1,938 matches
-
subtilitate, dialoguri impecabile, o sumedenie de personaje (deși nu toate desăvârșite), dar nu același farmec. Și totuși... Autorul Corecțiilor (2001) debutează în 1988 cu un roman consistent (nu doar ca număr de pagini), absurd, critic, despre societatea americană, uneltire și mirajul puterii; cumva deconcertant, pentru că e împachetat în ambalajul unui thriller, ale cărui mize, estetice și morale, sunt însă cu mult depășite. În Al 27-lea oraș (Editura Polirom, 2007, traducere și note de Ion Crețu) se respiră un aer orwellian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
molizi. Uneori, se întorcea cu mâna goală, atunci când vajnicii milițieni îi confiscau marfa pentru care avea certificat de producător și autorizație de vânzare, dar nu se elibera în România socialistă, ordinul de transport. Tata nu s-a lecuit niciodată de mirajul brazilor, și n-a înțeles de ce el, ca proprietar și producător, nu avea voie să-și transporte marfa la diferite piețe din țară, și chiar din asta a făcut cel de al treilea infarct, ce i-a fost fatal, în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mai ales din imaginile invariabile la care aceste sentimente aderă. În romanul O moarte care nu dovedește nimic un pasaj semnificativ în care însăși literatura este acuzată de acest efect de înstrăinare pe care-l produce: „ nici nu știu dacă mirajul lui Proust nu mă face, din cauza unor asemănări exterioare să-mi complac starea sufletească. Poate că dacă n-aș fi citit Albertine disparue, în alt fel (mai bine sau mai rău) aș fi suportat dispariția Irinei. Proust ne îmbracă într-
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
a jocului de fotbal pe un stadion, sau a curselor de cai de la hipodrom. Cu toată efuziunea de dinaintea rezultatelor mult așteptate, dacă nu a câștigat aproape instantaneu se liniștește, așteptând următorul concurs cu răbdare. Acești oameni sunt cu toții cuprinși de mirajul îmbogățirii. De cele mai multe ori acest miraj însă nu-i îmbogățește pe cei mai mulți dintre ei, dar nici nu-i sărăcește. Hong Kong-ezii (nu doresc să li se spună chinezi și nu știu de ce!) sunt bogați, deoarece trăiesc și muncesc într-o
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
stadion, sau a curselor de cai de la hipodrom. Cu toată efuziunea de dinaintea rezultatelor mult așteptate, dacă nu a câștigat aproape instantaneu se liniștește, așteptând următorul concurs cu răbdare. Acești oameni sunt cu toții cuprinși de mirajul îmbogățirii. De cele mai multe ori acest miraj însă nu-i îmbogățește pe cei mai mulți dintre ei, dar nici nu-i sărăcește. Hong Kong-ezii (nu doresc să li se spună chinezi și nu știu de ce!) sunt bogați, deoarece trăiesc și muncesc într-o metropolă civilizată, cu un venit pe
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Lim Loc, împrejmuită și amenajată ingenios cu un heleșteu mare lângă o construcție colonială; minunatele și faimoasele cazinouri (care vor fi prezentate în alt episod), MGM Grand Macao, Wynn, Venețian, Lisboa, Galaxy Cotai Megaresort și altele cu frumusețea, opulența și mirajul îmbogățirii, care atrag clienți din toate colțurile lumii. Lista poate continua mult și bine, pentru că fiecare locușor din Macau are o istorie, mai mult sau mai puțin zbuciumată. Pentru asta, îți Trebuie mai mult timp, câteva luni, nu doar câteva
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
ai din ce să umbli cu aur în gură. Și, mai ales, toate astea impuse agresiv, printr-o voință națională: cine nu se bucură așa, n-are ce căuta aici! India poate lăsa impresia unui circ gigantic. Tot ce e miraj, pestrițul culorilor, jocul de efecte optice, elasticitatea acrobatică a cărnii, toate se regăsesc în India sub forma unui uriaș miraj de splendori. Numai că la acest aspect, sumar și superficial, trebuie adăugată o dimensiune care are caracter de viziune. Nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cine nu se bucură așa, n-are ce căuta aici! India poate lăsa impresia unui circ gigantic. Tot ce e miraj, pestrițul culorilor, jocul de efecte optice, elasticitatea acrobatică a cărnii, toate se regăsesc în India sub forma unui uriaș miraj de splendori. Numai că la acest aspect, sumar și superficial, trebuie adăugată o dimensiune care are caracter de viziune. Nu e vorba numai de lumea de miraj a circului. India nu este numai atât, ea îți indică ceva în plus
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
elasticitatea acrobatică a cărnii, toate se regăsesc în India sub forma unui uriaș miraj de splendori. Numai că la acest aspect, sumar și superficial, trebuie adăugată o dimensiune care are caracter de viziune. Nu e vorba numai de lumea de miraj a circului. India nu este numai atât, ea îți indică ceva în plus, esențial: circul acesta este circul vieții! India este viața însăși sub specia uluitoare a circului. A fi în viață este a te menține în ea, cu prețul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mai mare decât Odiseea pentru că se petrece pe planul de organizare citadină, dominat de repartiții strategice ale evenimentelor, și nu ca Odiseea, unde evenimentele există încă pe solul desțelenit al mitului, prin supradimensionarea realității și prin contrastul fabulos al unor miraje ce-și dispută scena acțiunii. De aceea avea cetățeanul Socrate oroare să trăiască în afara cetății. Or, formele superioare ale culturii au loc numai acolo unde spiritul cetății căpătă vocația unei cetăți a spiritului. Abia în aceste cazuri, și în rare
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
contradicție: el se reduce la sine, nu există decât sub forma acestui „eu“ excesiv și nu face nimic fără să se raporteze la acest „sine“, dar, cu toate astea, sinele și eul lui sunt goale și depind astfel mereu de mirajul lumii exterioare. Egoistul nu vede în afara sa decât entități abstracte, figuri ale „eului“, adică se vede pe sine răsfrânt și răspândit într-o mulțime de alte „euri“: totul se petrece deci în funcție de mulțime și, ca atare, sub presiunea abstractă a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a-l descoperi. De fapt, sensul mistic nu este ascuns, este clar ca lumina zilei, și de aceea apare deseori conceput ca esență luminoasă. El nu este ascuns, dar gândirea omului este multă vreme opacă, rămâne la vârsta imatură a mirajului făcut din aparențe, al mozaicului mental; și, opacă fiind, ea nu are cum să se întoarcă să privească înăuntrul ei înseși, ca să lase să transpară sensul mistic al lucrurilor și vieții. Clipa aceea uluitoare, când cineva își „dă duhul“, când
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
douăzeci de ani. Student în teologie la Sibiu, locuiam la tatăl meu, recăsătorit, în a cărui casă domnea o disciplină plină de ritualuri, care mi se păreau cazone; așa că, deși mă simțeam în surghiun acolo, întrucât părăsisem străzile Bucureștiului (un miraj pentru mine, în epoca în care lumea mea nu depășea strada Donici decât până în aripa ei de pe strada Icoanei, până la „Aro“ - Patria), viața mea „respirabilă“ se desfășura în afara casei, printre colegii mei de teologie și câteva mici instituții culturale de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
am fi conținuți de sensul pe care-l căutăm; ca și cum el s-ar mișca în noi atunci când simțim că noi ne mișcăm în el. Peste tot, experiența sensului conține un serios efect de aparență, ca și cum ne-am afla în plin miraj. Scopul este de fapt căutarea unui scop. Ne propunem o limită care ea însăși ne face semn că ne propune s-o căutăm. Când ne propunem un scop, ni se pare că ajungem anticipat în posesia lui, cu toate că presimțim că
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
subiect unic, fără clasă, apare mereu însoțit de „atribute“ divine care exprimă împreună modul articulat al unui mediu esențial de activitate providențială. Or, logicul cunoaște o nedefinită labilitate, laxă și permeabilă la impreciziuni de fond, atunci când face să se exercite mirajul „termenului mediu“, adică în clipa în care pronunță un predicat care face aluzie la mediul particular la care participă subiectul. Se pare că, îndată ce găsim exprimarea termenului mediu al unui raționament, am și atins secretul logic al puterii de demonstrație
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în care rămâne mereu ceva netransmisibil (ca în cazul relațiilor obișnuite) între cei doi, ci chiar această separație, chiar diferența care distinge viețile a două persoane devine o diferență „comunicabilă“, un fel de mediu de fuziune care a devenit mediumnitate, miraj și zonă de apropiere, ca și cum acest mediu de separație al diferenței ar putea fi palpabil, atins; ca și cum mediul însuși ar fi căpătat consistență proprie, realitate în sine: în așa fel încât nici unul din cei doi nu mai locuiește în el
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în mod normal ceva. „A fi“ este imposibil, și totuși există! Dar el nu există decât cu prețul de a resimți imediat că ceea ce este nu poate să fie, că nu este „ceva“ care este, ci altceva, o halucinație, un miraj, o stare de somn din visul altcuiva; sau demonismul unei închipuiri fără margini. Așa ceva ne sugerează maya hindusă, sau reversul argumentului ontologic, care ar putea fi formulat astfel: „Divinul este, întrucât ceea ce este, în mod obișnuit, nu poate să fie
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
tot mai mult, deși, pentru el, acum, au valoare doar cunoștințele cuprinse în sistemul Teonei, acele pietre în albia unei ape repezi, ajutîndu-l să treacă pe malul celălalt, cariatidele templului sub cupola căruia visează s-o regăsească pe femeia devenită miraj. "Și dacă reîntîlnirea cu Teona va fi o cumplită deziluzie?!" se cutremură, învîrtindu-se prin încăperea strîmtă, așteptînd să se încălzească soba în care a reaprins focul. Pînă noaptea tîrziu, încearcă zadarnic să se concentreze asupra celor scrise, vrînd să continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în ea ceva fragil, de copil adormit în așteptare. Îi lipsește doar păpușa preferată, pe care n-a maltratat-o, pentru că-i cumpărată din banii economisiți de ea. "Mama, te caută domnul Vlădeanu..." O voce trădînd bucuria stranie, născută din mirajul unui gînd: un bărbat ca un personaj de poveste, venit să-i alunge pe cei ce-i luau mama... Lui Mihai îi pare rău că nu o poate lăsa să doarmă cîteva ore. Ar sta s-o privească, așa cum făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vânturi cu viteze și frecvențe mari. Temperaturile scăzute sunt întreținute și de evaporația activă care umezește aerul. Numai în perioadele de secetă aerul se încinge, solul aluvionar, nisipos iradiind puternic căldura solară, favorizând apariția, uneori, a fenomenelor optice din categoria mirajelor. Iarna, când apele îngheață și suprafața luncii este acoperită de zăpadă, temperatura aerului înregistrează valori foarte scăzute, la răcirea aerului provocată de intensificarea iradiației nocturne adăugându-se și aceea provenită din coborârea pe vale a maselor de aer rece și
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
mobilurile care ne mână nu sânt puse în discuție; ele trebuie lăsate în inerția subînțelesului, în simpla dinamică imanentă a producerii lor. În mod normal sănătatea mentală a omenirii ține de transă, de capacitatea de a participa la seducție și miraj. Ești sănătos câtă vreme ești prins în "dansul amăgirii muritoare" vegheată de marea regină a Lumii, Maya. Cel care părăsește dansul acesta iese din cursa vieții și devine "nebun"; pentru că privirea distantă, care atrage după ea clarviziunea, strică jocul Mayei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din obiectele tehnice care ne populează viața, analiza pe care o face Heidegger existenței nu duce strict la nimic. Și în vreme ce alte lucruri care "nu duc la nimic", precum un meci de fotbal sau muzica lui Mozart, pot prinde în mirajul lor milioane de oameni, cartea lui Heidegger ajunge pesemne cam la câteva mii de inși în fiecare generație a planetei.) Aici mă aflu, făcând ceea ce fac. Drept care zilele mele heidelbergheze sânt un amestec de solemnitate, nebunie și inutilitate. Dar ceva
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
armoniei și optimismului s-a născut pe 19 ianuarie 1941, comuna Bunești, județul Suceava și este domiciliat în orașul Moldova Nouă. A colaborat la ziarul Timpul din Reșița, Postașul, etc. Dintre volumele publicate amintim: Meditații admise, Apogeul metaforic, Agate magice, Mirajele albastre. Antologii: Spiralele vieții, Drumurile vieții, Freamăt de dor, Mirajele vieții, Izvoarele vieții. Sorin Gârjan s-a născut pe 17 iunie 1962 Anina, studiază la școala generală Moldova Nouă între anii 1969- 1977 și la liceul Industrial Moldova Nouă între
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
comuna Bunești, județul Suceava și este domiciliat în orașul Moldova Nouă. A colaborat la ziarul Timpul din Reșița, Postașul, etc. Dintre volumele publicate amintim: Meditații admise, Apogeul metaforic, Agate magice, Mirajele albastre. Antologii: Spiralele vieții, Drumurile vieții, Freamăt de dor, Mirajele vieții, Izvoarele vieții. Sorin Gârjan s-a născut pe 17 iunie 1962 Anina, studiază la școala generală Moldova Nouă între anii 1969- 1977 și la liceul Industrial Moldova Nouă între anii 1977-1979. Colaborează la Tribuna,Romania literară, Luceafărul, Viața românească
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
servitori care s-o escorteze n-ar fi fost de nici un folos: Jacinta n-avea ochi decît pentru fată. Se temu că, dacă ar fi clipit din ochi, vedenia s-ar fi destrămat. Rămase pironit În loc și se uită la miraj ținîndu-și răsuflarea. La puțin timp, ca și cînd i-ar fi intuit prezența și privirile furișe, Penélope Își ridică ochii spre el. Frumusețea acelui chip Îi apăru dureroasă, de nesuportat. Avu impresia că Întrezărește o umbră de zîmbet pe buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]