2,203 matches
-
doamnei de onoare răzbea din nou o inflexiune familiară. — Cum vine asta? Cu cine ai vorbit? a întrebat locotenentul. Ai discutat cu doamna Fedder? — Am spus doar că am vorbit cu toți. Cu toți în afară de mireasa rușinoasă. Pentru că ea și mirele au fugit. (Apoi, întorcându-se spre mine:) Cât zahăr ai turnat în chestia asta? Are un gust deă — Au fugit! a exclamat doamna Silsburn ducându-și mâna la gât. Doamna de onoare s-a uitat la ea: — Exact, așa încât acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
portret care Îi reprezenta pe Mașa În chip de mireasă și pe fostul ei soț În costum de mire. Costumul nu se prea potrivea nici cu rochia Mașei, nici cu fața scofâlcită, trecută prin ciur și prin dârmol, al tomnaticului mire, care, În ciuda vârstei destul de Înaintate, se ținea totuși bățos. - M-a luat cu transpirație, răspunse Mașa, făcându-și vânt cu palma peste fața-i asudată. - Deci ăsta-i fostu’, nu? - Fostu’, se grăbi să-l Îngâne Mașa. - Aha, exclamă Extraterestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ches... hîm’. Nu se poa..., ce-i aia, bă? Floa... Lum... Da’ de ce iiihh. Bă... Ce faceți? E adev... Oare-i voie să ați... ? Uau! Fi at...! Stai! Ce scrie acolo? Oare-i adev adevărată? Eeeeie. Da. Unde să m...? Miro... mirosu’ ee deee. De ce? De, iiii. Exchange. Information. Le train. Ce-i ăla, frate? Tren? Ce trenuri au aștia! Cum îs?”. Două ore de dadaism mintal, Mihaela, de delir mintal necontrolat!! L-am citit pe Kant încă din liceu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fiind cu totul altceva. Rămasă singură, Mini băgă de seamă că libertatea, pe care o lăsa altora, nu i-o precupețea azi nici ei nimeni. Stătuse singură tot restul zilei. Acum spre seară, fără a părăsi din ochi punctul de miră al portei de intrare, își recapitula în minte ziua aceea. Clopotul sunase din fericire tot la 12 punct pentru dejun; obiceiurile locului erau așa de statornice încit furtuna morală nu le putuse clinti. Mini se grăbise chiar înspre sufragerie, făcând
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
s-a desfășurat conform tradiției. Preotul rostise mantrele corect, iar mireasa arborase același zâmbet sfios și rezervat, lăsându-se împodobită cu bijuterii de tinerele din noua ei familie. Se împărțiseră dulciuri tradiționale unui număr neverosimil de mare de rude, iar mirele, când apăru în fruntea procesiunii, arăta mai mult sau mai puțin atrăgător. În ceea ce o privea, Anjali nu era de acord cu safirul din colierul miresei. Safirele sunt pietre înșelătoare; pot respinge razele dăunătoare ale lui Saturn dar le și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
anume se iubea ea În pat cu fetele alea, răspunsese scurt, ca s-o audă cu toții și să nu-i mai pună nicicând asemenea Întrebări: „Nu e treaba voastră!”. Nunta la care petreceau tuspatru se apropia de clipa În care mirele avea să-și ducă mireasa În odaie și să-i ia fetia. Băiețoiu se cam Îmbătase și le povestea celorlalți cum se Întâmplau lucrurile pe care ei nu le puteau vedea, dar pe care ea le putea foarte ușor bănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
voie să meargă pe la prietenii săi și să fie îngrijit de ei. 4. După ce am plecat de acolo, am plutit pe lîngă Cipru, pentru că vînturile erau potrivnice. 5. După ce am trecut marea care scaldă Cilicia și Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia. 6. Acolo, sutașul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, și ne-a suit în ea. 7. Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia, și nu fără greutate am atins înălțimea Cnid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Vancea. , dar sigiliul înfrângerii îl purtau deja cu toții, poate, nu doar fantoma celui abia plecat dintre ei... Văduva mamă soacră nu izbutea să-i regăsească vocea și vorbele, pierdută în apatia serii sângerii, ca într-o mult așteptată amnezie. Doar mirele se dovedea activ în exces... dirijând bucătăreasa, aranjând scaunul soției, mângâind mâna mamei, zâmbind surorii și fratelui, grijuliu să umple tăcerea cu vorbe și gesturi, perorând voios și competent despre viitorul său serviciu la reputatul industriaș neamț al Brașovului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
promovat de către autorități. La întrebarea „Ce credeți că vor face autoritățile în cazul proiectului Proiectul Roșia Montană și exploatarea gazelor de șist”. E clar, e științific, era previzibil. Ca sociolog necredincios, nu pot decît să-mi fac cruce : pe bune, Mirele, chiar asta vrea prostimea ? Tot chestionarul e o făcătură pe care o știi prea bine. Chiar crezi însă că, brusc, toată breasla sociologilor din țară, cîtă e și așa cum e, a fost lovită de albeață sau așteaptă s-o angajezi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
orice capriciu, dacă aș avea capricii. Dar e atât de jegoasă și ochii ei injectați, de epileptică, mă sperie. Mi-a propus acum câteva seri să ne unim paturile. I-am spus să se potolească. Nu vreau să ajungem ca Mira și Altamira, care dorm împreună și se dezmiardă toată noaptea. Lucru deosebit de romantic, dacă stai să te gândești că Mira are degetele de la mâini și picioare deformate, strâmbate în toate direcțiile, încît aproape că nu poate apuca un pahar, iar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a propus acum câteva seri să ne unim paturile. I-am spus să se potolească. Nu vreau să ajungem ca Mira și Altamira, care dorm împreună și se dezmiardă toată noaptea. Lucru deosebit de romantic, dacă stai să te gândești că Mira are degetele de la mâini și picioare deformate, strâmbate în toate direcțiile, încît aproape că nu poate apuca un pahar, iar Altamira (de fapt Paula i-a zis așa, căci pe ea o cheamă Ștefania) e, ce-i drept, o fată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
demisol, o femeie fără bărbat și o fetiță care trebuia să suporte toate isteriile mamei sale, pe care o oprise de câteva ori, în ultimul moment, să nu-și taie venele cu lama. Și azi-noapte Paula a tot delirat, patul Mirei și Altamirei a tot scârțâit, surorile de serviciu au tot deschis ușa lăsând să-mi bată în ochi lumina de pe culoar. Noaptea de nesomn îmi dă acum o anume frenezie, care mă face să am chef de scris, îmi reiau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
argint, cu șalul asemenea cireșelor galbene, și buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea roșii creau parcă o viață mai puțin umană în acest trup înfășurat și totuși transparent, care trăia, s-ar fi spus, prin mira nu prin biologie. O priveam cu oarecare curiozitate, căci nu izbuteam să înțeleg ce taină ascunde făptura aceasta în mișcările ei moi, de mătase, în zâmbetul timid, preliminar de panică, și mai ales în glasul ei atât de schimbat în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și alte minciuni iritante, așa că e mai bine să stea Închis, așa că e mai bine să uităm că există. Ce e acolo? Acolo, unde? Acolo! A, acolo nu e nimic, e... o cutie. CÎnd intrăm În dormitor, televizorul e aprins. Mira ne anunță printr-un țiuit asurzitor că există emisie, apoi se deru lează restul genericelor patriotarde de Începere a programului. Ni se cere să luăm băncuțele de lemn de la capătul paturilor sau valizele de lemn și să ne aliniem În fața
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe cei păcătoși." 33. Ei I-au zis: "Ucenicii lui Ioan și ai Fariseilor postesc des și fac rugăciuni, pe cînd ai Tăi mănîncă și beau." 34. El le-a răspuns: Oare puteți face pe nuntași să postească în timpul cînd mirele este cu ei? 35. Vor veni zile cînd va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile." 36. Le-a spus și o pildă: Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic ca să-l pună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Covurluiului și a Fălciiului...Și cuibul le era la mănăstire la Cașin, și la mănăstirea Mira, unde și acolo, din porunca puternicii împărății în două rânduri am mers cu mulțime de tătari...de i-am scos din Cașin și din Mira și am răsipit și zidurile mănăstirilor...cu porunca stăpânilor...” „Cred că îți aduci aminte ce a urmat după ce căpitanul „Franțoz” a fost prins de către Mihai Racoviță vodă.” Știu sigur că după izbânda lui vodă, ajutat de tătarii veniți din pădurea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Drept răspuns, Ioan i-a zis: "Omul nu poate primi decît ce-i este dat din cer. 28. Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: "Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui. 29. Cine are mireasă, este mire; dar prietenul mirelui, care stă și-i ascultă, se bucură foarte mult cînd aude glasul mirelui: și această bucurie, care este a mea, este deplină. 30. Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez. 31. Cel ce vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
întoarcere am intrat la fete în dormitor. Haosul de-acolo era de ne descris: una-și făcea unghiile de la picioare, alta-și dădea în chiloți cu intim spray, alta se lingea cu un tip (acum băiatul ăsta e mort), iar Mira și Altamira (credeați că nu există în realitate? uite că există și trăiesc și azi împreună) se țineau strâns în brațe sub cearcea ful aceluiași pat. D. era întinsă în patul de deasupra. M-am suit pe marginea celui de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
printr-o impresie neașteptată de leșin, de dizolvare în nostalgie pe care-am avut-o într-o zi de toamnă mergând pur și simplu pe stradă către liceu. Mă încrucișasem cu o femeie care trecea în sens invers și care miro sea... a un anume parfum, un parfum dulce și ușor men tolat, mai curând unul de cofetărie decât parfum de damă. Femeia era îmbrăcată într-un taior roz. Îmi aminteam parfumul acela inconfundabil, îmi aminteam și femeia aceea, o știam
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
facă. De aceea, până azi, orice idee de maternitate îmi reactualizează căpățâna arhetipală, care avea să-mi devină mandală involuntară în lunile următoare, vreo patru ani, cât a durat dublul meu concediu de maternitate, în care au apărut Nona și Mira. Aveam douăzeci și șapte de ani și eram căsătoriți de șase când am născut-o pe Nona. Scriam cronici, eseuri, studii, publicasem deja cam o sută cincizeci prin diferite reviste și volume colective și pregăteam pentru debut Optzecismul și promisiunile
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
s-a bucurat Bucuroaia când a venit Bucurel bucuros de la București!“). Că n-a fost așa a dovedit-o superba prelungire a depresiei post partum, care la mine a ținut mult mai mult decât aș vrea să recunosc. La nașterea Mirei, doi ani mai târziu, eram pregătită să le dau socoteală celor care mă întrebau îngrijorați „cum s-a întâmplat? A fost un accident?“. „Niciun accident. De fapt, îmi doresc trei copii.“ Reacțiile negative variau de la reținere politicoasă la lovituri directe
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
vrei să faci carieră universitară!“ sau „gata cu scrisul, s-a terminat !“. Și nu veneau doar din partea intelectualilor, a ilustrei comunități academice, ci inclusiv din partea unui cerșetor care, văzându-mă la un moment dat cu Nona în cărucior și cu Mira în spinare, în scăunelul-rucsac, a izbucnit în rime batjocoritoare : „Uite-o pe asta : unu-n mață, unu-n brață și unu de poale s-acață !“, până ce femeia lui, mai empatică, l-a potolit : „Las-o, amărâta, că-i destul de bătută
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
ulterioare sau alte stări similare conduc la un tip de energie și mobilizare intelectuală care mie mi-au permis să finalizez proiecte mari în perioade foarte scurte. În ajunul nașterii Nonei, făceam ultima corectură la cartea mea de debut ; cu Mira în burtă și cu Nona pe lângă mine scriam monografia Gheorghe Crăciun și capitole din doctorat (pe care l-am susținut abia când Mira a împlinit patru ani, când a venit să mă întrebe, punându-mi mâna pe frunte, să-mi
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
în perioade foarte scurte. În ajunul nașterii Nonei, făceam ultima corectură la cartea mea de debut ; cu Mira în burtă și cu Nona pe lângă mine scriam monografia Gheorghe Crăciun și capitole din doctorat (pe care l-am susținut abia când Mira a împlinit patru ani, când a venit să mă întrebe, punându-mi mâna pe frunte, să-mi verifice temperatura : „Acuma te-ai doctorat?“ „Da, am terminat cu doctoratul“ „Și te simți mai bine?“). E drept că am scris cea mai
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
impostură când particip - ca în volumul de față - la anchete în care scriitorii sunt chemați să destăinuie cine știe ce. S-a întâmplat ca Doru să câștige o prestigioasă bursă a guvernului american și să plece în Statele Unite pentru doi ani, pe când Mira împlinea nouă luni, iar Nona avea doi ani și jumătate. Până la urmă a reușit să aranjeze în așa fel lucrurile încât să împartă cei doi ani, să lipsească din țară vreo patru-cinci luni, apoi să vină acasă o lună, două
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]