2,951 matches
-
reprezentativi, veritabilă galerie simbolică a societății, se dedau unor perverse practici sexuale, fără să le treacă prin cap vreodată că nimeni nu se poate sustrage supravegherii ochiului unic, neobosit și omniprezent, al patroanei. Prin această „panoptizare”, Genet operează o veritabilă metamorfoză carnavalescă: libertățile pe care și le ia fiecare „client” răstoarnă complet imaginea și comportamentul propriu funcției sale în câmpul social. Asistăm, firește, la o liberalizare a moravurilor, dar, în același timp, „bordelul este o închisoare”. Iar Doamna Irma se străduiește
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
fost, de fapt, noua perspectivă asupra timpului pe care o implică teoria relativității generale a lui Einstein. Care sînt teoriile cel mai frecvent citate În favoarea unui demers sincronic sau „morfologic”? CÎțiva erudiți au mers cu Îndrăzneala pînă la a cita Metamorfoza plantelor a lui Goethe, fie ca să aducă un omagiu unui precursor inocent, fie pentru că n-au stat prea mult pe gînduri. În al doilea eseu al său despre Metamorfoza plantelor (circa 1790), Goethe definea astfel morfologia: „Morfologia ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
morfologic”? CÎțiva erudiți au mers cu Îndrăzneala pînă la a cita Metamorfoza plantelor a lui Goethe, fie ca să aducă un omagiu unui precursor inocent, fie pentru că n-au stat prea mult pe gînduri. În al doilea eseu al său despre Metamorfoza plantelor (circa 1790), Goethe definea astfel morfologia: „Morfologia ar trebui să includă teoria formei, formării și transformării naturilor organice”9. Ideea principală a morfologiei lui Goethe (care fusese deja formulată de Caspar Friedrich Wolff În 1759) era că toate părțile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1790), Goethe definea astfel morfologia: „Morfologia ar trebui să includă teoria formei, formării și transformării naturilor organice”9. Ideea principală a morfologiei lui Goethe (care fusese deja formulată de Caspar Friedrich Wolff În 1759) era că toate părțile plantei sînt metamorfoze ale frunzelor ei. În ultimii săi ani de viață, Goethe a mai „postulat o tendință generală de dezvoltare În spirală, presupusă a fi inerentă Întregii alcătuiri a plantei și corelată cu tendința verticală ascendentă a tulpinii”10. În timpul călătoriilor În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mémoire de la rééducation”, În Experimentul Pitești (pp. 107-118), Fundația Culturală Memoria, Pitești, 2003. Stănescu, Mircea, Organismele politice românești (1948-1965). Documente privind instituțiile și practicile, Vremea, București, 2003. șandru, Dumitru, „Decretul 83/1949”, AT, nr. 1/1993, pp. 133-145. șandru, Dumitru, „Metamorfozele gulagului românesc. Centrele de internare: 1944-1945”, AT, nr. 1-2/1994, pp. 7-21. șandru, Dumitru „Deținuții politici de la Gherla În 1947”, AIIC, XXXIV, p. 271. șandru, Dumitru, Onișoru, Gheorghe, „Începuturile represiunii În România”, I-II, AT, 19-20, 21/1998. șișcanu, Ion
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
scurte, eliptice, tăioase, războinice, ci derulat la nivelul unor sintagme elaborate ideologic precum: „lupta cu dușmanul pentru apărarea cuceririlor revoluționare”, „elemente dușmănoase”, „dușmanii patriei”, „dușmanii clasei muncitoare”, „grupuri de rezistență” etc. Substituirea apelativului „bandit” cu „dușman al clasei muncitoare” marchează metamorfoze În discursul public asupra rezistenței anticomuniste emis de organele de represiune, precum și un Înalt grad de ideologizare și de impunere În conștiința publică a unor „victime și jertfe” ce Întrețin o dialectică permanentă a luptei de clasă În propaganda și
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
formă și o tonalitate foiletonistice, ulterior aceste articole Îmbracă o formă mai apropiată de exigențele istoriografice, În care sunt aduse ca surse ale istoriei atât mărturiile orale, cât și cele arhivistice. Purtând Însemnele traziției, fapt ce presupune o serie de metamorfoze și corecții și În planul discursului istoriografic, În planul eticii profesionale, recuperarea istoriografică a rezistenței anticomuniste nu a fost la Început un subiect agreat În mediile academice (institute de cercetare, universități), ea realizându-se cu predilecție În cadrul unor societăți și
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
unor cadre care să suplinească prin munca lor golurile din peisaj. Emanație organică a unui program de Înregimentare prin monopol adminstrativ, financiar și ideologic, Direcția Presei dobândește prin extrapolare o rază de acțiune nelimitată. Pe măsură ce câmpul politic și literar suferă metamorfoze Într-o evoluție lentă dinspre o stare de legalitate impusă și agresivă Înspre una Încorporată și difuză, tabloul ei de responsabilități crește și se rafinează. Prin urmare, dacă fenomenul eufemizării naționale atinge limite paroxistice În anii ’50, când Direcției Presei
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cu un organism financiar (Fondul literar) și având un stufos sistem de organizare pe verticală (Comitet, Birou) și pe orizontală (asociații, reprezintă un „minister În miniatură”34 Înzestrat cu autoritate și forță civilă. Variațiile sincronice ale cenzurii se reflectă În metamorfozele diacronice ale instituțiilor menite să dirijeze activitatea literar-editorială. Consolidarea progresivă a autonomiei câmpului literar În anii ’60 provoacă reacția elitei birocratice, pentru care Înăsprirea anunțată de „tezele din iulie” 1971 Înseamnă reforma școlilor de partid și transformarea Comitetului de Stat
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
dorință; dragoste; dragostea; epoleți; eternitate; femeia; a fi curajos; ca fierul; cu flăcări; în flăcări; a lua foc; a folosi; frig; fuge; fugi; gaz; gazul; grabă; grătar; improvizație; inimă; iubirea; încăpere; încinge; încins; îneca; lampa; lemnele; Ana Lesco; luminos; mare; metamorfoză; miere; mistuie; mistuit; mîncare; mîncarea; mocni; mult; neputința; nerăbdare; de nerăbdare; nervi; nervii mei; nimicește; pagube; paie; panică; paprika; ca para; paraziții; pară; pădure; pierdere; pieri; pierzanie; piper; pîlpîie; pîrjolește; ploaie; pompier; prăjește; purifica; purificare; rău; răutate; rece; a se
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
drăgălășenie; duminica; eliberare; emoțional; prima etapă; eveniment; familie; fecior; fetița mea; botezul ei; fin; finuț; forțat; fratele; har; identitate; iertat; iniția; invitați; Iordan; îmbărbătare; încredințare; încreștinat; îngeri; înnoire; leac; legătură; lepădare; little one; luminos; 3 luni; manele; mare; matur; meditez; metamorfoză; mic; minunăție; mirobolant; mituri; mîntuire; moarte; muștar; nași; naștere din nou; nănași; numere; obligat; ortodox; panglică; pază; păcat; pădure; plînset; poreclă; poruncă; prenume; primul; prostie; pur; religios; repede; scară; scăldat; schimb; scufundare; sfințit; Sfîntul Duh; sora; spirit curat; spovedire; sugar
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nodale și sintetizatoare în sistemul info-biotic participă la derularea unei activități transformative prin medierea unei interfețe de întâlnire a utilizatorului și a „obiectului” computațional. Corespunzând spațialității și temporalității indeterminate a interfeței, corporealitățile artificiale se înscriu deopotrivă într-un pasaj al metamorfozelor și într-o sedimentare ontologică evolutivă. Pe de o parte, entitățile intercorporeale se formează și se deformează în spațiul virtual. Pe de altă parte, cyberspațiul, prin caracterul lui evolutiv și extensiv, populat de agenți cognitivi, se teritorializează, prin analogia cu
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
devaluate. O identitate situată temporal și spațial, în mod contingent și procesual, este construită și negociată la limita dintre ficțiune și fapt. De pildă, în viața online, identitatea, fracturată și plurală, este surprinsă în conjuncturi ale antagonismului și ale schimbării. Metamorfozele și hibridările devin de data aceasta corporealitățile identității online în contextele rețelei în care intersecția și nodalitatea dintre aspecte și valențe multiple sunt definitorii (de la autobiografismul și multimedialitatea din paginile web la conectivitatea și navigaționismul artei netă. O serie de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
își pot selecta înfățișarea corporală, în funcție de libertatea opțiunilor de gender, culoarea pielii sau vârsta, ocupația sau diverse orientări sociale și politice, construindu-și propriul avatar (vezi pentru exemplificare Bell, 2001Ă. De asemenea, există tendințe de egalare a identității cu posibilitatea metamorfozei și cu adoptarea imaginilor vedetelor media, dincolo de determinismele biologice sau familiale, dincolo de experiențele trecutului și ale copilăriei (marcând, așadar, ruptura de modelul psihologiei lui Freudă. În locul căutării „adevăratului” eu și al unui tipar ierarhic și raționalizat de gândire și de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
interactivității informaționale, ale eticii și ale biologiei în contextul tehnoartistic al rețelei Internet, hibridizând privitorul sau participantul uman cu interfața digitală. Creaturile artistului pot fi considerate „ființe intermediare” sau „cvasiființe” (vezi Quéau, 1989, pentru aceste sintagmeă, ființe aflate în stadiul metamorfozei și al evoluției și în vecinătatea autonomiei vieții artificiale. Arta genetic-digitală este „vie” grație interacțiunii dintre privitor și mașină și capacității de evoluție și mutație a imaginii numerice: așa cum genele au potențialul de a se regenera, codul informatic al computerului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
organice (substanțe și organe); • creșterea țesuturilor nervoase; • creșterea țesuturilor osoase; • reglajul sistemelor energetice. Foto 80. Dong Fa mobilizarea scapulo-humerală a bebelușului Adaptarea fiecărui protocol la exigențele momentului este deci necesară. De la 2 la 6 ani Această perioadă este teatrul multor metamorfoze care transformă bebelușul în copil. Schimbările afectează funcțiile digestive (constituirea ansamblului dentiției de lapte), funcțiile senzoriale (veritabilă conștientizare a stimulilor senzoriali), structurarea limbajului de bază, învățarea menținerii echilibrului și controlul sfincterilor anali și urinari. Se va stimula circulația lichidelor, energia
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
36S, 3F, 4Ren Mai, 1V, 1VB Apoplexie 20Du Mai, 26Du Mai, 40S, 3F, 36S. Epilepsie 40S, 3IS, 26Du Mai, 15V, 18V. Concluzie Trăim într-o lume în continuă mișcare și, mai mult decât oricând, trebuie să ne adaptăm la nesfârșitele metamorfoze ale corpului și spiritului impuse de progres și de cunoaștere. De asemenea, este esențial să putem înțelege cine suntem, cum funcționăm și ce trebuie să facem pentru a ne păstra sănătatea și bucuria de a fi. Această cale ambițioasă este
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
întreba cu naivitate: „Merit eu sacrificiul lor? Merit eu suferința celorlalți până dobândesc pricepere în arta culinară?“ Să nu cazi în această greșeală, nu așa se pune problema; pentru ei vrei să ajungi gospodină, cumva trebuie să participe la această metamorfoză. Întrebarea trebuie reformulată corect: „Merită ei sacrificiul din partea mea? Merită ei toată munca și apoi amărăciunea de a-i vedea înfometați, slăbiți și în pragul depresiei?“ (am pomenit depresia; crede-mă, până acolo se poate ajunge, dar au și momentele
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Astfel, cui și de ce să-i fie frică de Emil Cioran? Că face critica modernității? Că își acuză neamul de fatalism și se dezice de ai săi? Că a fost de dreapta și a propăvăduit violența? În spatele acestor gesturi, o metamorfoză continuă, a cărei singură consecință este recunoașterea unei identități care dă sens îndoielii. Care se întemeiază pe îndoială. Nu numai că Cioran este în permanență altul, el este și suma unor contradicții ireconciliabile. Iată: „În mine există un pătimaș și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
spre trecut. Oricum, în locul adevărului instituit prin angajarea în istorie, adevărul explorării neantului. Între ipostaze, un hău care trebuie el însuși umplut cu sens. Problema cu adevărat elocventă pentru destinul lui Cioran (în consecință, și pentru scrisul său) e ruptura, metamorfoza, coexistența chiar a ipotezelor care se exclud. Și Cioran e conștient, prea conștient, de toate acestea. Într-o scrisoare din 6 aprilie 1974 i se destăinuia cu năduf lui Noica: „Cum vezi, nu scap de obișnuita mea indecizie, de acea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la relația lui Cioran cu propria origine. Iată: „În cele din urmă, suntem întotdeauna salvați de propriile noastre defecte. Tot a folosit la ceva și originea mea...” (338 Ă 2 decembrie 1977). Este aici proiectată o întreagă existență întemeiată pe metamorfoză: anonimul se află în miezul lucrurilor, nimicul structurează un sens, boala Ă și permanenta ei amenințare Ă instituie o poveste. La periferia vieții sociale, propriul corp devine un tărâm de explorat. În nici un caz Cioran nu va folosi, împotriva propriului
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fac deopotrivă Kafka și Bacovia. De fapt, toate acestea Ă sfatul, prudența, grija excesivă Ă pentru că, „specialist în melancolie”, despre care spune adesea, cu modestia orgoliului, că știe câte ceva, Cioran s-a ridicat, demonic, deasupra bolii. Consecință tot a unei metamorfoze, ori a unei ciudate antinomii. Nu invocase el „postulatele contradictorii” ale lui Baudelaire?! Un astfel de postulat e însuși faptul că, prin excesul înregistrării formelor, Cioran substituie sau amână neantul, a cărui mărturie corpul este. Oricum, cu o atitudine care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu e unic, căci Nirvana însemnă și vid și extaz, este una dintre obsesiile mele constante”. Așadar: blestem și rugăciune, vid și extaz. Fără s-o spună explicit, Cioran se regăsește în Eminescu, pentru că, asemenea acestuia, e omul unor identice metamorfoze și al unor antinomii care-l situează deasupra perspectivei subiective, adică deasupra timpului. Ba chiar deasupra oricărei disperări, anxietăți, angoase. Este ceea ce, cu referire la Eminescu, Cioran numește „etapa supremă a complicității tale cu universul”, pentru a continuă: „Ce șansă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Să fie Cioran un înțelept? Cum să fie înțelept un nihilist, nostalgic și cinic, un hipersensibil, histrion și locvace?! Oricum, cuvântul înțelepciune nu este unul dintre cele des folosite de Cioran în corespondența sa. Totuși, e de bănuit că marile metamorfoze Ă ca și exercițiile de mortificare Ă se petrec sub tutela sa. Un exercițiu de mortificare, cel puțin în cazul fratelui său, este divorțul. Un altul, refuzul de a procrea. Lui Aurel Cioran îi scria: „Orice căsătorie este un eșec
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dori să evite, cum o și face uneori, jocul social al conversației care „cere un minim de dezinvoltură și de cabotinaj” (II, 345). În fine, poate că în această balansare între angajare și abandon ar trebui să identificăm momentele unei metamorfoze, ale unei deveniri. Spune Cioran: „La vârsta când scriam în românește Cartea amăgirilor (douăzeci și cinci de ani?) trăiam cu o asemenea intensitate că îmi era literalmente teamă să nu sfârșesc ca întemeietor de religie... La Berlin, la München, am trăit extazuri
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]