2,177 matches
-
nocivă (de unde termenul de „dăunător“) pe care astfel de mijloace de reproducere artificială a unei prezențe interioare o presupune: anume, că resursele afective ale vieții sunt sterilizate în așa grad, încât, pentru recunoașterea lor, nu ne mai rămâne decât să mimăm în mod exterior realitatea prezenței lor interioare. Adică nu putem decât să recunoaștem că avem nevoie de viața interioară - dar, recunoscând această atitudine drept ceva de care avem nevoie, recunoaștem implicit că vocația proprie a acestei atitudini nu ne mai
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de gravitație ventrală? Dacă ai putere și daruri de putere (ca atâtea mașinării care pot multiplica puterea în mod accelerat), ea dă rezultate vizibile; dar, dacă n-ai putere interioară, toate rezultatele vizibile cad, decad și devin monotone, adică neputincioase; mimează doar o putere, care le lipsește pe dinăuntru; și gestul exterior al puterii nu va putea compensa în nici un fel sursa ei interioară. Degeaba ai reguli morale, porunci și obiceiuri care te apropie și te fac egal cu ceilalți: e
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cu ceilalți doi ne-am prefăcut că suntem și noi întinși alături când l-am trezit zgâlțâindu-l: „Scoală, mă, ce ai de nu te scoli?“ El nu putea deschide decât ochii: „Nu știu ce am, nu pot să mă mișc.“ Am mimat și noi o înțepenire asemănătoare: „Nici eu nu-mi simt picioarele, ce-o fi asta?“ Unul a zis: „Poate e vinul, că n-am știut cum e făcut.“ Altul: „Nu cred, cred că mâncarea, ciupercile, era ceva otrăvit în ele
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
eroarea este productivă și că ea conduce pedagogic spre un sens mai evoluat; nu ajunge astfel să știi că eroarea e bună și utilă ca să te folosești de ea ca de un mijloc care dă rezultate. Eroarea nu poate fi mimată, simulată; nu poți face o eroare decât atunci când „cazi“ în ea; de fapt, eroarea se folosește ea de tine, nu tu de ea; nu există erori artificiale; aici nu merge să umbli cu sofisme și să lași impresia că ai
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de învățământ, servicii financiare și în mod sigur producția vor fi reconsiderate. PRINCIPALELE PROGNOZE ALE NANOTEHNOLOGIEI: 2020 Sisteme nanotehnologice pe bază de hidrogen și de energie solară. Nanomateriale inteligente care să se autoasambleze. Creații nanomimetice; produse, dispozitive și materiale care mimează capacitățile din natură. Agenți nano care se hrănesc cu agenții de poluare și care curăță mediul. Creuzete de producție nano pentru producția rapidă, la cerere. Sisteme nanobiometrice care asigură scanările de securitate. Nanoarme militare. Roboți dotați cu sisteme nanotehnologice. Diagnosticare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ca noi, cei cultivați, în plasa sentimentelor, a idealurilor, ei n-au fost de mici educați în acest mod... Nu, ei își cunosc interesul și și-l urmăresc din aproape în aproape. Sigur, la un moment dat, pot chiar să mimeze devotamentul, generozitatea, ca în felul acesta să te păcălească mai bine. Așa îi explică adeseori Niki. Aș putea să scriu un roman întreg... Și nu un roman !... Douăzeci de romane aș putea să scriu despre tot ce-am văzut cât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noi tot timpul, dar este nevoie de o eleganță înnăscută pentru a nu-l compromite pe cel ce apare alături de asemenea rude... Alergi acum pe strada pavată cu bolovani, ca gonit de Erinii. Pași mari și repezi, gesturile bruște care mimează energia, suferința sufletului tău, delicat și milos : pentru că ceea ce i-ai strigat Leliei a fost chiar adevărul. Pentru că, într-adevăr, de când te știi, te-au umilit gătelile lor sărace, chicotelile strecurate în conversație, degetele prea scurte de la mâini și gleznele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-ți spun... Să-ți spună ce ? Ce angajamente vrea să îți smulgă după câteva rendez-vous-uri ? Ai și trecut dincolo de jumătatea aleii și, cu pași mari și repezi, nemaipăsându-ți că îți stropești pantalonul -, cu gesturile bruște, care atât de bine mimează energia, te îndrepți spre ușa de la intrare. Peronul, acum. Cele trei trepte. Soneria. Cu coada ochiului numai, fără să fie nevoie să întorci capul înspre ea deloc, ai văzut-o cum se îndreaptă, în fine !, spre cișmea, să oprească apa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce vrei să spui ? zic cît pot de relaxată, trăgînd de timp. — Ai fost sinceră cu mine În pat ? Se face roșu ca pătlăgica. Sau te prefăceai ? O, Doamne. Asta crede ? — Connor, niciodată, cît am fost cu tine, n-am mimat orgasmul, spun, coborînd glasul. Ți-o spun cu mîna pe inimă. Niciodată. — Păi... OK. Se freacă stîngaci la nas. Dar altceva ? Îl privesc nesigur. Nu Înțeleg ce vrei să... — Au existat anumite - Își drege glasul - situații și momente În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu mormăia. Glasul Îi era cu o octavă sub tonalitatea normală și rămînea foarte egal. Slăbănog, nu ca polițistul standard, impunea totuși autoritate și se sincroniza perfect. Loew Îi arunca mingi perfecte la fileu. Exley știa că vor veni, dar mima surprinderea. Ăl de-l pregătise făcuse o treaba a dracului de bună! Jack apucă din zbor niște amănunte și Îl simți pe Exley prinzînd aripi: un erou de război, nu o muiere plăpîndă surprinsă Într-un bloc de detenție plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vii, n-aș fi arătat așa de caraghios. Părea destul de țîfnoasă. Vopseaua de păr se cam ștersese și era inegală. La rădăcini se vedea părul negru. — O Întîlnire neplăcută? — Un bancher de investiții de la care Pierce vrea un serviciu. — Ai mimat cu talent? — Era atît de preocupat de propria lui persoană, Încît nici n-a fost nevoie să mă prefac. Bud rîse. — Împlinești treizeci de ani, așa că o faci strict pentru distracție. Lynn rîse și ea. Încă era cu nervii Încordați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Încetează! Timmy se dădu mai aproape de Billy. — N-am să mă cobor pînă Într-acolo Încît să răspund la asemenea Întrebare. Bud făcu cu ochiul. — Ești frumușel foc! Dacă o să ajung vreodată la gherlă, sper să Împărțim o celulă. Billy mimă o scuipătură pe podea. Exley Își dădu ochii peste cap: Ferește-ne, Doamne, de acest mitocan! — Trecem mai departe. Aveați cunoștință de faptul că Patchett utiliza un specialist În chirurgie plastică pentru a modifica prostituatele și prostituații lui În așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu face astfel decât să spună ceea ce de fapt ar trebui să facă. Întrucât nu sânt capabili de eliberare și de educarea libertății, agentul și pacientul puterii pervertite vor vorbi despre eliberare și libertate. Pe măsură ce scenariul inițierii dispare, ei vor mima verbal etapele inițierii în libertate. Prin blocarea mecanismului puterii și prin pervertirea ei apare în lume răul. Răul este devenirea ratată în spațiul libertății, căderea din relația de comandă-supunere în relația de constrângere. Dacă istoria lumii nu ar ilustra decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
simplu de a dispărea, prin retrogradare, prin gândul că ai putea să ieși din camera vieții prin chiar ușa pe care ai intrat în ea? Dar nici măcar să mă ridic nu pot. Nu pot să ajung până la pat pentru a mima starea în care aș vrea să fiu. Ce îmi rămâne, atunci, să fac? Mai ales să nu ascult muzică, să nu-mi administrez, prin insidia sunetului,, o supradoză de otravă. (De ce muzica mă înfundă mai tare?) Să scriu, să scriu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu se ridicau la nivelul vervei lui literare, "eterna reîntoarcere a aceluiași" sau "supraomul" rămânând grevate de un iremediabil kitsch metafizic. Dar ce îi rămâne să facă aceluia care se excomunică astfel din ținutul filozofiei? Care trăiește o apostazie clandestină, mimând în continuare în public morga și ticurile unei deprinderi în al cărei prestigiu el însuși nu mai crede? M-am agățat de Heidegger (și de traducerea lui) ca de o ultimă garanție a faptului că jurământul de credință pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și lăsarea pe speteaza scaunului, paralel cu scoaterea lentă a ochelarilor, pentru a-l fixa pe celălalt și a citi pe fața lui admirația în fața geniului propriu. Cel mai frumos este când palma dată peste frunte nu e însoțită de mima admirativă a celuilalt și când gestul cade astfel în gol. Cel care, auto-admirativ, și-a tras o palmă peste frunte începe atunci, enervat, să-i explice celuilalt cât de rafinată e soluția propusă și de ce anume ea trebuie împărtășită pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de cunoaștere? Unei probleme reale ― care e tâlcul nostru de ființe muritoare? ― nu-i corespunde o cunoaștere reală. Asta e tot. La întrebarea de mai sus nu se poate răspunde în chip pertinent. Ce decurge de aici? Obligația de a mima că un răspuns e cu putință și de a-i taxa de imbecili pe cei care nu se pretează la pantomima mea? În fond, nevoia mea de a scruta "absolutul" este la fel de aprigă pe cât este cea a lui Andrei, numai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lume exact atât cât putem duce. Miracol este că existăm până la urmă laolaltă, că nu ne sfâșiem unii pe alții, că ne suportăm scîrbăvniciile, pe ale noastre și pe ale celorlalți, că facem față lehamitei, plictisului și singurătății, că ne mimăm mulțumitor iluziile, că suportăm spectacolul prostiei colective și pe al tuturor paranoicilor care se simt axa lumii. 2003 1 Conferință ținută la cea de-a doua sesiune a Colegiului european de cooperare culturală, Luxemburg, 4-7 septembrie 1990. 2 Voința modelării
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Teoretic, în birou nu se fuma, dar, prin consens general, toată lumea de acolo o făcea. În afară de plictisitorul de Bernard, care se înconjurase de pancarte cu: Vă Mulțumesc Că Nu Fumați. Își luase și un mic ventilator. Ridicând din sprânceană, Jack mimă un „Pot?“, apoi scoase țigara din pachet cu buzele. Aprinse țigara cu un băț de chibrit pe care l-a stins cu o mișcare fermă din mână, după care inhală adânc. Ashling îi urmărea mișcările scârbită, dar fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
proporție de nouăzeci și cinci la sută din populație feminină, cred că se impune să avem și o rubrică scrisă de un bărbat la Colleen. Stai un pic, se gândi Ashling, șocată. Asta este ideea mea... Gura i se mișca, mimând sunete care rămâneau nearticulate, în timp ce Lisa continua impasibilă: Este un comic despre care sursele mele spun că va ajunge celebru. Chestia e că nu vrea de nici o culoare să colaboreze cu o revistă pentru femei, dar îl voi convinge eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cap către telefon. Dar lui Ashling aproape că îi era frică să o facă, dacă nu era el? — Alo, spuse ea timid. — Alo, vorbesc cu Ashling, sfânta patroană a comicilor? Marcus la telefon. Marcus Valentine. —Bună, spuse Ashling. E el, mimă tăcut către Joy, apoi și-a punctat cu degetul pe față semnele unor pistrui. Cum mi-ai spus? chicoti ea. —Sfânta patroană a comicilor. La primul număr al lui Ted Mullins l-ai ajutat, îți amintești? Și eu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pare rău pentru aseară. Îmi pare foarte, foarte rău. M-am făcut rău de râs? Cred că problema este că am doi copii și nu prea ies... —Ai fost bine, spuse Ashling adormită. Toată lumea a spus că ești minunată. Clodagh? mimă Marcus către ea. Ashling dădu din cap. —Ai fost încântătoare, strigă Marcus de pe perna lui. Foarte dulce. — Cine e acolo? Marcus? Drăguț din partea lui. Spune-i că a fost genial. Spune că ai fost genial, relată Ashling, întorcându-se către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Irlanda, spune-ne o glumă. Marcus aproape că se catapultă de pe scaun. —Să spun o glumă? întrebă el, cu o furie șocantă și neașteptată. E seara mea liberă. Eu nu îți cer să scrii un articol despre cum e să mimezi orgasmul în ziua ta liberă, nu? Ashling îngheță. Apoi Marcus își puse fruntea în palme. Hei, îmi pare rău, spuse el slab. Chiar îmi pare rău. — Am înțeles, spuse Lisa cu o politețe rece. Da, voi suna eu înapoi. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai originală și mai stilată. Lisa îl împinsese pe Gerry până la limitele imposibilului ca să obțină ceea ce își dorea. — Unde mergi să faci canotaj? întrebă Lisa, în timp ce Jack aranja sushi pe biroul ei. —Dun Laoghaire, acolo unde vin bărcile. —Dun Laoghaire, mimă ea cu subînțeles. Nu am fost niciodată acolo. — Ți-ar plăcea. —Trebuie să ajung și eu pe acolo odată. —Trebuie. Of, pentru numele lui Dumnezeu! Cât de evidentă trebuie să fie o fată pe aici? Poate era speriat de combinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
continue. 59tc "59" Luni dimineață, Monica a condus-o pe Ashling la serviciu. — Bun, fetiță, dă-i înainte. Parcă era prima zi de școală. Ashling a trecut de ușile de la intrare, apoi s-a întors pe jumătate și Monica a mimat un Hai, du-te! prin geamurile de sticlă. Ea a pornit nesigură către lift. Când s-a așezat la biroul ei, toată lumea a privit-o ciudat, după care au devenit toți umilitor de amabili. Vrei o ceașcă cu ceai? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]