2,151 matches
-
ce făceau. Primarul a avut grijă ca ei să nu plece că din târgul spart. Le-a pus în dubă câteva damigene cu vin, cativa mielușei, ouă, pâine. „Oameni, domnule, sunt și ei!” șeful și-a luat rămas bun de la milițieni și mai marele satului, nu înainte de a întări dispozițiile ce le dăduse. - Deci, tovule, bagă bine la cap! Îți rămâne o sarcină importantă! Să se înscrie toți în colectiv! Dacă rămâne cumva unul, schimbăm placă. Stricam prietenia. Ai înțeles? - Înțeles
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
el și-a reluat funcția. A oftat mai întâi, ușurat. A gândit apoi ca importanță lui pentru sat crescuse. În sine, se bucură de încrederea pe care i-o acordaseră mai marii lui. Scârbit totuși de el însuși, a ordonat milițienilor somn cu veghe câteva zile. Prima care a văzut când plecase mașină cu tovărășii fusese femeia lui Ion al lui Fleașca. S-a uitat lung până s-a convins că dusă este, apoi a dat fuga la vecină din spatele casei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
nedrept (înainte de război, culmea, îi apărase onest, ca avocat, pe comuniștii trimiși în judecată de autorități, fair-play-ul său fiind remarcat în ziarele epocii): " Imagini de neuitat: căruța hurducându-ne (primise aprobarea și mama) prin praful dobrogean, apoi poarta lagărului, cu milițianul examinând cartea poștală și buletinul meu de identitate (mama trecuse mai repede, probabil din cauza vârstei, iar tinerețea mea păruse suspectă, pentru că nu puțini tineri, pe atunci, declarau - de obicei și la sfatul părinților - că au rupt legăturile cu membrii familiei
Ce ar trebui să citească oamenii politici by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15302_a_16627]
-
că e cea mai urîtă din București; alții - că e cea mai urîtă din țară. După ce ocoleam marele cort al circului, ieșeam în bulevard și traversam spre restaurantul ŤDunăreať. într-o dimineață, la 8 fără 5, traversează dacă poți! Un milițian se plimba țanțoș în sus și în jos, obligîndu-i pe pietoni să o ia pe la Ťceasť ori, de nu, pe la Batiște. Dar eu nu mai aveam timp pentru asemenea ocoluri. Norocul mi-a surîs în ultima clipă: un grup de
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
ori, de nu, pe la Batiște. Dar eu nu mai aveam timp pentru asemenea ocoluri. Norocul mi-a surîs în ultima clipă: un grup de ofițeri sovietici a purces să traverseze dinspre ŤDunăreať spre Circ, fără a se sinchisi de prezența milițianului. M-am decis să fac același lucru, pornind și eu dinspre Circ spre ŤDunăreať. Milițianul a înghițit-o: nu putea, orișicît, să refuze unui cetățean favoarea acordată trupelor de ocupație. Am ajuns la timp în sala de curs și, entuziast
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
mi-a surîs în ultima clipă: un grup de ofițeri sovietici a purces să traverseze dinspre ŤDunăreať spre Circ, fără a se sinchisi de prezența milițianului. M-am decis să fac același lucru, pornind și eu dinspre Circ spre ŤDunăreať. Milițianul a înghițit-o: nu putea, orișicît, să refuze unui cetățean favoarea acordată trupelor de ocupație. Am ajuns la timp în sala de curs și, entuziast, le-am comunicat colegilor că am trecut strada cu ajutor sovietic." (Motanul încălțat)3) în
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
a agresiunii imperialiste de la Hiroșima la Sahara, Liban și Coreea; glorificarea păcii, a sputnicului și a cosmonauților sovietici, evocarea grevelor din '33 și a tînărului lor ,,erou" Vasile Roaită, cîntarea uzinei, furnalelor, hidrocentralelor și a oamenilor muncii, sondori, sudori, tipografi, milițieni ș.a. Lauda tuturor acestora este făcută atît de stănescian și de stîngaci, ca într-o compunere de inspirație ,,matematică" intitulată Poem despre cifra 7, de te apucă ,,rîsu-plînsu". în acești ani aberanți, distanța dintre textele tipărite și poezia sa de
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
dar odată plecată nu stă mai mult de o săptămână. Dorul de casă o aduce Înapoi, lămuri profesorul cu liniștea firească a omului obișnuit cu tipicul celui de lângă sine. - Ați putea recunoaște vreun lucru cu care a plecat? Îl Întrebă milițianul cu o voce ce trăda nerăbdare și profesionalism. - Desigur, chiar eu am ajutat-o să-și Înghesuie toate lucrurile, În valiza neagră pe care abia am reușit s-o Închid. Plutonierul scoase din servieta de piele pe care o ținea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
drepturile procesuale, fata de sănătatea și viața unui om aflat În greva foamei, Teodor Mărieș. Agresiunile Parchetului prin agenții săi, contra acestui om par secvențe din filmele perioadei staliniste - agresiuni mediatice multiple direct de la Procurorul General, agresiune fizică de la un milițian care poartă azi o uniformă de jandarm, dar atins de „sindromul Vietnam” - dispreț și lăsarea prelungită În greva foamei sub pretextul de sorginte securistă - că trebuie să scrie Curtea negru pe alb, ca pentru analfabetul judiciar, ca acces la dosar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
unei asmuțiri a simțurilor similară orgasmului. Desigur, nu toți care bat sunt campioni, după cum nu toți bărbații sunt de o potență în stare să impună oricărei fiice a Evei, încât în respectivele instituții ale puterii se purcedea la o selecție, milițieni și securiști, agitatori și activiști alegându-se dintre cei mai înzestrați, mai talentați, aceia care resimțeau cu mai multă acuitate voluptatea neîntâlnită de a bate - moartea victimei aducând consacrarea. Școala superioară de bătaie a regimului comunist român, cu secțiuni la
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
și la orătănii. În fața plutonierului Iosifan, soțul dumneaei și tatăl băiatului, nu zice nici „pâs” și, când acesta îi face educație lui Lică descingându-se de centiron, ea fuge în odaia mare ca să plângă. Nici cu cei doi jandarmi bătrâori, milițieni mobilizați de război de la gospodăriile lor, nu prea vorbește dumneaei : dânșii îi spun „sărumâna” și „cucoană”, căci nu-s decât niște oameni de la țară, cu necazuri și sfaturi mocnite prin colțuri. Sub cerdacul de care se spânzura Lică, cei doi
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mobilizați de război de la gospodăriile lor, nu prea vorbește dumneaei : dânșii îi spun „sărumâna” și „cucoană”, căci nu-s decât niște oameni de la țară, cu necazuri și sfaturi mocnite prin colțuri. Sub cerdacul de care se spânzura Lică, cei doi milițieni șed desculți și cu tunicile desfăcute. Ținându-l ca pe o sulă, Crețu mocoșea cu acul să puie un bumb albastru la cămeșa de câlți. Celălalt, care-și unsese bocancii cu gaz și îi lăsase la soare, îl privea. Crețu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
scărpina talpa în nisipul fierbinte; din când în când strecura câte o mână subsuoară zgrepțănând stăruitor, apoi râgâia. Crețu sufla greu și, de osteneală, ochii i se tulburaseră. Privindu-i de sus și ascultând ce vorbesc, Lică întocmea un plan. Milițienii n-or să-l pârască c-a plecat de-acasă căci băiatul le era drag. Știau de la „don’ plotoner” că Lică va urma „liciul” să se facă „profisor” și de asta îl respectă. Mama nu scoate capul din bucătărie și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
povestire din Miros de roșcată amară. Indiferent dacă în centrul prozelor stau cupluri / triunghiuri amoroase sau personaje de subterană ori de periferie, indiferent dacă în conul de lumină nimeresc interlopi cu mitraliera pe genunchi, curve revanșarde, mistici deraiați, fotografi metrosexuali, milițieni roși de frustrări, etnologi stârniți de superstiții și blesteme vechi, mărunți ciubucari ai sorții, bolnavi cărora moartea le aruncă ocheade, tați de împrumut sau copii smulși din gogoașa normalității, temperatura textului rămâne ridicată și curtează uneori incandescența. într-un peisaj
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mă uit în ea înainte să vină ăia să mă salte, am văzut, cu groază, că paginile liniate frumos erau goale. Ziua în care au venit belgienii în ziua când au venit belgienii la noi cu ajutoare, aflând de ei, milițianul Manciuzdă hotărî pe loc, ca o primă măsură, să ordone babei Pampas să facă un tiv la gaura steagului, ca s o ntărească, că altfel se putea sfâșia. Știa el că belgienilor le plac steagurile cu gaură la mijloc. Că
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a început încă din Uzbekistan, pe aeroportul din Tașkent. Ca să ajungem în Kirghizia a trebuit să închiriem un camion de la un colhoz și să trecem munții prin Tajikistan, unde continua, din inerție, războiul civil. Alți alcoolici. Cu un an înainte, milițienii cu chipie sovietice te amendau când nu treceai strada pe zebră, iar acum se omorau între ei cu aruncătorul de flăcări. în Oș, în valea Ferghana, am descoperit de îndată că nu mai existau derviși încă de la al Doilea Război
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Nu era adevărat, însă rezultatul a fost că s-a retras să-și aranjeze discret eșarfa în jurul gâtului, acoperind chiar o parte din aparate. Shaganè îmi povestea din viața ei nenorocită... Avea un copil de vreo opt ani cu un milițian care se sinucisese în fața ei la cină, beat, trăgându-și un glonț în cap ca să-i arate ce face ea din el. N-am știut să-i zic nimic inteligent despre asta. — Uite-i, a făcut calmă, scoțând din portofel
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
portofel o poză color mult privită cu cei doi, copilul - un copil oarecare - și tatăl, încă viu, în uniformă, zâmbind larg sub chipiu. — E aceeași uniformă ca în Tajikistan, am remarcat, iritat că sunt constrâns să spun ceva despre un milițian kirghiz alcoolic și mort. A ridicat din umeri. Era ultima noastră seară, Karin și Luc mă anunțaseră că ideea reportajului cădea definitiv, iar dimineața trebuia să plecăm. — Mai zi-mi cu terorismul ospitalier, am îndemnat-o. — Da, omul sărac de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
când doar trei zile mai erau până la Revelion. În sfârșit, liniștea din gară fu străpunsă de fluieratul ascuțit al locomotivei. Privirile tuturor se îndreptară în aceeași direcție și o mulțumire generală se putea citi pe chipurile lor triste, înfrigurate. Un milițian își aprinse lanterna, încercând să străbată întunericul de-a lungul șinelor, pesemne pentru a se convinge că acceleratul sosește într-adevăr... Vine, maică, l-ai zărit? încercă să afle o bătrânică, aflată lângă un sac plin și două canistre de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
privirea în tavan. Lasă, frate, bine că nu te-au închis... Să închidă pe aia a mă-sii, nu pe mine ! Ce dacă eram beat, ce dacă au murit doi oameni, nu puteau să fie atenți, să se ferească? În milițieni să nu ai încredere niciodată, frate, șiar regula și părinții dacă primesc ordin de la șefi. La mine a fost altceva, am fost sancționat pe linie de partid, iar la dosar nu a vrut tovarășul prim să-i dea drumul. Turba
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
stătu Gheorghe la rude. Plecă tot noaptea, cu același tren. Îl conduse numai Petrache, Lucica rămânând cu cei mici, care adormiseră de mult. Orașul era în beznă. Un vânt rece, un peron pustiu și... nimic în rest. Capitolul 5 Un milițian posomorât, a cărui vârstă cu greu ai fi putut-o intui, purtând o uniformă lustruită și decolorată, lâncezea pe un scaun, în fața unei uși imense, duble. Au terminat? Nu mai rezist, iar o să mă bată nebunul meu! Și bine-mi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
bărbați, cam zece femei, mai toate grase, un colonel de miliție, unul de armată și, mai la urmă, șeful securității. Acesta mai zăbovi vreo două minute cu secretarul de la propagandă. Toți aveau o mină asemănătoare: gravă, serioasă, plină de importanță. Milițianului nu-i răspunse la salut niciunul, cu toate că, pentru fiecare, acesta rostise câte un “să trăiți! “ respectuos, perfect regulamentar. Peste un sfert de oră, primăria era goală. Doar în sala mare, de festivități, în spatele mesei de prezidiu, două corpuri se zvârcoleau
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
trei ani, trebuia să se întoarcă în sat, a plecat, tot noaptea, la Canal, în alt capăt a țării. În sat tot s-a întors, dar a mai trebuit multișor Damian să aștepte. A venit într-o uniformă nouă de milițian, cu două valize mari, militare. L-a iertat de toate taică-său, iar trei zile și trei nopți un nepot de peste drum le-a cărat băutură... Cei de la inspectorat s-au opus să-l trimită în comuna natală, dar Florin
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
adus aminte că un om din sat, Gheorghe al lui Tălparu, a ajuns om mare, la județeana de partid, și s-a dus la el. Iar peste o săptămână a fost numit acolo unde visase din copilărie, și nu doar milițian simplu, ci chiar adjunct al șefului de post, pe care, de altfel, după doi ani l-a și înlocuit. I-a mers ca pe roate apoi totul. Nu a trecut un an și a ridicat o casă, mai ceva ca
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
altă dispoziție sufletească. Amintindu-și de școala medie, a refăcut filmul începutului de gazetar. La Gazeta de perete a scris primul reportaj. Era ceva cu un țapinar din munții Bucovinei. Navetist fiind, este surprins în tren cu un sac plin. Milițianul vigilent, paznic la integritatea „avuției poporului”, ridică amenințător din sprâncene: Nu cumva erau niscai capete de scânduri furate? Aș! La percheziție s-a constatat că erau cărți, cărți pentru muncitorii care trăiau sus, în munte, săptămâni la rând. Acum le
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]