1,659 matches
-
Scriitorilor din România (L.S.R.) 2013 - prezent: Redactor șef al revistei "Stindard" din Arad. 1965 - 2014: “Luceafărul”, “Tribuna”, “Familia”, “Vatra”, “Orizont”, “Astra”, “România literară”, “Contemporanul”, “Relief”, “Arca”, “Al cincilea anotimp”, "Studii de știință și cultură", "Agora Literară", "Stindard" ș.a. 1980 - “Orizonturi mioritice transilvane” - Arad. 1981 - “Un spectacol pentru o mie de ani” (interviuri cu 30 de sculptori) - Arad. 1983 - O antologie literară a 101 autori arădeni, intitulată “Cântec pentru mâine” - Arad. 1993 - “Dialoguri cu Ioan Alexandru. Poetul și Revoluția”, Ed. “Ioan Slavici
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
care pun în pericol Planeta Albastră. Până nu este prea Târziu... MIRAJUL OCCIDENTULUI M-am întrebat de multe ori, pe parcursul anilor, dacă cunoașterea Occidentului este un miraj ce te atrage spre o lume virtuală, făurită în mințile noastre de balcanici mioritici sau acele valori, atât de pregnante în mass-media, de cultură, civilizație, democrație sunt realități ce pot fi demonstrate. Ce factori geostrategii și geopolitici i-au favorizat pe occidentali să depășească mediocritatea cotidianu-lui, avatariile timpurilor și să facă din ei niște
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
a 2-a zi, în 17 decembrie, plecând prin oraș pentru a anunța cât mai multă lume despre plănuirea reluării manifestațiilor. A fost reținut de forțele de ordine în noaptea de 16/17 decembrie 1989. Manifestanții n-au fost totdeauna mioritici și nici nu trebuiau să fie mioritici" a descris Mioc evenimentele din 16 decembrie 1989 într-un documentar al TVR. "Am instigat lumea la violență împotriva milițienilor fiindcă așa am considerat necesar. În 16 decembrie oamenilor le era încă frică
Marius Mioc () [Corola-website/Science/310080_a_311409]
-
plecând prin oraș pentru a anunța cât mai multă lume despre plănuirea reluării manifestațiilor. A fost reținut de forțele de ordine în noaptea de 16/17 decembrie 1989. Manifestanții n-au fost totdeauna mioritici și nici nu trebuiau să fie mioritici" a descris Mioc evenimentele din 16 decembrie 1989 într-un documentar al TVR. "Am instigat lumea la violență împotriva milițienilor fiindcă așa am considerat necesar. În 16 decembrie oamenilor le era încă frică. Pentru ca Ceaușescu să cadă era nevoie ca
Marius Mioc () [Corola-website/Science/310080_a_311409]
-
hieratică, devenind niște uriașe fresce în catedrala istoriei noastre. Meșterul Manole, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, Horia, Alba Iulia, Târgu Jiu, Curtea de Argeș, Mureșul, Oltul, bisericile și troițele maramureșene, toate acestea se transformă în personaje sau în locuri emblematice ale spațiului nostru mioritic, ducându-ne în final spre Patria de dincolo de zare, așa cum se arată în aceeași digresiune a Sf. Paul legată de credință - patria pământească este o reflectare în oglindă a patriei cerești. În acest fel, această carte-album se transformă într-un
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
câinii românești ciobănești sunt tot mai apreciați în zilele noastre pe post de câine de companie, fiind afectuoși cu copiii și echilibrați. Sunt buni la paza gospodăriei, perfect adaptați climei țării noastre și să recunoaștem foarte frumoși. Există ciobănescul românesc mioritic, ciobănescul românesc carpatin, ciobănescul românesc de Bucovina și ciobănescul românesc corb. Asociația chinologică română că la data de 6 iunie 2005, la Buenos Aires, comitetul general al federației canine internaționale a aprobat și recunoscut cele două rase naționale ciobănesc românesc mioritic
Ciobănesc românesc () [Corola-website/Science/313505_a_314834]
-
mioritic, ciobănescul românesc carpatin, ciobănescul românesc de Bucovina și ciobănescul românesc corb. Asociația chinologică română că la data de 6 iunie 2005, la Buenos Aires, comitetul general al federației canine internaționale a aprobat și recunoscut cele două rase naționale ciobănesc românesc mioritic și ciobănesc românesc carpatin. De multe ori, pentru ca acești câini ciobănești să fie protejați în zona gâtului - cea mai des vizată de atacurile lupului - ei sunt înzestrați cu o zgardă cu țepi, numită și colțar, ragilă sau guler.
Ciobănesc românesc () [Corola-website/Science/313505_a_314834]
-
în Contemporanul că Vrancea „nu e numai locul de origine al Mioriței, ci și epicentrul celor mai multe cutremure ce ne zguduie țara...”. Ion Diaconu (1930) (născut la Spinești, județul Vrancea), decide să-și dedice întreaga viață întocmirii unei monografii a variantelor mioritice din Ținutul Vrancei, pentru a căuta argumente ferme și definitive în favoarea obârșiei vrâncene a Mioriței: „Textul de artă și melodia cea mai expresivă a Mioriței s-au structurat într-un peisaj de excepțională măreție naturală și într-un mediu etnografic
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
Aron Densușianu scenarii suficient de vrednice pentru a fi crezute. Multe decenii mai târziu, cercetările sistematice ale lui Adrian Fochi în această zonă aveau să pună în evidență un lucru frapant: comunitatea de păstori sibieni cunoșteau în mică măsură cântecul mioritic. După 1900, George Coșbuc (născut la Hordou, județul Bistrița-Năsăud) pledează și el pentru originea „bârsană”, deci transilvăneană, a baladei, iar Leontin Ghergariu (1897-1980) (născut în comuna Nădlac, județul Arad) identifică în versiunea colind tipul "fata de maior", specific regiunii Jiboului
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
la începutul secolului numărul variantelor-colind publicate era extrem de redus: „ ... Prin unele părți, în special în Ardeal, ea (Miorița) se mai aude schimbată în colind, numai în câteva versiuni scăzute și monotone.” Pavel Apostol (1964) susține faptul că în Transilvania variantele mioritice au fost generate de baladele extra-carpatice: „Paralel cu formarea versiunii baladă, elementul tematic a generat în Transilvania o versiune-colind” Cititor atent al studiului Apostol- Fochi (1964), Mircea Eliade (1970, născut la București) preia anumite informații din monografie și le reformulează
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
varianta Alecsandri", care este punctul cel mai evoluat al unui proces în permanentă devenire, și n-au acordat atenția pe care o merită versiunea colind a temei”. Cercetătorul sălăjean este de părere, în continuare, că versurile mai vechi ale textului mioritic se regăsesc în variantele cele mai simple, în colindele transilvănene, considerate fiind „formele cele mai arhaice”. Un alt reprezentant al acestei generații este Ovidiu Bârlea (1967)(născut la Bârlești, județul Alba). „Nu mai încape îndoială că forma colindă păstrează stadiul
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
poporului român încă din vremuri imemorabile, că este parte componentă a spiritualității noastre și este un mit reprezentativ difuzat în peste o mie de variante răspândite în toate colțurile țării - a creat inevitabil un orizont de așteptare potrivit căruia cântecul mioritic trebuie să aibă o vechime apreciabilă. Cu toate acestea nu au lipsit teoriile care plasează momentul genezei în istoria recentă a poporului român, iar cele mai pertinente argumente se opresc la perioada medievală. Utilizând "metoda lingvistică", Duiliu Zamfirescu(1909) a
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
spre câmpiile sud-dunărene pentru iernat, ar fi avut o intensitate deosebită în urmă cu 300-400 de ani, deci în secolele XVI-XVII și ar fi constituit un bun prilej pentru zămislirea Mioriței. După o jumătate de veac de cercetare a motivului mioritic în spațiul tradițional al performării, după repetate anchete și interviuri luate diverșilor interpreți și rapsozilor, Ion Diaconu ajunge (spre începutul deceniului opt al veacului al XX-lea) la concluzia că „motivul poetic popular” mioritic a fost plăsmuit artistic „timp de
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
de veac de cercetare a motivului mioritic în spațiul tradițional al performării, după repetate anchete și interviuri luate diverșilor interpreți și rapsozilor, Ion Diaconu ajunge (spre începutul deceniului opt al veacului al XX-lea) la concluzia că „motivul poetic popular” mioritic a fost plăsmuit artistic „timp de cel puțin patru secole prin geniul nostru popular configurativ...”. Doi iluștri exegeți ne propun să acordăm o atenție sporită secolului al XV-lea, dar de pe poziții diametral opuse. Alexandru Odobescu (1861) e de părere
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
toate elementele specifice variantelor tip baladă (transhumanța, posibilele conflicte economice, contaminările cu teme și motive folclorice învechite etc.), Adrian Fochi formulează o concluzie pertinentă: „Materialul moldo-muntean ne îndreaptă atenția spre relațiile economice tipice pentru feudalismul dezvoltat”. Analiza comparată a variantelor mioritice românești cu cele semnalate la aromâni l-au îndreptățit pe Dumitru Caracostea ("1927") să afirme că această creație ar data din vremea „când nu fusese încă răzlețirea principalelor ramuri române”, „epocă străveche de unitate primitivă a neamului, anterioară separării dialectelor
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
o concepție foarte veche, precreștină, că, deci, ar putea avea rădăcini foarte adânci, până departe, în străfundurile neguroase ale istoriei”. Caz cu totul special, Miorița pare a fi o sinteză a întregului folclor, preluându-i caracteristicile și legitatea. Memoria cântecului mioritic păstrează documente autentice reprezentând experiențe și etape mentale diferite, de inspirație medievală, precreștină sau chiar preistorică. Ponderea acestor "experiențe mentale" sunt de factură medievală. În formula celor mai arhaice variante cunoscute, Miorița este eminamente un colind medieval, cu profunde conotații
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
care transhumează munții și văile, „pe-un picior de plai”, coborând „la vale”. Comentariul lui Vasile Alecsandri(1850) nu numai că a rămas memorabil, dar și-a pus amprenta, timp de mai bine de o jumătate de secol, asupra exegezelor mioritice construite pe tema transhumanței pastorale, deturnând discuțiile și interpretările într-o zonă neîntemeietoare. Analizând „coborârea oilor la vale”, Vasile Alecsandri notează: „Strofa aceasta ne arată un tablou viu ale emigrațiilor (pribegirile) turmelor, ce se coboară în fiecare an, din vârfurile
Motivul urcării și coborârii oilor de la munte în „Miorița” () [Corola-website/Science/314200_a_315529]
-
a fi Ovid Densușianu , iar cel mai înverșunat oponent, Dumitru Caracostea. Acesta din urmă sesizează inadvertența între momentul coborârii oilor de la munte - specific versiunii-baladă - și dorința ciobanului de-a fi îngropat la stână, secvență care a persistat în toate textele mioritice: „Motivul central al baladei nu poate fi pus în legătură cu mișcarea de transhumanță, deoarece există o discordanță între dorința ciobanului de a fi îngropat la stână și între începutul baladei, unde ni se vorbește despre coborârea turmelor de oi, deci de
Motivul urcării și coborârii oilor de la munte în „Miorița” () [Corola-website/Science/314200_a_315529]
-
cu această «crăiasă», a lumii mireasă și mistuie, fără să murmure, această căsătorie. Abia desprins din natură, pare că se simte mângâiat de faptul că se reîntoarce iarăși în sânul ei”. Alexandru Odobescu (1861) este primul care respinge ideea fatalismului mioritic, fără însă a căuta o interpretare oarecare pentru modul în care se petrece moartea. Odobescu este de părere că la rădăcina atitudinii ciobanului ar sta regretul de a părăsi viața în floarea vârstei și, deci, substanța baladei nu are nici o
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
din discuție testamentul și episodul maicii bătrâne ca fiind motive ce se întâlnesc și în alte poezii populare. Deoarece testamentul nu e reprezentativ (și deci trebuie îndepărtat) nu am mai avea argumente să discutăm despre fatalism. Atent analist al fenomenului mioritic, Dumitru Caracostea (1924) sintetizează: „Această idee a pasivității, a fatalismului, a liniștii în fața morții revine necontenit în exegezele baladei și în generalitățile folclorice de tot felul. Până în zilele noastre este un loc comun pentru toți câți vor să ne caracterizeze
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
subliniind cu acest prilej pasivitatea și resemnarea din Miorița. Astfel, eroul „nu încearcă nici un gest de rezistență, nu se revoltă împotriva destinului, și singura lui consolare este că moartea îi va permite să se odihnească în sânul naturii” În "Spațiul mioritic" (1936), poetul din Lancrăm „...descifrează în Miorița o transfigurare a morții pe care o găsește din alte creații etnice, ceea ce-i permite să identifice în «dragostea de moarte» o caracterizare a spiritualității poporului român” . Dintre toți, Lucian Blaga va aduna
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
creștin-ortodoxe în favoarea caracterului profund laic al baladei și a tendințelor antiecleziastice. Alegoria morții devine un simplu ritual al consacrării nupțiale post-mortem. În concluzie, în Miorița asistăm la o tradițională nuntă postumă a tinerilor morți celibatari. Pentru A. Fochi, în textul mioritic moartea „reprezintă o întrerupere violentă și absurdă a vieții unui tânăr nelumit” și această violență (rod al conflictului economic) scoate Miorița de sub incidența fatalismului. Mircea Eliade reia subiectul cu mai multă meticulozitate, pe un ton mai conciliant, dar nu mai
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
este vorba de un «fatalism», pentru că un fatalist nici măcar nu se crede capabil de a schimba semnificația a ceea ce i-a fost predestinat”. M. Eliade nu a pregetat să pună în balanță depozițiile predecesorilor săi, care au tratat problema tragismului mioritic, constatând cu acest prilej nerodnicia extremelor, pe traseul dintre pesimism și optimism: „Desigur, această decizie de a accepta destinul nu trădează o concepție pesimistă a existenței, nici pasivitatea, de care atât s-a vorbit de la Alecsandri încoace. Criticile lui D.
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
curs de împlinire (...). Ciobanul săvârșește o transmutație - marea operă a denigraților alchimiști -, își transformă nenorocirea în taină mistică. Înfrânge soarta. Dă un sens fast nefericirii...”. În anul în care se împlineau patru decenii de la publicarea teoriei blagiene legate de „spațiul mioritic”, filosoful Constantin Noica scrie un incitant articol pentru o revistă clujeană, cu scopul vădit de a descongestiona filosofia culturii de prejudecata, încă dominantă, impusă prin teoria poetului-filosof din Lancrăm. „Desprinderea” pentru care pledează nu întrunește calitățile unei renegări totale, a
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
în prealabil o adaptează concepțiilor contemporane referitoare la riturile de inițiere, de integrare (profesională, comunitară ori în societăți elitiste) și de accesare a unei cunoașteri superioare: „Cum nimeni nu se poate prevala de o experiență personală a morții, parabola păstorului mioritic ne vine parcă de la un inițiat, de la cineva căruia i s-a lămurit misterul”. După ce, în 1866, Vasile Alecsandri avea să relateze despre o fericită incursiune pe muntele Ceahlău, realizată în anul „de grație” 1842, respectiv despre întâlnirea cu "baciul
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]