3,563 matches
-
știe să facă Etius al tău! — Nu te teme, veni răspunsul, dacă popoarele Galiilor îl vor susține, n-o să fie altcumva decât victorios! Hunii nu știu ce-i așteaptă. 6 Lumina după-amiezii scotea în evidență nuanțele calde ale coloanelor de marmură din micul templu - coloane înșiruite în cerc, așezate în mijlocul unui câmp înverzit, presărat cu campanule și margarete - situat exact în centrul marelui parc de la villa Patriniani. în picioare, în fața altarului de sacrificiu, cu un văl pe cap, Hippolita fixa gânditoare mielul spintecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de fel Dacă nu sunt lângă el! E-o petală dintr-o floare, Este-un fluturaș sub soare Și-i seamănă cel mai tare Mămicii zămislitoare. Noaptea mă cheamă la pat Pentr-un zâmbet, pentr-un sfat, Ca să crească sănătos Micul meu nepot frumos. Ziua strigă-n gura-mare: Ia - mă-n brațe, mamă - mare, Du - mă-n parcuri să mă joc, Iar bunică- i mândră foc! În brațe cu nepoței Este-un dar dumnezeiesc, Să-i vezi cum sunt mititei Și
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel." Și au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel." 9. Dar după ce a fost dus acolo, mîna Domnului a apăsat asupra cetății, și a fost o mare groază, a lovit pe oamenii cetății de la mic pînă la mare, și au avut o spuzenie de bube la șezut. 10. Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Cînd a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, Ecroniții au strigat: "Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
în conștiință, erau tulburi și fără concluzie. De la o vreme mi-am pus mâna în buzunarul pardesiului împreună cu mâna ei. Ea s-a întors un moment spre mine, copilărește. Toată viața ei și toată viața mea o simțeam concentrată în micul ei pumn închis în palma mâinii mele. O mică mișcare a mâinii ei și - prin voința ei? prin voința mea? prin a amîndurora? prin a nimănui? - pumnul ei se eliberă și mâinile noastre se întovărășiră, mai strâns, prin degete. Aproape de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
alarmat și fericit"; "Am simțit ca o catastrofă oprirea trăsurii la poarta casei"; cuvintele Adelei "mă făceau să simt și mai mult prăpastia dintre mine și femeia de alături"; Toată viața ei și toată viața mea o simțeam concentrată în micul ei pumn închis în palma mâinii mele"; "Îi simțeam respirația aproape, parfumul fierbinte al ființei ei". Cuvântul semnalează o realitate sufletească, a cărei dezvăluire sintetică este potrivită cu toate componentele epicului. Delicatețea și pudoarea personajelor, imprecizia relației lor erotice, stilul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a întors iar spre soț: — Poți să-ți scoți țigările? În felul în care suntem înghesuiți aici, n-aș putea să le scot pe-ale mele. Când a rostit cuvântul “ânghesuiți“ l-a săgetat cu o privire scurtă, elocventă, pe micul vinovat care-i uzurpase cei câțiva centimetri cuveniți ei. Dar personajul a rămas sublim de inaccesibil. Continua să se uite drept în față, spre parbriz. Doamna de onoare i-a aruncat o privire doamnei Silsburn și și-a înălțat sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o infinitate de locuri... După cum, În funcție de caz, putem lua și orice formă... Ne putem schimba Înfățișarea cât ai clipi din ochi. În universul nostru nu există dimensiuni. La noi conținutul e totuna cu forma, iar universul mare e circumscris celui mic... Înțelegi?“ Desigur că Mașa nu Înțelegea nimic din toate aceste teorii. Care, la drept vorbind, nici n-o interesau. Pentru ea tot ce spunea Extraterestrul era vorbărie goală. „Probabil vrea să mă Îmbrobodească. Cum e posibil, Își spuse ea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gura, când tușea, cu mâna servitoarei, ca să nu dea microbi pe propria mână. O glumă de familie. Servitoarea, Wadja, zâmbind strâmb, roșie la față, cu bunătate, cu părul ca paiul, ițind gingiile (cu umflături ciudate În gingii), Îl lăsase pe micul Sammler să-i Împrumute mâna. Apoi, când se făcuse mai mare, chiar mama lui, nu Wadja, Îi aducea tânărului Sammler cel zvelt și timid ciocolata caldă și croissantele În timp ce el stătea În cameră citind Trollope și Bagehot, făcându-se „englez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că și ceilalți simt ca și el: Shula-Slawa În sariul ei prost legat urmărind conversația cu ochi devotați și maimuțărind fiecare cuvânt cu buze moi, vopsite În portocaliu, sprijinindu-și capul În palme; Margotte, Încântată, desigur; era aprinsă după acest mic hindus; ocazia era intelectuală, și În plus hrănea pe toată lumea. Oare poate fi vreo clipă de viață mai frumoasă? Lui Sammler aceste ciudățenii feminine Îi Încălzeau inima. Doctorul Lal spunea că nu ne alegem cu multe de la propriile noastre creiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-i folosesc? Plânge? Strănută? Se masturbează? A fost o mică confuzie când fata de la casă a greșit și a inclus laptele și pâinea printre produsele lui. — Nu, nu, a mormăit supărat bărbatul. Mi-a aruncat o privire antipatică, a apucat micul despărțitor de metal și l-a aruncat pe bandă ca să separe lucrurile mele de ale lui. Mi-am dat seama că oamenii singuri sunt foarte prefăcuți unii cu alții. Le e frică că dacă se întâlnesc cu cei asemenea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu-mi răspundea la telefon tot weekendul; altădată aranjam să ieșim undeva împreună, iar ea uita chiar și faptul că stabilisem ceva. Am încercat să nu iau aceste scăpări personal. Sheba avea o familie, îmi spuneam eu. Îl avea pe micul Ben de care trebuia să aibă grijă. Și nu era tocmai un bun manager al propriului timp. Dar chiar și luând toate astea în considerare, nu puteam să mă prefac că nu văd că eram destul de jos pe lista de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zis Sheba când am intrat. Vocea îi tremura ușor. Am lăsat jos plasele. — Poftim? — Tu i-ai spus lui Bangs despre mine și Connolly. — Despre ce naiba vorbești? — Destul, a zis Sheba, scrâșnind. Nu mă minți. Am citit totul în... în... micul tău jurnal. S-a ridicat de unde era și mi-a vârât manuscrisul sub ochi. — Ce e asta? Ce vrei să faci cu asta? — Sheba... nu te aprinde. E ceva ce am scris... am început eu. — Asta văd. Cum îndrăznești? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu soția, lângă dânsa tatăl Anei, apoi eu (deci “în mijlocul lor”, cum s-ar spune). Eram mulțumit. În felul acesta, o bună parte a nopții m-am aflat în apropierea Anei, distanța de la mine la ea era diagonala scurtă a micului pătrat imaginar ce separa partea aceea de masă de restul nuntașilor. Gândeam că mă voi simți bine, asta la început, dar imediat după aceea totul se tulbură de stânjeneala de a o privi, determinată de întâlnirea noastră din cerdac, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din care făcea parte, funcție la care renunțase după câteva luni, neobișnuit cu măririle care îi impuneau o anume scorțozitate a relațiilor și nici - mai ales - cu deplasările în atâtea garnizoane din toată Moldova; renunțase, revenind la obișnuințele căpătate în micul - dar nu prea micul la vremea aceea - oraș de provincie, în care se născuse și-și petrecuse mai toată viața. Dar casa în anii aceia mai era luminată și de prezenta fratelui, primul născut după mine, care în copilărie mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
funcție la care renunțase după câteva luni, neobișnuit cu măririle care îi impuneau o anume scorțozitate a relațiilor și nici - mai ales - cu deplasările în atâtea garnizoane din toată Moldova; renunțase, revenind la obișnuințele căpătate în micul - dar nu prea micul la vremea aceea - oraș de provincie, în care se născuse și-și petrecuse mai toată viața. Dar casa în anii aceia mai era luminată și de prezenta fratelui, primul născut după mine, care în copilărie mă întâmpina bătând din palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sau ireparabil când ești chemat să-ți faci datoria. Conștiința trebuie să opereze atunci, în clipa aceea, ulterior, e zadarnic. Tot ce vine după aceea este mulțumire sau căință, care înseamnă recunoașterea în tine a greșelii, singura cale de eliberare, micul sau marele tău purgatoriu. - Mă gândeam într-o zi - așa într-o doară - cum ar fi fără noi? - Simplu, răspunse. Imaginează-ți, prin reducere la absurd, ca-n matematici, că într-o bună zi s-ar emite un decret prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fusese în schimb niciodată până atunci aici, în orașul acesta vecin. Crescuse, se afla la plinul înfloririi ei, ca maică-sa altădată; - trecut și viitor, - viitor și trecut - în aceeași cuprindere a privirii. Când ajunserăm acasă, fiica “încântată” de „intimitatea” micului bulevard (pentru prima dată auzii o asemenea încărcătură adjectivală pentru un domeniu public), rosti: - Ce fericit trebuie să fiți: copacii, umbrarul acesta! Ana își aprobă fiica, nu deslușii, dacă din automatism sau din convingere; fusese tăcută până atunci, era visătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atârnând ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născând o bucurie secretă. Câțiva trecători; apoi, pe caldarâmul micului bulevard se auziră strigând la intervale aproape egale, cu voce răgușită: - Pământ de flori!... Pământ de flori!” Căruța înainta încet depărtându-se până ce zgomotul roților pe pietrele cubice ale caldarâmului nu se mai auziră. Era duminică; mâncai ceva pregătit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lăsa pe prunc să-l tragă de încâlcitura lui - păr vâlvoi în coloarea fânului. Copilul cel mic și cu cel mare grăiau. Cel mare îl învățase pe cel mic cum să întrebe, cel mic întreba și cel mare răspundea. Cel mic însă nu știa să-și deslege de tot limba și bolborosea peltic. —Ai fost în pădure? întreba Octavian. Era o întrebare misterioasă. Pădurea era lucrul nou care se vedea de jur împrejur, în lumina unui alt tărâm. —Ai fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în tăcere în jurul bărbierului și al ajutorului său, un băiat tânăr fără barbă. Hamza îi făcu semn, iar acesta o porni în jurul patio-ului, cu un felinar în mână, oprindu-se dinaintea fiecărui invitat. Trebuia să i se facă un mic dar bărbierului și, potrivit datinei, fiecare lipi monedele pe care le dăruia de chipul băiatului, care vestea cu voce tare numele donatorului și îi mulțumea, îndreptându-se apoi spre vecinul acestuia. După ce darurile fură strânse, bărbierul ceru să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acoperi ochii. Eram eu însumi îngrozit. Cu toate astea, messer Jacopo, care ieșise să-și întâmpine ginerele, nu spuse nimic. Părea, firește, foarte contrariat, dar așa cum poate fi cineva în fața unui necaz de zi cu zi, nu în fața unei drame. Micul Cosimo nu părea nici surprins, nici impresionat. Punând un picior pe friză, sări în gol. În ultima clipă, taică-său, dând drumul spadei, îl prinse de subsuori, îl ținu cu brațele întinse, apoi îl înălță deasupra sa. — Ce mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deasupra unei pete zemoase și urmele aripilor iridiscente. — Ce s-a-ntâmplat cu bunul simț al tău? întrebă domnul Chawla. Dumnezeu știe prin ce mormane de balegă și prin ce gropi de gunoi au umblat muștele astea. Hai. Mănâncă-ți micul dejun. Se așeză la masă, în fața lui, și lăsă ziarul deoparte. Cum merge la muncă? — Bine, mormăi Sampath. Răspunsul îl irită pe domnul Chawla. — Bine! Exclamă, ridicând din sprâncene. Bine? Nu pari foarte sigur . Dacă totul mergea bine, nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
semnalizeze finalul lungii lor asocieri. Ne știm din copilărie, își zise. Nu-i frumos să ne certăm dintr-odată pentru un lucru neînsemnat. Când era mică, își cumpăra înghețată de la tatăl lui Hungry Hop care era însoțit pe atunci de micul Hungry Hop. Mai târziu, când Hungry Hop însuși preluase afacerea, își continuase patronajul asupra rulotei familiei. Se gândi la ce-i spusese Sampath despre râmele care sunt forțate să iasă din pământ de ploile abundente și fu mișcată. Fără-ndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
asta se întâmplă numai în bătrânul meu cap. Diseară voi căpăta ce mi se cuvine. N-aș zice că îmi pasă prea mult de faptul că pornografia e în drum spre mine într-un taxi. În timp ce șampania se răcea în micul dar puternicul meu frigider, am deschis o cutie de bere și am înghițit zece capsule de vitamina E. Sunt dependent de vitamine, sunt dependent de penicilină, sunt dependent de analgezice. Calmantele astea sunt, într-adevăr, un rahat... Am traversat apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mare tărăboi acolo și o reașezare a lumii, cândva, pe la începutul veacului. Dar chestia asta cu alegoria m-a prins cu nădragii-n vine. Am ascultat-o mai departe pe Martina. Calul ăla mare, Boxer - el reprezenta țărănimea, dacă vreți. Micul Squealer - el nu era pur și simplu un porc, era propagandistul Molotov. Știam că Molotov fusese redactorul Pravdei prerevoluționare? Nu. Și, ca să-mi ascund spaima (căci despre spaimă e vorba, spaima în fața necunoscutului), am dat-o pe critică, cea legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]