3,384 matches
-
Ești faimos. - Faimos? Un ciudat ca mine? - În aparență, da. Rhyme dădu din cap nostalgic și spuse încet. - Eu sunt de domeniul trecutului. Am fost făcut de comandă acum mult timp. Cuvântul „comandă” se propagă de pe buzele lui Rhyme prin microfonul atașat de scaunul său și fu recunoscut de programul special instalat pe computer. „Comandă” era cuvântul care pornea mecanismul prin care criminalistul controla totul. O fereastră se deschise pe monitor, pe care doar el o vedea, întrucât Magicianul era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că avea nevoie de luminile principale, tot avu un scurt moment de pierdere în care se gândi că lumina era de la bomba cu gaz ce tocmai explodase. Dar depăși momentul cu bine, fără ca zâmbetul să-i dispară vreo clipă. Puse microfonul la gură și începu să vorbească: - Bună ziua, doamnelor și domnilor! Bine ați venit la Cirque Fantastique. Calm, plăcut, autoritar. Avem un spectacol extraordinar pentru dumneavoastră astăzi. Dar pentru început, vă voi cere puțină indulgență. Mă tem că va fi necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se întoarcă pentru următorii - chiar dacă flăcările vor cuprinde cortul și se va dărâma totul în jurul lui. Va fi ultima persoană care va părăsi cortul. Zâmbind în continuare larg, îi făcu semn din cap că nu va ieși, apucă din nou microfonul și continuă să povestească publicului despre ce spectacol extraordinar îi aștepta afară. Deodată, fu întrerupt de o melodie care se auzea foarte tare. Privi spre locul orchestrei. Toți membrii plecaseră, după cum Kadesky le ceruse, în afara liderului, care se așezase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
zice să fie și ultima? Luis aruncă ziarul și sări de pe canapea, scoțându-și la iveală pistolul, pe care îl îndreptă spre omul despre care știa că este Erick Weir. De obicei calm, acum țipă cât putu de tare în microfon: - A intrat! E aici, în sufragerie! Doi alți polițiști care așteptau în bucătărie, detectivul Bell și Lon Sellitto, locotenentul gras, își făcură apariția pe o altă ușă și, cu expresii foarte surprinse pe chip, îl înșfăcară de brațe și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spre coridorul unde se avusese loc incidentul și începuse să-și despacheteze arsenalul: echipamentele de colectare a dovezilor, camerele video, aparatele foto. Sachs îmbrăcă un costum alb de tyvek și își puse bandă de cauciuc pe tălpi. Își montă apoi microfonul aproape de gură și ceru o legătură radio cu Lincoln Rhyme. Rupse apoi banda care înconjura locul și deschise ușa, reflectând: O tăietură în piele pentru a ascunde un șperaclu? Dintre toți criminalii cu care ea și Rhyme avuseseră de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ne va găsi el pe noi... Capitolul IXL - Am luat-o din ușă în ușă, Rhyme. Ultima parte a subsolului. - Lasă asta în seama celor de la intervenție, spuse el, dându-și seama că își simțea capul foarte rigid vorbind în microfon. - E nevoie de toată lumea, șopti Sachs. Subsolul e al naibii de mare. Se afla acum sub Cavou, croindu-și drum pe coridoarele întortocheate. - Locul e atât de sinistru. Ca la școala de muzică. Înfricoșător... - Va trebui la un moment dat să scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a lungul vieții era că trebuie să dobori țintele exact așa cum îți ies în față. Capitolul XL Roland Bell simți mirosul specific de plastic-transpirație-metal al stației Motorola când și-o lipi de față. - Patru, ești gata, da? vorbi el în microfon. - Gata, veni răspunsul prompt. - Bine, acum... Atunci răsunară zgomotele înăbușite ale câtorva împușcături. Bell sări. - Focuri de armă! țipă Charles Grady. Am auzit focuri de armă! Ești rănit? - Nu te mișca, spuse Bell ghemuindu-se. Să răsuci apoi, scoțându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un minut. Fir-ar al dracului! Omul ăsta avea așa un talent de a intui cele mai nepotrivite momente ca să-i ceară ceva. Era ciudat și ea se întrebă, pentru a n-șpe mia oară, dacă nu cumva îi pusese microfoane secrete în birou. Inspiră încă o dată să se calmeze și se uită la ceas. Avea programarea peste un sfert de oră, iar salonul era la zece minute de mers pe jos. — Vin imediat, spuse ea cu o veselie cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
viitoare când vobești cu Adriana, poți să-i spui că s-a înșelat. Telefonul lui Emmy începu să sune. Expresia de pe chipul ei când se uită să vadă cine e confirmă că era Adriana. — Dumnezeule, ți-a implantat cumva un microfon? spuse Leigh nevenindu-i să creadă. — E doar intuiția ei latină, așa zice ea. Emmy închise telefonul și îl băgă înapoi în geantă. Deci, cu riscul de a părea, ăă, insensibilă, pot să te întreb și eu de ce crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
prin crăpătura șifonierului lumina albastră care pâlpâie sacadat În Întuneric și Înțelege că stă pe capul oamenilor și strânge din mânuțele mici și plânge. Televizorul este marca Temp. „Lasă, mă copile, nu fi supărat, lasă că asculți tu teatru la microfon”. Și el tace și ascultă teatru la microfon. Afară ninge. Se dă toată ziua cu sania și se tot bate cu bulgări de zăpadă. Altădată, În altă iarnă, zadarnic așteaptă să ningă. Zile Întregi se scoală dimineața și fuge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În Întuneric și Înțelege că stă pe capul oamenilor și strânge din mânuțele mici și plânge. Televizorul este marca Temp. „Lasă, mă copile, nu fi supărat, lasă că asculți tu teatru la microfon”. Și el tace și ascultă teatru la microfon. Afară ninge. Se dă toată ziua cu sania și se tot bate cu bulgări de zăpadă. Altădată, În altă iarnă, zadarnic așteaptă să ningă. Zile Întregi se scoală dimineața și fuge la fereastră să vadă dacă a nins. Și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
1958. Anul În care a Încetat din viață Doctor Petru Groza, Președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a R.P.R. Biciuie cu viscol peste București. De trei zile. TU, În pivniță. Cari cărbuni și varză murată. Pe urmă asculți Teatru la microfon. La prânz pleci către școală. Îmbrăcat numai În trening și cu capul descoperit. Niște zdrențe friguroase. Așa ai fost pedepsit. Să te Înveți minte. Să mai Îndrăznești să iei și altă dată nota patru la română. Să mai Îndrăznești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o dată inima din piept. Gaetana, o iubire nemărturisită, o iubire ascunsă, o iubire inventată, o iubire uitată, o iubire regăsită. Disperarea e paroxistică. Tu căsătorit, ea căsătorită. La radio, unduită de cârâitul bruiajelor, emisiunea „Teze și antiteze la Paris”. La microfon, Monica Lovinescu. Aceeași disperare venind de departe și În kilometri și În timp. Poporul În slujba propriilor sale idealuri, poporul la cârma propriului său destin și În exercițiul propriei sale libertăți, al „propriei sale condiții”, poporul care În forurile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ovens.... We’ve got to move these refrigerators... We’ve got to move these color TVs... 1 Ronnie se hotărî să intre și ea În joc. Începu să dea din șolduri și să cânte la polonicul ținut pe post de microfon. Stimulat de nevastă-sa, Phil Începu și el să cânte la o chitară Închipuită. Amândoi erau de-a dreptul duși cu pluta. Doamne, clătină Ruby amuzată din cap, George și Gracie interpretează Dire Straits. —Mare obrăznicătură ești, râse Ronnie, lovind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vii aici, te rog? —Tată, e destul de complicat. Sunt Într-un restaurant, iau masa cu Sam și apoi vrea să mergem să-mi arate noul lui birou. Ce s-a Întâmplat? șopti Sam. Stai puțin, tată. Ruby acoperi cu mâna microfonul și-i explică lui Sam problema cu mătușa Sylvia. —Uite, aproape am terminat de mâncat, spuse Sam. Du-te. Poți să vii să-mi vezi noul birou oricând. Ești absolut sigur? Da. Ruby Îl lăsă pe Sam la el acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pentru că i se părea normal să o facă. Un bărbat voinic cu părul alb apăru de după o coloană și trecu pe lângă mine. Avea cravata de mătase neagră descusută, cu eticheta internă ieșită în afară, pe cămașă. S-a apropiat de microfon și a citit o pagină scrisă de mâna lui. Cuvinte retorice, inutile, care i-ar fi plăcut tatei. Era probabil un bun prieten al lui, citea cu vocea încărcată de o durere autentică și strângea în mână o batistă udă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și să-și reînnoiască prietenia. Începând din ziua aceea, când vremea încă promitea să devină frumoasă și uscată, tata suna la Hans Saner; mama și noi abia ne țineam râsul în fața radioului, ascultând conversația de la telefon, un dialog înjghebat în microfon care suna ca un scenariu radiofonic. Tata se prezenta drept ofițerul de serviciu Ruedisiili de la poliția cantonului sau drept mecanicul Suter, în legătură cu o conductă fisurată - șotii de care Hans Saner se lăsa păcălit, recunoscând, în cele din urmă, că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
arate lista a doua zi, la sfârșitul ei aș fi găsit scris: să dau cremă antirid gratis dactilografelor. Dar încercam s-o susțin în această acțiune pentru că mă simțeam vinovată pentru, ei bine, pentru tot. Femeia cu coif luă un microfon. Imaginea ei apăru pe niște ecrane imense de deasupra scenei, unde se vedea că nu purta un coif, ci ăla era părul ei. Întreaga față părea să facă parte din același coif, având o lucire de plastic ireală. Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
divizie până la opera culturală a ultimului redactor de radio nenorocit. — Vă Împărtășesc aversiunea pentru radio. După cum Îmi spunea mereu Margarita - o știți, desigur, pe Margarita Xirgu -, noi, artiștii, avem scena În sânge și nu ne putem lipsi de căldura publicului. Microfonul e rece, e contra naturii. Eu Însumi am simțit, În fața acestei indezirabile mașinării, că-mi pierdeam comuniunea cu propriul meu public. — În locul tău, eu m-aș lăsa de mașinării și comuniuni. Am citit știrucile lui Molinari. Băiatul are pana zglobie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Mozart, putem alege altceva. — Mozart e excelent, spuse Norman. — Mozart e minunat, zise Ted, e sublim. — Foarte bine, domnilor. Se auzi un șuierat În interiorul submarinului și apoi zgomotul de fond al stației radio. Pilotul vorbi cu glas scăzut Într-un microfon. Un scafandru apăru În cadrul hubloului și le făcu semn cu mâna. Pilotul Îi răspunse la salut. Un plescăit, un huruit profund și submersia Începu. După cum vedeți, Întreaga sanie coboară În apă, explică pilotul. Deoarece submarinul nu e stabil la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
oxigen, aici vom respira doar 2%. Oricum, nu vei observa diferența... O voce În difuzor: — Începe presurizarea. — Ăsta cine e? Întrebă Norman. — Barnes, răspunse vocea. Dar nu părea a fi Barnes. Era un sunet scrâșnit și artificial. Probabil că din pricina microfonului, spuse Ted și izbucni În râs. Vocea Îi era evident mai ascuțită. — E din cauza heliului, Norman. Ne presurizează cu heliu. Parc-ai fi Donald Duck, spuse Norman și izbucni la rândul său În râs. Vocea Îi suna pițigăiată, ca a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Beth. Mări volumul sonorului de la monitorul lăsat de Edmunds. Pe ecran, Ted și Barnes, aflați undeva Într-o Încăpere a navei, strigau: — Alooo!... Al-loo! — Putem să vorbim cu ei? — Da. Beth apăsă pe un buton lateral și Norman spuse În microfon: — Vă auzim! — Da' mult v-a mai trebuit! zise Ted cu năduf. — În fine, acum ascultați aici, zise Barnes. Ce naiba făceați acolo, oameni buni? Întrebă Ted. — Atenție la mine, repetă Barnes. Făcu un pas lateral, lăsând să se vadă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
altul - trebuiau să se bazeze unul pe celălalt. Dar pe Beth nu te puteai baza și asta Îl făcuse să-i fie teamă! Și Îl supărase, — Mă auziți? se auzi vocea ei prin intercom. Mă aude cineva? Norman ajunse la microfon, dar Harry Îl apucă Înaintea lui. — Lasă-mă pe mine. Da, Beth, te auzim. — Mă aflu În navă, spuse ea printre păcăniturile intercomului. Am descoperit un alt compartiment la pupa, În spatele cușetelor echipajului. Este foarte interesant. „Auzi la ea, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
auzim. — Mă aflu În navă, spuse ea printre păcăniturile intercomului. Am descoperit un alt compartiment la pupa, În spatele cușetelor echipajului. Este foarte interesant. „Auzi la ea, foarte interesant!“ Își spuse cu năduf Norman. „Dumnezeule, foarte interesant!“ Îi smulse lui Harry microfonul din mână. — Beth, ce naiba faci acolo? — O, bună, Norman. Te-ai Întors? — Cu chiu, cu vai. Ai avut ceva necazuri? Nu părea Îngrijorată. — Da, am avut. — Ai pățit ceva? Pari furios. — Cred și eu că sunt! Beth, de ce ai plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din cap a negație. — Harry a zis că-mi ține locul la consolă. Mi-a zis să mă duc pe navă. Și Întrucât calmarul nu se afla prin apropiere, m-am gîndit că ar fi nimerit să plec. Norman acoperi microfonul cu mâna. — Nu-mi amintesc asta, spuse Harry. — Ai vorbit cu ea? Nu-mi amintesc să fi vorbit cu ea. Beth interveni: — Întreabă-l, Norman. O să-ți confirme. — El zice că n-a spus niciodată așa ceva. Păi atunci nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]