent cu sine Însuși, nu s-ar mai holba la pădure Înfiorat În finalul filmului, ci ar spune ceva clasic, să zicem ie-te, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
promis celor de la radio că le va trimite o ladă cu whisky, n-am Înțeles pentru ce, dar m-am bucurat. Eleganța exprimării domnului ȚÎnțăreanu mi-a umplut ochii de lacrimi, cuvîntul pîrț dovedind Încă o dată că are o subtilă, metaforică prezență, mai ales dacă-i folosit la microfon, prin el, radiovorbitorul demonstrînd că a intrat Într-o rarefiată zonă a spiritualității, acolo unde nu au acces decît marile spirite, extrem de puțini putînd avea pretenția de-a accede În acel loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fost Împrejurimile: un loc asupra căruia deținea controlul, și care se deosebea de tot ceea ce era În jur, nu În ultimul rând prin uriașa recoltă anuală de fructe. Se afla de fapt la antipodul unui câmp de bătălie, inclusiv cel metaforic, al naturii sălbatice, și, bineînțeles, nu putea fi reprodus nicăieri altundeva, având În vedere că el, personal, Îl crease și-l Îngrijise. Am trăit În Devon Înconjurați de livezi de țară, Însă tata avea nevoie de fructele cultivate de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
deosebit de favorabil. Orizontalitatea mării nu ascunde mare lucru. Singurul ecran În spațiul cosmic este spațiul Însuși. Ambele sunt mult mai Îndepărtate de scara umană, iar desfășurarea lor prea rar Întreruptă. Lăsând deoparte faptul că pădurea reală este deseori monotonă, pădurea metaforică este un suspans continuu, o scenă În așteptarea actorilor: eroi, fecioare, balauri, castele misterioase la fiecare pas. Este posibil ca ea să fi devenit inutilă ca decor literal Într-o epocă În care s-a pierdut credința În fecioare, balauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cele două erau, de fapt, sinonime - trebuiau să fie reprezentate În fundalul picturilor cu sihastri sau scene din iad, ele erau aranjate la fel de pedant ca un parc, la fel ca și grădina Împrejmuită; ca și cum limitele fizice ale picturii erau ziduri metaforice de grădină și nimic din interior nu putea fi prezentat așa cum de fapt era, se comporta și se dezvolta. Fără Îndoială că pedanteria exagerată ni se pare astăzi una dintre cele mai fermecătoare calități ale artei medievale, și nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Însuți, sau de mine prin mine Însumi. Mai avem Încă de Învățat următorul lucru: alteritatea inalienabilă a fiecăruia, uman sau non-uman, poate părea o Închisoare pentru fiecare, Însă În miezul ei se află, În profunzimea acelor milioane nenumărate de copaci metaforici de care nu vedem pădurea, justificarea și mântuirea. Mi-am Întors privirea Îndărăt, aproape de vârful pantei. Codrul lui Wistman dispăruse deja, cufundat din nou sub pământ; din nou doar o altă urmă În memorie, deja transformată În artefact, un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
atelierului său. Aerul dinăuntru, călduț, aproape umed, țese o haină străvezie care se depune ușor pe trupul lui. Îl învinge în scurt timp adormindu-l." (Visul). Cea mai spectaculoasă metamorfoză e a menghinei înseși, căreia - într-o cascadă de echivalări metaforice - îi cresc coapse "albite de-atâta efort", petale de floare și aripi "înfierbântate". Să parcurgem un fragment expresiv și caracteristic din Epilog: "Floare de menghină,/ te desfac în bucăți, petală cu petală,/ fără teamă,/ mă uit la tine ca altădată
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
și multe V.I.P.-uri sau vipere". Ori: "M-am săturat de gripa aviară, de pachetele de legi ale lui Eugen Nicolăescu, - de unde n-a răsărit încă nici un pachet de vată". Discursul colorat, sarcastic, cu iritări de lexic și prompte pansamente metaforice, doldora de amintiri, de "adevăruri trăite" ce încearcă a se corela cu adevărurile obștești al lui Niculae Gheran e străbătut de o nostalgie de scriitor. Fiind limpede că marele restaurator al lui Rebreanu dorește a participa și d-sa la
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
s-a supărat pe bunul său prieten, când acesta a recenzat cu destule rezerve critice Viața lui I. L. Caragiale și nici când îl probozea că "scrie prost". "Prin excelență poet", Streinu era, cum spunea, un "formulagiu", găsea cuvinte de caracterizare metaforice memorabile. Astfel, stilul cam înflorat l-a făcut pe autorul Paginilor de critică literară să-l numească pe Perpessicius "florăreasa literaturii române". Șerban Cioculescu se afirmă de timpuriu, spuneam, în calitate de critic literar, colaborând mai ales la publicații cu orientare de
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
și lucruri, cu caracteristici totdeauna inedite. Spre deosebire de scriitorii diluați, care scriu cum vorbesc, Arghezi vorbea cum scria, cu aceeași forță de viziune și de expresie scurtă, colorată. Același este stilul său epistolar, deferent la culme, dar și de o bogăție metaforică neobișnuită." Amintirile lui Șerban Cioculescu se dovedesc și ele de o mare bogăție documentară. Să mai amintesc doar polemicile tinerilor critici (Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius), constituiți în Gruparea Criticilor Literari Români (G.C.L.R.) cu N. Iorga și aghiotantul
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
357) descrie negocierile pentru schimbarea constituțională ca pe o preocupare de a se ajunge nu la un consens asupra problemelor fundamentale, ci la o micșorare a diferențelor, în așa fel încît și outsiderii, și insider-ii să fie mulțumiți, literal și metaforic (vezi Palma, 1990; O'Donnell și Schmitter, 1986). Revoluția post-comunistă a fost un proces abrupt de schimbare a regimului. Au trecut doar cîteva luni "între stări", timp în care un regim interimar a pregătit tranziția de la vechiul regim comunist la
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
cel dospit al prafului de tencuială și-al sporilor de mucegai. Pe lângă vedetele zilei, prin sala de la ultimul etaj mai trecea și-o mulțime amorfă și proletară, dornică de afirmare estetică. Figuri simple și rudimentare, în ochii cărora sclipeau patibularități metaforice sau rateuri epice de proporții, alcătuiau masa, grosul plutonului care năvălea la cenaclu, întâi pentru „audiție“, apoi pentru „lectură“. Citeai, erai făcut praf, după care plecai acasă. Unii își mai notau și ce vorbeai într-un carnețel. Cezar se bâlbâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
național“; Sadoveanu, „povestitorul de basm“ și „Ceahlăul prozei românești“ (cine-o fi fost „Făgărașul prozei“, în cazul ăsta?), iar Labiș, „al doilea Eminescu“ (poate chiar al treilea, dacă-l puneai și pe Arghezi). Repovestite, ultimele două secole abundau în avortoni metaforici, rebuturi oratorice alcătuite din salivă și pagini de istorie cleioase și nemestecate: „titani“, „regi“ (ai poeziei sau prozei), „cântăreți“ (ai naturii, patriei sau dragostei, după caz și chef), „corifei“, „maeștri“, „fruntași“ (aici intrau toți pașoptiștii, avansați, ca-n armată), „coloși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mitingul președintelui Băsescu prin evaluare directă Ieri s-a mai prăbușit un mit! Celălalt articol este unul neutru, în mare parte o descriere a ceea ce s-a produs, însă evaluează prin intermediul titlurilor intermediare. Textele sunt mai argumentate, dar utilizează limbajul metaforic și figuri retorice. 3. spațiul acordat (număr articole, număr și suprafață pagini): Spațiul acordat este unul generos, atât din punct de vedere al suprafeței, cât și al calității expunerii. Astfel, o prezentare apare pe prima pagină, de maximă expunere, pe
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
au pus viața în slujba înfăptuirii acestui ideal este grefată pe țesutul naționalismului (el însuși aspirând în structura sa ideologică din suflul religios al creștinismului). Studiul ce așteaptă a se desfășura pe paginile ce urmează poate fi luat, în cheie metaforică, drept cartea facerii, prefacerii și desfacerii naționale prin cuvânt. Suntem, neîndoielnic, departe de a ne situa pe pozițiile unui creaționism lingvistic în privința facerii națiunii. Un descriptor mai adecvat pentru poziția noastră ar fi cel de construcționism discursiv. Chiar dacă națiunea nu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
diferențialul puterii pentru români. Marii perdanți ai acestei afaceri ecleziale cu masive ramificații politice erau, neîndoielnic, "națiunile politice" consacrate de sistemul Unio Trium Nationum. Termenii contractului (căci despre așa ceva a fost vorba, în acest caz limbajul contractualist pierzându-și valențele metaforice), consfințiți imperial prin cele două diplome leopoldine ale unirii, statuau conferirea de drepturi uniților echivalente celor de care beneficiau catolicii în "Statul" cărora erau acum asimilați. Prin primirea unirii, conștiința de neam a românilor transilvăneni a fost dezghiocată din valva
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]