2,387 matches
-
avea acces, printr-un click, la un tezaur uman inestimabil : felul cum se mișcau, se-mbrăcau, apoi vorbeau etc. moșii și strămoșii noștri. Un întreg univers antropologic ce n-ar mai trebui reconstituit, pentru că el s-ar constitui, din umbre mișcătoare înregistrate pe peliculă, în orice moment al prezentului vizionării lui... Nu este vorba despre nici o utopie ; dacă spectatorul de azi nu mai are răbdare să contemple arta înmagazinată într-un film de-acum 70-80 de ani, poate că ar putea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în bătaia luminii dinții scînteietori, șopteau încet, aproape cu teamă: Bună seara, Mihai! Trebuia să-mi revin! Doamna Tamara, cu care discutasem pînă atunci de la distanță, încercînd să-i fac curte încet, ca un drum printr-un ținut cu nisipuri mișcătoare, gata să mă înghită la primul pas greșit, femeia care se purtase firesc cu mine, dar care nu-mi dăduse niciodată speranțe, iat-o acum în camera mea... Bine-ați venit, doamnă! îi spun, luîndu-i mîna să i-o sărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
strigătele de dragoste și de neliniște și măruntele mele vești domestice. De trei zile, o telegramă, o carte poștală și scrisoarea de la Crăciun cu crenguța de vâsc. Tot atunci ți-am trimis și eu primul ghiocel din țara ta. Ce mișcătoare sunt gesturile astea care-și răspund, întrebările pe care ți le pun de aici și la care tu îmi răspunzi în aceeași zi, de acolo. Numai planurile pentru luna iulie rămân la stadiul de planuri. Azi după-masă am văzut un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
șapte. Dimineața trei și după-amiaza patru. Bisericuța Bucur, prima biserică din București, inima orașului, înălțată pe un deal, mi-a oferit slujba cea mai emoționantă. Lumea a ascultat toată slujba în genunchi, chiar și preotul a oficiat în genunchi. Era mișcător și cumplit, ca în vremurile de cataclism, de credință disperată. Mireasma de tămâie și de ceară parfumată cu esențe de flori, slujba cântată pentru toți cei îngenuncheați, toate acestea sfâșiau inimile; lacrimile curgeau încet și cădeau pe lespezi... Vineri dimineața
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și un colț al gurii începe să îi pulseze ușor. Deci tu susții că, după părerea ta, o fustă Miu Miu e o cheltuială pentru casă. — Da... poate că da! E în casă, nu? E adevărat, stau pe un nisip mișcător. — Și, oricum, continuu repede. Oricum. Ce importanță are asta? Ce importanță are orice altceva în afara faptului că suntem sănătoși, ne avem unul pe celălalt, avem... frumusețea vieții. Astea sunt lucrurile cu adevărat importante. Nu banii. Nu conturile din bancă. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cei de la tipografie se vor ține de cuvînt. Vă dorim la toți multă sănătate și noroc. Mihai Drăgan P.S. Am primit banii. Nu trebuie să vă faceți atîtea probleme. G. Bălăiță mi-a trimis, într adevăr, cartea cu un autograf mișcător în care, central, se află cuvîntul „loialitate”. </citation> (116) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="[Iași]" data =”12 aprilie 1978”> Dragă Costică, Credeam să pot trece prin Bacău la începutul lunii aprilie. Dar n-am mai plecat. S-au ivit lucruri
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în ei înșiși, acceptând ceea ce sunt, apreciind secundele timpului și mulțumind lui Dumnezeu pentru frumusețile vieții. Fericirea a devenit atât de mult definită de factori externi, în principal de bani, încât nu puțini își petrec viața alergând după o țintă mișcătoare și descoperă realitatea prea târziu. A doua zi trece repede, cu venirea celor trei englezoaice și cu schimburile de informații despre fiecare în parte. Fetele sunt din Londra, unde am trăit și eu timp de cinci ani, deci avem o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
un depozit mare de lemne și nuiele, unde Alfonso, Sandra și Pere examinează atent tot felul de potențiali pereți pentru potențialul meu dormitor, timp în care eu cu englezoaicele rămânem studiind lumea înconjurătoare din camionetă. Apare un băiat cu ceva mișcător în brațe, are loc o discuție agitată cu ceva râsete, apoi Alfonso vine la noi și depune un animăluț ciudat pe podeaua camionetei. Un armadillo!! exclam încântată, amintindu-mi unul din episoadele din Friends în care Ross se costumase în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
zgomot de vomitat, mă bag sub pătură și încerc să-mi liniștesc mintea turmentată. Nu pot să mă concentrez pe ce s-a întâmplat, reușesc doar să îmi fac o notă mentală de „Musai să-mi amintesc totul”. Privesc forma mișcătoare a Urusonei acompaniată de zgomotul parcă din ce în ce mai puternic al râului, văd tot felul de forme neconturate plutind în semiobscuritate, aud un zgomot nedeslușit de bătălie și, spre dimineață, adorm asaltată de zgomote și imagini haotice. În zori ne trezim claie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
locurile se întind aproape complet, sunt mai largi, și biletul este, în consecință, mult mai scump. În marea majoritate călătoriile mele au fost în autobuze semipat, pentru a balansa confortul acceptabil cu un preț la fel de acceptabil. Privesc luna și umbrele mișcătoare ale copacilor din jurul drumului, apoi deschid ochii odată cu apariția zorilor și oprirea autobuzului într-o stație prăfuită. Lumea în jur începe să se agite, aud „Lago Agrio, Lago Agrio” și mulți își fac drum să coboare. Mă trezesc de-a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mea este mult mai puțin oribil decât mă așteptam și gustul amar, deși puternic, este parcă mascat de tot felul de alte arome necunoscute, aproape plăcute. Rămânem în tăcerea întreruptă doar de fluieratul armonios al lui Don Julio, studiind umbrele mișcătoare oglindite în podeaua de lemn. Între timp mai discutăm, Don Julio de acum moțăie cu ochii închiși în timp ce ajutorul lui mai aruncă câte un lemn pe foc din, când în când. Vremea trece, nu simt nimic special, nici măcar dorința de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ratăm acel lucru pe care regizorul vrea să-l vedem. Atunci cînd ne dă cîte un cadru de debandadă văzută de sus, el nu mai vrea să vedem acțiuni și personaje, ci aranjamente artistice, ușor hipnotice, de forme și culori mișcătoare. Fiecare producție Pixar arată parcă și mai spectaculos decît cea dinainte. Dilema Veche, septembrie 2008 în transă Paranoid Park (SUA, 2007), de Gus Van Sant Titlul noului film al lui Gus Van Sant, Paranoid Park, vine de la numele dat unui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ne-am bucurat de prezența a aproximativ 250 de oaspeți, unii dintre ei gustând pentru prima dată din bucuria părtășiei frățietății adventiste. Conferința Muntenia a fost reprezentată de frații Romică Sîrbu, George Pîrlitu și Vadic Tănase, care au prezentat mesaje mișcătoare inspirate din Cuvântul lui Dumnezeu. Apelul de suflet adresat la sfârșitul predicii a scos în față suficienți oameni, încât întreaga platformă a amvonului s-a umplut, inclusiv treptele și spațiul din fața amvonului, iar când a fost anunțată seria de seminarii
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Nikolaev, pe Bug. Tot mai vizibile urme ale războiului se văd la tot pasul. Unele depozite de grâne încă mai fumegau. Înainte de a intra în Nikolaev am văzut și aspectele grozave ale lagărului de exterminare de la Vapmiarka... Umbre și schelete mișcătoare ale celor aduși spre exterminare! Cum s-au putut întâmpla asemenea barbarii în plin secol 20?! Cu timpul ne stabilizăm pe anumite locuri și poziții martore ale luptelor desfășurate cu aproape un an în urmă. Comandantul meu de batalion era
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
atâtea expresii măscăroase care nu au traversat frontiera epocii. Societatea Belle Époque s-a dizolvat complet în ceea ce ea avea caracteristic și suntem foarte puțin în măsură să-i înțelegem sensibilitatea. Ioana Pârvulescu a pătruns pe aceste teritoriu de nisipuri mișcătoare al reconstrucției formulei societale cu o sensi- bilitate particulară care s-a imprimat în literatură, în artele plastice etc. Este un fapt tulburător că aceste deformări de limbaj ale unei epoci care a apus demult vehiculează o serie de mărci
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să învăț spaniola! Speram ca decizia ministrului să fie definitivă de această data și să nu mai trebuiască s-o iau de la capăt, în cazul unei noi oferte, cu chineza, araba, suahili... Fiindcă la Ministerul de Externe "nisipurile" sunt mai mișcătoare decât în Sahara (Un caz celebru George Macovescu. La începutul carierei, este trimis consilier la Ambasada României de la Paris. Își face omul pregătirea, bagajele... și la aterizarea avionului la Orly se prezintă un cirac de la Ambasadă cu o depeșă de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
modest, și de aceea mă ruga, jenat, că tare ar fi dorit să vadă Livada, dacă nu puteam să-i ajut cu un bilet gratis. Am fost foarte atins de această Întâlnire neașteptată: mi-l aminteam impozant, ca o statuie mișcătoare din granit, căci așa era la Institut „tovarășul“ Loghin, iar acum parcă se micșorase, intrase realmente la apă, nu mai era decât umbra colosului de odinioară ce mă făcea să tremur pe culoare. M-am bucurat că i-am putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o time, where did you go?. A doua zi, cum era de așteptat, cronicile au fost dezastruoase, deși soțiile celorlalți critici nu suferiseră aceleași umilințe. Puțini erau cei care au Înțeles la acea epocă semnificația punții japoneze sau a nisipului mișcător. Era de așteptat. Vina nu era a lor, ci a mea. AMN: Totuși, unii au fost impresionați de felul În care ai transformat Teatrul Bulandra de la Izvor, care este tradițional, Într-o arenă deschisă. Era o premieră pentru teatru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de o melodie simbolizând răsăritul soarelui, apărea Înaintea reflecțiilor produse pe ecran de păpușile numite kayon, În licărirea flăcării aprinse de partea cealaltă a ecranului. Apoi toate păpușile care participau În povestea Ramayanei erau scoase și prezentate ca umbre magice mișcătoare, după care Începea incantația nobilă a primului servitor, cântând prologul În javaneza veche, pe care nici balinezii de azi nu o mai Înțeleg. Într-una din seri am avut șansa să ajung În culise, de partea cealaltă a ecranului, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
devenind flou și atunci văd - de parcă ar fi proiectate pe partea interioară a pleoapei - siluete cenușii umblând printre stupi de albine sau mici papagali negri dispărând Încet-Încet, printre munți Înzăpeziți sau un abur mov care se risipește În spatele unor catarge mișcătoare. Ca o Încununare a celor spuse până aici, voi prezenta un minunat caz de auz colorat. Poate că „auz“ nu este cuvântul foarte potrivit, de vreme ce senzația de culoare pare a fi produsă prin Însăși acțiunea mea orală de a alcătui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tei și arțari, pe acel loc neted presărat cu nisip, din grădina propriu-zisă care separa parcul de casă. Parcă văd fața de masă și chipurile oamenilor așezați acolo, contaminându-se de animația jocului de lumini și umbre de sub fabulosul frunziș mișcător, fără Îndoială exagerată de aceeași predispoziție spre o comemorare pătimașă, de permanentă revenire, care mă face Întotdeauna să abordez acea masă de ospăț din exterior, din inima parcului - nu dinspre casă - de parcă, pentru a se Întoarce acolo, mintea ar fi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tăcute, ce se izbeau, când scurte când lungi, de fundalul tot mai domoalei agitații vegetale. Vârtejuri de albastru voluptuos se desfășurau Între nori măreți - grămadă peste grămadă de alb pur și cenușiu purpuriu, lepota („frumusețe maiestuoasă“, În rusa veche), mituri mișcătoare, guașă și guano, În ale căror unduiri puteai desluși o aluzie mamară sau masca mortuară a unui poet. Terenul de tenis era o regiune a marilor lacuri. Dincolo de parc, deasupra câmpiilor aburinde, se ivea curcubeul; câmpiile se sfârșeau În marginea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Începea o burniță slabă, sâcâitoare, care ezita la Început, apoi continua. Niște ciori jumulite se roteau În jurul unui ulm desfrunzit și croncănitul lor surd se prefăcea parcă Într-un tandru gungurit. Se aduna ceața. Jocul devenea o masă de capete mișcătoare pe lângă cealaltă poartă a terenului de la St. John sau Christ sau alt colegiu, unde jucam. Sunetele Înăbușite care se auzeau de departe, un strigăt, fluierul, bufnitura unui șut, toate astea erau cu totul neimportante și nu aveau legătură cu mine
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la un moment dat, îmi arunc, complet neinspirat, privirea afară, pe geam. Ceea ce văd îmi strică definitiv ziua. În colțul de stradă de vizavi, cuprins perfect în dreptunghiul ferestrei prin care privesc, o ceată agitată de copii face o roată mișcătoare în jurul celor doi protagoniști, care se deplasează și ei: un „tare” și un „slab”. Primul, mereu în ofensivă, îl provoacă pe al doilea la bătaie, îi spune, probabil, cuvinte jignitoare, îl îmbrâncește, îi pune o mână pe față din ce în ce mai dezinvolt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
este de minunată și s-o rog să aibă, pentru Dumnezeu, mare grijă de ea... * După un parastas împăcat și o comemorare senină, într-o superbă zi de primăvară, pe una din aleile cimitirului Bellu, pe care noi, participanții la mișcătoarea și frumoasa solemnitate ne risipiserăm o dată aceasta încheiată, trec, spre ghinionul meu, pe lângă o procesiune minimă însoțind un mort oribil, cum n-am mai văzut, cred, niciodată: uscat, mic, incredibil de cenușiu. Un adevărat cadavru, înspăimântător, intolerabil, care trebuie cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]