2,604 matches
-
pe sfântul căruia îi purta numele. În „Piață“, se înălțau palatul guvernatorului, Primăria, Comandamentul militar, singura biserică din sat, singurul cinematograf, singurul „hotel“ și chiar singurul magazin care merita un asemenea nume. La capătul dinspre Sud-Est se ivea „portul“, o minusculă ansă a râului, din nisip pestilențial din pricina gunoaielor, în care se împotmoleau, prin forța brațelor și a bețelor unse cu seu, ambarcațiunile și barcazele care îndrăzneau să navigheze pe râul San Pedro. Din „port“, un cablu gros de oțel, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era ținut de un metis cu mutra acră și uniformă albastră, care purta pe haină un mic ecuson pe care scria „Manager“, deși funcțiile lui mergeau de la recepționer, la hamal, trecând prin camerist, casier și administrator. Odăile erau întunecoase și minuscule, fără o altă ventilare, decât niște ferestruici înalte ce dădeau spre piață sau spre râu, și nici alte mobile, decât un pat vechi de fier, o noptieră rablagită și o oală de noapte ciobită și gălbuie. Hainele se atârnau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ziua aceea când un vecin de pe plajă s-a încăpățânat să pună la maximum volumul radioului. Zâmbi amintindu-și scena. A lăsat-o pe Lola cu vorba în gură, s-a ridicat nepăsător, a ajuns până la vilegiaturist, a apucat radioul minuscul și l-a aruncat în apă, cum făcea când era copil cu pietrele foarte plate, reușind să le facă să sară de mai multe ori pe suprafața liniștită înainte de a se scufunda definitiv. A fost un spectacol ciudat. La primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fond verde, iar sinuoasa și strălucitoarea panglică a râului San Pedro rămase în urmă, în vreme ce botul turtit lua înălțime și se îndrepta spre culmile cordilierei Anzilor, zimțată precum dinții de câine, pe cerul furios de un albastru-indigo. Privi rotirea elicelor, minuscula dâră de ulei ce se prelingea printre îmbinările aripii și, mai departe, monotonia obsedantă a selvei, în care verdele era stăpânul absolut, în care nu mai exista nimic altceva decât verdele și nici nu va mai exista atât timp cât locul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
opt ani, Santa Cruz trecuse de la o capitală mică, având un aer provincial, la urbea modernă cu dezvoltare nestăvilită, înțesată de mii de mașini care nu găseau cum să scape din capcana în care se transformaseră străzile înguste și piețele minuscule ale orașului colonial și retras de lume Santa Cruz. Doar marele Bulevard al Republicii, de la Nord la Sud, și Bulevardul Libertador, de la Est la Vest, se deschideau ca niște artere gândite pentru trafic, dar deja după doi ani de la inaugurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu poate adormi. Toate aceste clădiri trebuie că sunt pline de oameni cu griji, cu teama că răsare soarele, că începe o nouă zi.“ Privi cu atenție fațada cenușie a unui bloc mare de locuințe cu ferestre mici și balcoane minuscule. Acolo, trebuie că se înghesuiau peste o mie de familii, suportându-și unii altora țipete, mirosuri și proastă dispoziție, și multe dintre ele vor trăi cu permanenta neliniște că, într-o zi, vor fi dați afară în stradă. Mii... Mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de băiat, părăsit într-un colț al marii biblioteci publice, citindu-I pe Stevenson și pe Melville, visând-o pe Moby Dick sau Comoara din insulă. Se gândi apoi la Lola și la singurătatea lui de bărbat, închis în biroul minuscul, umplând pagini de rapoarte și de lucrări, apropiindu-se la amiază de fereastră ca să întrezărească raza de soare ce lumina uneori zidul din față. Și singurătatea lui de soț. Cea mai îngrozitoare, mai absurdă și mai dureroasă, pentru că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și Președintelui. — O să aibă probleme... Zâmbi: — Da. Probabil. Dar nu-i pasă. Soarta jurnaliștilor este să aibă probleme... José Correcaminos medită. Învârtea în mână o rămurică, o rupse în două, de mai multe ori, până când o reduse la niște așchii minuscule. În sfârșit, ridică din umeri. Nu mă deranjează să vină, dacă nu e bolnav. Știi tu: guturai, gripă, pojar. Dar nu pot hotărî de unul singur. Va trebui să aștepte până când se întorc războinicii, se reunește consiliul și își spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
incapabili să înțeleagă că singurul mod pe care îl aveau de a pierde acel război era să atace pe față. Ocrotiți de desișuri, sarbacanele și curara ar fi pricinuit ravagii printre muncitori și soldați și, totuși, erau acolo, ghemuiți sub minusculele colibe pe care și le construiseră ca să se apere de Taré ale nopții, hotărâți să se arunce în moarte de îndată ce își va face apariția Intié al zilei. Începea să creadă că Planchart era mai viclean decât părea la început. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mitraliere. Trecuseră patru sute cincizeci de ani de când Francisco de Orellana a trecut prin acele ținuturi, dar războiul continua să fie același. Simți că yubani-i începeau să se miște. De parcă un ceas interior i-ar fi trezit la unison, ieșiră din minusculele lor refugii și își luară armele ca să dispară în desișuri. José Correcaminos se așeză pe vine lângă el. — În curând se va crăpa de ziuă - spuse el. — Să mergem acolo...! Se ridică în picioare și înaintă până la pachetul ghemuit care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ai spus și tu, că ar putea fi bănuită că a avut vreo legătură cu moartea lui. Sau fiindcă Într-adevăr a avut legătură cu ea. Paola scoase o sticlă bondoacă de porto, dar Înainte să toarne În două pahare minuscule, luă farfuriile de pe masă și le puse În chiuvetă. Când termină, turnă pentru amândoi vin și aduse paharele Înapoi la masă. Dulce, acesta prinse din urmă gustul Încă ușor prezent de smochine. Un om fericit. — Dar nu cred că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
acolo care stătea deschis și-i aștepta. Dacă veniți pe aici, vă voi duce la ei. Paola Îl prinse de mână și-l strânse tare, Împiedicându-l să spună că știau drumul. În schimb, toți trei se Înghesuită În cușca minusculă a liftului și-și oferiră reciproc zâmbete afabile În vreme ce acesta Își croi drum Încet spre ultimul etaj al clădirii. Liftul se opri brusc, directorul adjunct deschise ușile duble și le ținu cât timp Brunetti și Paola coborâră, apoi Îi conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
el nu trebuia să aibă la el o duzină de garoafe roșii. În dimineața următoare, reuși să ajungă la gară la timp să bea o cafea Înaintea plecării trenului, așa Încât fu rezonabil de politicos cu Ambrogiani când Îl Întâlni În minuscula gară din Grisignano. Maiorul arăta surprinzător de vioi și de alert, de parcă s-ar fi trezit cu ore În urmă, lucru pe care Brunetti Îl găsi, dată fiind dispoziția sa actuală, vag supărător. Se opriră la un bar vizavi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un om de zăpadă. Atunci ningea și mi-a căzut maiestuos un fulg de nea în palmă. M-am uitat cu atenție la el. Nu era un fulg obișnuit, deoarece pe ceilalți fulgi îi vedeam ca pe niște simple stele minuscule, dar acesta era diferit, având o formă bizară, parcă desprinsă din basme. Dar când credeam că nimic nu poate fi mai ciudat, am auzit o voce spunând: Oare de ce mă topesc vara ? Eram prea mică, atunci, și nu știam ce
În hainele de aur ale copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_693]
-
total. Acum câtva timp, livada era acoperită cu o pătură albă de nea care s-a așternut peste frunzele căzute toamna trecută. În urmă cu câteva săptămâni puteam observa de la fereastră dansul balerinelor cu rochițe în mii de forme sau minusculele furnicuțe, ce erau de fapt copiii distrându-se la săniuș. Și, iată, am ajuns astfel la concluzia că, toate anotimpurile sunt frumoase, dar parcă primăvara ocupă un loc special în sufletul meu. Eu cred că nimic nu este mai frumos
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
strânși. Capitolul 9tc " Capitolul 9" Alice își adora fiica. Din prima secundă în care o ținuse în brațe pe Rosa, un val puternic de sentimente s-a revărsat asupra ei: iubire, ușurare, uluire și hotărârea de a proteja această creatură minusculă de a cărei existență ea și Jake erau complet responsabili. Primele ei impresii legate de maternitate erau exact așa cum își imaginase, dar încă și mai amplificate. Toate clișeele erau adevărate. Nu crezuse că se poate să iubești ceva cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Întâi absența fantei, apoi cabina de machiaj - nu mai înțelegea nimic. Maestrul era cu spatele. Așezat pe un scaun de bar, în fața oglinzii. Să fi avut vreo 25 de centimetri înălțime, nu mai mult. Păr lins, dat pe spate, frac minuscul. Se simți precum Gulliver în țara piticilor. Tuși încet. Maestrul își răsuci căpșorul. Mustață cu colțurile răsucite în sus. Nu. Unul în sus și altul în jos. - Da, vă rog? Autografele după spectacol. În spatele său, clovnul desfăcu pumnul și o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ce le-ai făcut, dacă înaintea aparției celei mai infime urme de materie trebuie să fi fost un gol absolut?!... Atunci, din ce¬ai făcut... "văzutele toate și nevăzutele", și pentru ce?!... Și de ce ai ales apoi, planeta asta mică, minusculă, pe lângă nesfârșita imensitate a Creației Tale și, pe ea ai început să dai ceea ce se numește viață?!... - De ce, oare, n-a făcut Dumnezeu Creația odată?! se întrebă Iorgu în sinea lui. "- Nici Biblia nu spune să fi fost făcută deodată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ale Tutovei, fusese resimțit destul de dur, și de panicard, În rândurile oamenilor care l-au perceput. Măicuța, tânăra călugăriță de la Troița situată pe partea dreaptă a șoselei asfaltate, ce tăia pădurile drept În două, speriată, sări, cu mâinile Înainte, la minuscula ușă ce da spre miază-zi. Exact În același moment, În prag Își făcu apariția, destul de speriat, și el, Tăicuța, merceologul mănăstirii Floreni, cu una din mâini, dreapta, Întinsă, și, cu cealaltă, ținându-și obiectul ce-i acoperea capul. Instantaneu, Măicuța
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și restul celor de la mănăstire, a fost pecetluit de o autentică și sfântă reciprocitate. Prieteni, unii cu alții, au venit, prieteni au plecat, prieteni au lăsat În urma lor, În mănăstire. Au ales, ulterior, calea comerțului. Întâi și-au deschis o minusculă dugheană. Pe parcurs, totul, În viața lor, a Înflorit: au Înflorit ei, ca soț și soție; le-au Înflorit, pe alături, câțiva copii. Mai precis, până acum, doi băieți și două fete. Le-a Înflorit activitatea comercială. Cine are bucuria
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Într-o zi, de fapt, În ziua pe care nimeni nu i-ar fi putut-o bănui fatală, a survolat Delta, de-a lungul și de-a latul ei. A observat, ce nu observase, În decursul anilor de survol, o minusculă așezare, cu totul parcă În afara lumii, În vecinătatea unui canal și a unei bălți acoperite cu o vegetație stuficolă. Ce-i acolo?, a Întrebat, eroul devenit legendar, de pilotul elicopterului. Nu am de unde să știu. Nici tu, i s-a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
oare, ceva, Împrejur? Da, se Întâmpla. Ce? Iată. Una dintre vecine a luat seama la neînsemnatul fapt, că, frumoasa noastră doamnă Aura Cernat, i-a gâdilat, o fracțiune de secundă, una din urechi, cea dreaptă, mi se pare, cu un minuscul buchet de șoapte. Și, de Îndată, a și dat sfoară prin cartier: o, nici nu știți, voi, că, Aura, dragele mele, a șușotit, la standul volant al librăriei, cu domnul autor Aristotel. Și, nici nu știți, voi, de asemenea, că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pentru toți, câți, suntem sub soare și printre celelalte, alte, cunoscute și necunoscute astre cerești. De inimă bună Bărbatul din fața mea, cum Îi zic ai săi, Bobu Filipel, se Întrerupe din povestit. Se caută pe la curea. Scoate de acolo un minuscul telefon mobil. Până când formează numărul dorit, reiau, În gând, câte ceva din ce Îmi povestise anterior scoaterii telefonului din cutiuța sa de piele, ori, poate, dintr-un soi de plastic. Dar, ce-mi povestise, oare? Îmi povestise, că, În ultima săptămână
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a fost pusă În mișcare o nouă idee, care, nu trecuse, Încă, prin mintea altor afaceriști de acest gen; să creeze, și să dezvolte, apoi, rapid, salbe de cârciumi - restaurante - pensiuni - hoteluri - moteluri, prin preajma cimitirelor. Începutul a fost modest. Un minuscul café-bar, la poarta cimitirului din municipiul reședință de județ. Motivația; ca să nu mai umble, bieții necăjiți, cu procesiunile funerare, de ici-colo, pe drumuri, iar, la urmă, să caute, până le va cânta capul, mici săli, mărunte localuri, unde să Încropească
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
unor formațiuni politice de anvergură. Ale celor de la guvernare, mai cu seamă, care, evident, se bucură și de o mai binemeritată trecere, dar, și de anumite reduceri de preț, În privința Închirierilor, a punerii la dispoziție, și a supunerii, În fața unor minuscule persoane, care-și zic, pompos, personalități, oferindu-le grațiile, oficiile și gratitudinile, lingușitorilor organizatori. Brava - lor! Trăiască-le tagmele! Și, cât mai sus, tăgmașii! Ura!
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]