2,739 matches
-
176, 177, 185, 186, 293 Addison, Joseph, 108, 110 Albee, Edward, 192 Alecsandri, Vasile, 56, 75 Altherr, E., 34, 43 Amăriuței, Constantin, 133, 173, 235, 301 Andriescu, Al., 143, 294 Anghelescu, Mircea, 22, 119, 296 Antonesei, Liviu, 53, 297 Apolzan, Mioara, 168, 297 Arcade, L.M., 231 Arghezi, Tudor, 21, 27, 62, 63, 65, 76, 102, 103, 104, 146, 147, 152, 183, 215, 217, 218, 219, 220, 221, 222, 223, 236, 277, 290, 293, 297, 301, 311, 313 Aristofan, 41 Aristotel, 30
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Silvestru, Editura Dacia, 1979, p. 155. 130 V. articolul semnat "Tarascon" [G. Ranetti] în "Zeflemeaua" I, nr. 12, decembrie 1903, p. 3, comentat în Bibliografia I. L. Caragiale, vol. II, Vol. I, II, coord. Marin Bucur, cuvânt înainte de Eugen Simion, autori: Mioara Apolzan, Marin Bucur, Georgeta Ene, Rodica Florea, Dorina Grăsoiu, Stancu Ilin, Dan C. Mihăilescu, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1997. 131 Bibliografia I.L.Caragiale, ed. cit. în capitolul "Sintagme din opera caragialiană intrate in uzul public". 132 Tudor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mîna din motive strict profesionale, fiind, În afara parlamentului, ginecolog amator. Așa că-i firesc să confunde bugetul statului cu organul feminin din nenorocire atît de puțin cîntat de poeți. O pagină mai departe ne sar În ochi cîteva rînduri ale doamnei Mioara Roman, soția inginerului, care face un portret lui Dan Marțian din anii ‘57-’58, pe vremea cînd epura Universitatea cu o răutate pre-emanată. „O colegă de grupă a fost propusă pentru exmatriculare de dl. Marțian pe motiv că purta breton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spectacolul lumii, spuse Ricardo Reis În anul morții sale, Da, și la sfîrșit ne luăm toți catrafusele și plecăm spre o destinație necunoscută, gata, am terminat cu Centrul, olăria s-a terminat, spuse Cipriano Algor, nu și mulțumirile noastre adresate Mioarei Caragea, excepționala traducătoare a majorității operelor lui don José - the best, așa se spune nu?, În zona portugheză -, chiar și-n cazul de față, unde n-a avut ce face decît să traducă ce era deja scris, Păcat, Încheie cîinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de chin. Și Cecilia, bineînțeles, dar ea mai avea și casa ei de îngrijit, încât matale ai fost acela care ai văzut-o tot timpul cum s-a chinuit, sărăcuța de ea, și cât a suferit, bine c-a reușit Mioara s-o ducă la clinica aceea nemaipomenită. Trebuie că-ți este greu, îți era ca o bunică, nu-i așa? E tare tristă casa asta fără ea! A naibii boală cancerul ăsta, nu-i scapă nimeni dintre cei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uita la el, i se părea, cu ură. Ce-o fi fost în capul ei? Îi vedeau și celalți privirile? E doar o părere? Glasurile se amestecau peste masă, în zăngănit de pahare și tacâmuri lovite. Ați anunțat-o pe Mioara? Da, i-au trimis o telegramă. A telefonat, a plâns puțin, a spus că o să vină curând să lichideze moștenirea. Nimeni să nu se atingă de nimic până nu vine ea, era singura în care Marga avea totală încredere, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
al celor cu adevărat petrecute), prin urmare în această oglindă se arată acum gândurile acestea care au și fost spuse, într-o formă sau alta, dar, bineînțeles, cu aceleași înflorituri și despicări infinitezimale ale firului, Ioanei Sandi sau mai curând Mioarei, fiica doamnei Marga Pop, în acele zile când se reîntorsese pentru a pune ordine între lucrurile lăsate moștenire, mobile, tablouri, bijuterii, veselă și hârtii. Casa golită aproape cu totul de lucruri arăta mai mare dintr-odată și mai plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Scrinul, dulapurile, măsuțele, fotoliile, oglinzile, vesela, lenjeria și tablourile fuseseră în parte vândute, în parte dăruite numeroaselor rude ori prietenilor și nu mai rămăseseră decât obiectele din cămăruța lui Andrei Îce oricum îi aparțineau lui), un pat pliant în care Mioara își petrecea nopțile, canapeaua îmbrăcată în stofă în dungi crem și maroniu, promisă pentru o nimica toată mecanicului blocului, ce va veni s-o ia abia la sfârșit, înaintea plecării ei, când va fi terminat de triat și împărțit totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi simțit vinovat de ceva, dar vecina de la etajul patru devenise extrem de insistentă și îi pândea drumurile. Ce să-i spună? Duminicile îi era mai greu să plece, dar își făcea de lucru, cum reușise în prima duminică de după plecarea Mioarei. S-a apucat mai întâi să frece chiuveta, faianța, mozaicul din bucătărie, răzuind rânduri-rânduri de zoaie; apoi chiuveta și cada din baie. A măturat toate camerele, le-a privit, le-a mai măturat o dată, însă parchetul se încăpățâna să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a mers pe urmele doamnei Marga Pop. Vedea Geneva pentru el însuși, dar o vedea și prin ochii bătrânei doamne și își imagina reacțiile ei de surpriză, cu aproape un deceniu în urmă. Într-o duminică, fiica doamnei Marga Pop, Mioara, l-a luat cu mașina și au părăsit orașul. Autostrada se îndrepta spre Mont Blanc. Munții cu creste înzăpezite închideau orizontul în fața lor. Pajiști verzi, de o parte și de cealaltă, strălucitoare în soarele primăvăratic. Vile cu acoperișuri de țiglă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de speranțe și veșnic și al lumii întregi. Și în clipa următoare s-a învelit iarăși în cortine de aburi și privirile umezi și îndurerate nu străpungeau decât veșnicia și nimic altceva. Ca o himeră necesară. Au coborât, în timp ce soțul Mioarei schia. S-au așezat la o cafea cum făcuseră cu ani în urmă. Între ei erau amintiri, tăceri și din nou amintiri. „Mama s-ar bucura grozav dacă ne-ar vedea cum stăm acum, aici“, spunea Mioara. „N-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
coborât, în timp ce soțul Mioarei schia. S-au așezat la o cafea cum făcuseră cu ani în urmă. Între ei erau amintiri, tăceri și din nou amintiri. „Mama s-ar bucura grozav dacă ne-ar vedea cum stăm acum, aici“, spunea Mioara. „N-am să pot uita ce-ai făcut pentru ea, încât să ajungă să te socoată fiul ei cel mic și...“ „N-am făcut nimic ieșit din comun, nu vreau să vorbim despre asta. Era normal, mie mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-o întruna, neajutorată. Georgiana îmi zâmbește încurajator și mă cercetează scurt din priviri. Mda, e bine! E chiar foarte bine, zău așa! Să ne dăm acum cu parfum! Ne dăm cu parfum. îmi place. Are un miros discret de lăcră mioare. Nu știu dacă mi se potrivește, dar nu contează. Miroase frumos. închid din nou ochii, îmbătată de parfum. îmi aduc aminte iar de visul în care te-am întâlnit, Edo. îmi revine în nări mirosul mării și resimt în tâmple
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dans, castaniete și alte surprize. Da, Marina Voica ESTE o mare vedetă, aflată în cea mai bună formă a ei, mai ceva ca-n anii tinereții! Ne dovedește din plin acest lucru selecția de pe CD, pusă la cale împreună cu admirabila Mioara Panaite, păstrătoare a comorilor fonotecii Electrecord. Între cântece, dintre care o parte vă sunt cunoscute, câteva din compozițiile protagonistei, la care m-am referit, alături de creații ale compozitorilor noștri de frunte: Radu Șerban (“O pânză în depărtare”), Camelia Dăscălescu (“În
O învingătoare by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83452_a_84777]
-
avut în acel moment, al plecării, identitate de scriitor, în contextul emigrației evreiești, care avea alte conotații politice și culturale); în 1966 și 1967 nu am găsit nici un caz de exil; 1968: Miron Kiropol, Basarab Nicolescu (ambii în Franța); 1969: Mioara Cremene (Franța), Toma Pavel (Franța; din 1970, Canada); în acest an se plasează și debutul exilului lui Ion Ioanid, care cere și obține azil politic în RFG, important pentru mărturia pe care o va aduce (mai târziu) despre închisorile comuniste
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
latura ideologică, dovedită a fi, în timp, o pojghiță casantă, cei rămași asigurau pregătirea de fond. Sub înrâurirea benefică a ultimei generații de universitari cu studii în Occident, s-a format o nouă generație de specialiști: Alexandru Niculescu, Florica Dimitrescu-Niculescu, Mioara Avram, Gheorghe Mihăilă, Valeria Guțu-Romalo, Matilda Caragiu-Marioțeanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Romul Munteanu, Ovidiu Drimba. (Pe unii, sunt sigur, îi nedreptățesc prin omisiune involuntară, dar nu a-i înșira aici pe toți este scopul acestor rânduri.) La sfârșitul "obsedantului deceniu", chiar și
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
fără deficit. Dar orânduială și liberalism sânt în România lucruri contradictorii! [1 februarie 1879] VÎRFUL CU DOR ["UN FOILETON... Un foileton, publicat în "Binele public", cuprinde un mic fragment (din memorie) a baladei populare Vârful cu Dor ținut în metrul Mioarei, a lui Mihu-Haiducul și a Meșterului Manole. Iată acel fragment: Bădiță, bădiță, Zise bietul Niță, Dă-mi a ta fetiță Să-mi fie soție. Mult mi-e dragă mie! Eu că ți-o voi da, Zise baciul Preda, Dacă vei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
colectivă din care făcea parte și România 21. La 2 februarie 1932, la Geneva, sub auspiciile Societății Națiunilor, și-a deschis lucrările Conferința Dezarmării. 20 Relațiile româno-sovietice . Documente , vol.1, 1917 - 1934 , (colectivul de redacție : Mihai Răzvan Ungureanu , Dumitru Preda , Mioara Porojan, Vitalie Văratec Ă, București , Editura Enciclopedică , 1999, p. 354. 21 Viorica Moisuc, Premisele izolării politice a României. 1919-1940, București, Editura Humanitas, 1991,p.326-328. 17 14 Începând cu 1 martie 1932, Titulescu a participat la această conferință în calitate de șef
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
89 79 fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar nr. 26 / 1935. fond Statele Unite ale Americii, (colecția microfilme Ă, rola 538, 627. Documente publicate : 1. Relațiile româno sovietice. Documente, vol.1, 1917 - 1934, (colectivul de redacție: Mihai Răzvan Ungureanu, Dumitru Preda, Mioara Porojan, Vitalie Văratecă, București, Editura Enciclopedică, 1999. 2. Relațiile româno - sovietice. Documente, vol. al II-lea, 1935 - 1941, (responsabil volum: Costin Ionescuă, București, Editura Fundației Culturale Române, 2003. 3. Titulescu Nicolae, Documente diplomatice, (colectiv de redacție: George Macovescu, Dinu C.
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
colectivă din care făcea parte și România 21. La 2 februarie 1932, la Geneva, sub auspiciile Societății Națiunilor, și-a deschis lucrările Conferința Dezarmării. 20 Relațiile româno-sovietice . Documente , vol.1, 1917 - 1934 , (colectivul de redacție : Mihai Răzvan Ungureanu , Dumitru Preda , Mioara Porojan, Vitalie Văratec Ă, București , Editura Enciclopedică , 1999, p. 354. 21 Viorica Moisuc, Premisele izolării politice a României. 1919-1940, București, Editura Humanitas, 1991,p.326-328. 17 14 Începând cu 1 martie 1932, Titulescu a participat la această conferință în calitate de șef
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
89 79 fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar nr. 26 / 1935. fond Statele Unite ale Americii, (colecția microfilme Ă, rola 538, 627. Documente publicate : 1. Relațiile româno sovietice. Documente, vol.1, 1917 - 1934, (colectivul de redacție: Mihai Răzvan Ungureanu, Dumitru Preda, Mioara Porojan, Vitalie Văratecă, București, Editura Enciclopedică, 1999. 2. Relațiile româno - sovietice. Documente, vol. al II-lea, 1935 - 1941, (responsabil volum: Costin Ionescuă, București, Editura Fundației Culturale Române, 2003. 3. Titulescu Nicolae, Documente diplomatice, (colectiv de redacție: George Macovescu, Dinu C.
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
patriotismul este un opiu care le alterează conștiința de clasă, un drog care le anesteziază acțiunea colectivă în baza interesului lor material, care nu poate conduce decât spre revoluția socialistă. Patriotismul este această legătură morală care unește în același țarc mioarele și lupii. Clasa jefuitoare [...] are toate motivele să cultive în rândul muncitorilor înrobiți cultul patriei și steagului lor; pentru a menține dominația clasei tale, este recomandat să propagi în rândul maselor acele sentimente patriotice care maschează antagonismele de clasă și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Dorul Dumitrescu, Sarina Cassvan-Pas, Ion Călugăru ș.a. Nu e neglijat nici teatrul, N. Milcu și Radu Gyr semnând piesa în versuri Floarea lui Sânzien, Horia Furtună figurând cu un fragment din Păcală, Camil Petrescu cu scene din Danton și din Mioara, Liviu Rebreanu din Apostolii, iar G. M. Zamfirescu cu fragmente din Domnișoara Nastasia și din Primăvara ce s-a dus. Traducerile sunt acum puține, dar bine selectate. Odată cu retragerea lui Perpessicius, U.l. își suspendă apariția la 16 octombrie 1927
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
de frecvență pare a fi favorabil formelor respinse de lucrările normative" și "uzul actual pare a prefera, chiar la nivelul unor experimentați stiliști (...), formele rezultate din suprapunerea paradigmelor". 11 Forma are o lungă tradiție a apariției în mass-media: în 1979, Mioara Avram semnala că "forma greșită ultimile apare cu o perseverență inadmisibilă în subtitrarea filmelor prezentate pe marele sau micul ecran" (Avram 1987: 102). 12 Discutată pe larg de Avram (1979), în Avram (1987: 102−104). 13 Vezi, în acest volum
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
care se pare că duce la o transformare semnificativă a reprezentărilor sociale și nu doar În ce privește elementele periferice (vezi discuția asupra termenului compasiune). Specificul activității instructiv-educative În Învățământul special pentru deficienții de auz Profesor psihopedagog Ioana Cherciu Profesor lb. română Mioara Sandu Centrul Școlar pt. Educație Incluzivă ”Elena Doamna” Focșani-Vrancea În literatura de specialitate surdopsihopedagogia este tratată de cei mai mulți specialiști, ca știință cu obiective și sarcini proprii. Surdopsihopedagogia, ca știință independentă, studiază particularitățile dezvoltării psiho-fizice a copiilor cu disfuncție auditivă (surzi
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]