5,217 matches
-
identificăm ca schemă de profunzime, ca o coloană vertebrală a cărții. Tot arhetipal funcționează și Povestea fără sfârșit a lui Michael Ende, unde, chiar dacă nu este aparent limpede În ce direcție se Îndreaptă acțiunea, simțim În permanență iradierea unor formule mitice, a unor arhetipuri (chiar În sens jungian) ce dirijează destinul personajelor. În primul caz am avea de-a face cu un arhetip vizibil, „un astru luminos”, pus deasupra operei În așa fel Încât să o ilumineze și să ne dea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
română, cred că tot anarhetipic funcționează câteva din scrierile ultimului deceniu, de la Orbitorul lui Mircea Cărtărescu la Exuviile Simonei Popescu. Logica lor nu mai este constructivă, cosmoidală, este o logică a asociațiilor mnemotice, sinestezice sau de orice altă natură, inclusiv mitice, dar nu bazate pe un mit unic, ci pe fragmente de mituri. Nu mă Îndoiesc că o asemenea artă, o asemenea literatură, asemenea piese de teatru, asemenea filme provoacă adeseori nemulțumire și perplexitate. Am asistat de mai multe ori la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a născut Între cele două războaie mondiale și, ca atare, poartă haina unei retorici demodate. Cu toate acestea, nu doar pentru interesul istoric, ci pentru a dovedi istoricitatea unei asemenea construcții generice, merită să ne oprim mai ales asupra modelului mitic (Blaga) și a acelui relativist (Ralea). Cele două modele de român „generic” mi se par cele mai generoase sub raportul corelării realității românești cu comprehensiunea schimbării În Europa acelui moment, față de ideologiile radicale, naționaliste, de mare putere. Cele două variante
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Cele două modele de român „generic” mi se par cele mai generoase sub raportul corelării realității românești cu comprehensiunea schimbării În Europa acelui moment, față de ideologiile radicale, naționaliste, de mare putere. Cele două variante ale românului „generic”, aș spune cea mitică și cea relativizantă, se acordă În fond cu un eclectism cultural al modelului autohton, modul sintezei fiind pus pe seama spațiului la Blaga, iar cel al negocierii și al adaptării, pe seama „firii” sceptice și negociatoare a românului. Ele par a fi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
criză a fost auzită doar de elite. Ruxandra Cesereanu: Înseamnă că nu am Înțeles corect ceea ce ai dorit să spui. Analizându-i pe Blaga și Ralea și românul generic - foarte bun insertul tău despre românul generic - te referi la perspectiva mitică a lui Blaga și la cea mitizantă a lui Ralea, pe care le caracterizezi ca modele ale rezistenței În istorie, ce probează, consideri tu, adaptabilitatea românului, autoconservarea, felul lui de a supraviețui ș.a.m.d. Toate acestea Îl fac pe
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
căruia - de multe ori, spectaculoase... - literatura română a trăit până dincolo de pragul revoluției din decembrie 1989. Nu Întâmplător, atenția acestei generații s-a focalizat În direcția „provinciilor imaginare”, atât de atent analizate Într-o carte de către Nicolae Oprea: provincii fantasmatice, mitice, marginale, populate - ca În Omul de nisip al lui Mircea Ghițulescu -, de ființe vegetale stranii, cu propensiuni mesianice, răsăritene, marcate de dorința instituirii unui sistem educativ informal, alternativ, construit pe o logică monastică. Acestei generații Îi datorăm Însă și refacerea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în categoriile ei distincte. Poetica lui D., în aspirația ei spre durabil și concentrare („Crearea unei lumi pe un spatiu suprascurt - acesta este prinosul cehovian în literatura universală”, spune el într-un eseu despre Cehov), se alimentează subteran din reprezentările mitice populare, din substratul creștin autohton. De remarcat că modelul cultural rusesc, care îl marchează puternic, aduce construcții topice nefirești, iar oralitatea perseverentă impune o limbă care nu distanțează pe autor de eroi, o simplitate care cade uneori în simplism. Nu
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
susținând cronica literară până la sfârșitul anului 1941, când este doborât de o maladie nervoasă. A fost perioada cea mai fertilă a lui F., în 1940 el tipărind placheta Râsul morților de aur și studiul Poezia lui Lucian Blaga și gândirea mitică. Intenționa să publice un alt studiu, Clasicism și creștinism, din care mai multe fragmente apăruseră în „Universul literar”, precum și traducerea, în colaborare cu Liviu Rebreanu, a romanului Măgarul de aur al lui Apuleius, inclusă în planurile Institutului de Studii Latine
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
spiritual, de cel religios mai cu seamă, și în consecință se ocupă cu predilecție de operele literare ce conțin o atare problematică. Aderând intim la ortodoxie, el nu este totuși un dogmatic. În lucrarea Poezia lui Lucian Blaga și gândirea mitică, este evidențiată, pe baza unei întinse bibliografii, mitologia personală a poetului și filosofului, apreciată ca o realizare deosebită, chiar dacă nu o dată ea se află în opoziție cu doctrina creștină. Amplul studiu, printre cele dintâi consacrate lui Lucian Blaga, continuă să
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
memorialele” înfățișează cu prea multă parcimonie întâmplări exterioare și lăuntrice prin care ar fi trecut scriitorul. SCRIERI: Interior, București, 1932; ed. îngr. și pref. Ștefan Borbély, Cluj-Napoca, 1981; Râsul morților de aur, București, 1940; Poezia lui Lucian Blaga și gândirea mitică, București, [1940]; Cărți și o altă carte, îngr. și pref. Aurel Sasu, București, 1999; Jurnal, Pitești, 2000; Cruciada umbrelor, îngr. și pref. Aurel Sasu, Pitești, 2001; Narațiuni, pref. Al. Husar, îngr. Carmina Popescu, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: C.B. [Camil Baltazar
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
43; Henriette Yvonne Stahl, „Interior”, FCL, 1932, 558; Petru Comarnescu, Anton Holban, Lucian Boz, Horia Groza, [Constantin Fântâneru, „Interior”], „Ulise”, 1932, 4; Octav Șuluțiu, „Interior”, „Azi”, 1933, 1; Papadima, Scriitorii, 49-54; G. C. Nicolescu, „Poezia lui Lucian Blaga și gândirea mitică”, „Chemarea vremii”, 1940, 22; G. C. Nicolescu, „Râsul morților de aur”, „Chemarea vremii”, 1941, 9; Mihai Niculescu, „Râsul morților de aur”, CL. 1941, 2; Călinescu, Ist. lit. (1941), 878, Ist. lit. (1982), 964-965; Crohmălniceanu, Literatura, I, 532-534; Nae Antonescu, Constantin
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
Rebreanu, Fănuș Neagu, Radu Țuculescu, Titus Popovici, Francisc Munteanu, Eugen Barbu, Nicolae Țic, Sorin Titel, Coriolan Gheție, iar eseuri, articole și studii de istorie și critică literară Ovidiu Cotruș, Radu Enescu, Nicolae Balotă, Eugen Simion (Mircea Eliade și funcțiile povestirii mitice, 3/1981), Nicolae Manolescu (Introducere în opera Hortensiei Papadat-Bengescu, 1/1980), I. Negoițescu, Virgil Nemoianu, Petre Țuțea, Mircea Vulcănescu, Virgil Cândea (Dimitrie Cantemir, biograf și memorialist al epocii sale, 8/ 1973), Pompiliu Teodor (Șantier Blaga, 1/1966), Adrian Marino (Criteriul
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
Leca Morariu și intitulat polemic Poliție literară!: în vreme ce „materialul folcloric e înainte de toate sincer”, „literatura intelectualului” păcătuiește prin artificialitate și falsă cerebralitate. Promovarea tradiției folclorice este văzută ca o acțiune de curaj și justiție, aceasta fiind personificată prin imaginea unui mitic Făt-Frumos, „pe jumătate cioban sălbatic”, chemat „să mai ciuntească din cele capete bălăurești care fojgăie în viața noastră literară”. Rubricile revistei adăpostesc texte puternic polemice, conforme unei atitudini antimoderniste: „Vitrina cărții”, „Multe și mărunte”, „Cronică”, „Bibliografie”, „Proză științifică”. În consonanță
FAT-FRUMOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
dată de către Mai. În ciuda titlului său, opera nu este o „tragedie” de tip clasic (căreia i se pierduse până și amintirea în epoca lui Draconțiu, ci tot un epillius în hexametri, analog cu cele deja amintite din componența Romulea. Elementele mitice sunt eliminate aproape complet din narațiune (ele deveniseră de-acum elemente exclusiv ornamentale ale expunerii literare); firește, din antica tragedie a lui Oreste și din problematica eschiliană n-a rămas nimic aici. Poetul african nici măcar nu-l citise, probabil, pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o cunoaștem doar prin intermediul unor extrase făcute în grabă în 551 de către Iordan (cf. p. ???). Din extrasele care s-au păstrat, aflăm că opera se deschidea cu descrierea Scandinaviei, locul de unde proveneau goții, vorbea despre originile lor, începând cu timpurile mitice, pentru a ajunge la perioada contemporană și la momentul stabilirii lor în Italia. Așa cum se vede și din titlu, goții sunt numiți de Cassiodor (așa cum făcuseră deja mulți alți scriitori latini înaintea lui) „Geți”, pentru că astfel li se puteau atribui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că Ioan a trăit în prima jumătate a secolului al șaselea; convingerile lui au fost probabil monofizite. Opera sa, care a avut foarte mare răspândire în Evul Mediu bizantin, e o Cronografie compusă din șaptesprezece cărți care începea cu istoria mitică a Egiptului și ajungea până în anul 563 d.C. Această cronografie este însă incompletă în prima parte pentru că ar fi trebuit probabil să înceapă de la Facerea lumii și nici sfârșitul său nu e întreg pentru că ar fi trebuit să aibă cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vede ca bard provenit dintr-o colectivitate anonimă, așa cum este și rapsodul popular. Baladele din Cariatida (1964) atestă încercări de desprindere de modelul literar al epocii. Temele satului, șantierului, muncii refăceau, de fapt, motivul întemeierii, al construcției realizate de giganții mitici. Ciclul Balada țăranului tânăr actualizează și motivul sacrificiului, al identificării ființei umane cu natura, deschizând eposului calea de acces spre miticul autohton, care va fi o referință stabilă a poemelor lui G. Din locuitor al satului țăranul se transformă în
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
de modelul literar al epocii. Temele satului, șantierului, muncii refăceau, de fapt, motivul întemeierii, al construcției realizate de giganții mitici. Ciclul Balada țăranului tânăr actualizează și motivul sacrificiului, al identificării ființei umane cu natura, deschizând eposului calea de acces spre miticul autohton, care va fi o referință stabilă a poemelor lui G. Din locuitor al satului țăranul se transformă în simbol, în mesager al unei comunități străvechi, erou de legendă care, prin sacrificiul său, face o civilizație să nu piară. În
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
toamne/ de când am purces/ și ne-am dat pre mâna ta, Doamne,/ cu mult înțăles?” Vine iarba (1968) aduce în prim-plan satul matrice, evitând din nou orice reprezentare pitoresc-idilică. Vitalitatea naturii, lumea țărănească în care s-au născut reprezentările mitice (spații ce conservă armonia dintre ființă și cosmos) și valorile tradiționale unice sunt amenințate acum de expansiunea civilizației citadine. Poetul blamează exodul silit al țăranilor la oraș și consecințele dezastruoase ale „civilizației”, care agresează și distrug natura și, implicit, echilibrul
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
exodul silit al țăranilor la oraș și consecințele dezastruoase ale „civilizației”, care agresează și distrug natura și, implicit, echilibrul ființă-cosmos. Un moment important al carierei poetului îl reprezintă apariția volumului Cavalerul trac (1969). Regresiunea spre lumile dintâi, spre o Dacie mitică se asociază evocării „hegemonului tânăr”, „cavalerul întemeietor” Manimazos. Acesta este, bineînțeles, eroul civilizator care se confundă cu identitatea primordială a neamului său și cu aceea a poetului dintâi, a întemeietorului de limbă: „Ceea ce stăpânea el era o răscruce;/ sulița sa
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
nu le-nfăptuise;/ plângea pentru morți ce nu-i văzuse/ și se bucura pentru cei ce-aveau să se / nască/ la mii de ani după sine.” Mai mult ca plânsul. Icoane pe sticlă (1970) înseamnă o nouă incursiune în lumea mitică și a civilizației străvechi. Adam și Eva, Mântuitorul, Sfântul Gheorghe, Tracia lui Manimazos, dar și Bizanțul creștin sunt repere-subiect ale unor invocații sau alegorii. Epicul decorativ și jocul lingvistic baroc-naiv justifică asocierea textului cu „icoana pe sticlă”, modelul fiind doar
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
icoana pe sticlă”, modelul fiind doar pretext pentru etalarea unei măiestrii ce trimite la abilitatea și inventivitatea meșterului popular. În Megalitice (1972), o altă carte reper în opera lui G., se remarcă din nou joncțiunea dintre universul rural și cel mitic. Țăranul e văzut ca discipol „al unor preoți ce-au pierit demult”, ca făuritor și păstrător de cultură. Poemul La căpătâiul gigantului reprezintă portretul-hiperbolă al țăranului doborât, sacrificat de civilizație: „Zvârlit cu fața-n iarbă, ca o gânganie blândă și
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
etape gândite ca și cum evoluția sa însăși i-ar sta la îndemână în acest scop, lirismul lui Ion Gheorghe e programatic. Năzuința lui formativă are drept subiect mai întâi o mitologie personală, rezolvată în măsura în care poetul își echivalează trăirile cu o stare mitică perpetuă, și drept obiect, mai apoi, ca dobânzi ale acestei perpetuități, o mitologie românească, realizată în măsura în care, aplicat pe diferite planuri, programul se menține în limitele poeticului, rămânând numai expresie lirică. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Pâine și sare, București, 1957; Căile pământului
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
titlul cărții de debut, e o sintagmă semnificativă pentru critica lui G., aplicată marilor creații spre a le descoperi identitatea ascunsă. Astfel, sub pojghița textuală de realism tip secolul al XIX-lea, se relevă la Mihail Sadoveanu mijloacele narației arhaice, mitice, capodoperele lui Liviu Rebreanu (în rândul cărora criticul ține să înscrie și Ciuleandra) sunt abordate psihanalitic, în opera lui Tudor Arghezi se distinge complementaritatea „tensionatului” și a „mântuitului”, văzuți - discutabil - nu sincron, ci ca două vârste succesive. Folosind eseistic strategii
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
semnificativă, poate conduce la generalizarea și instituționalizarea, prin intermediul miturilor, a unor comportamente extrem de păguboase pentru societate. Terorismul islamic contemporan este un bun exemplu în acest sens, producând pe scară largă adulți, adolescenți sau chiar copii, dornici să ajungă în paradisul mitic al islamului prin sinucidere în scopuri teroriste. Tot un asemenea dezechilibru explică și lipsa de înțelegere adecvată a „moștenirii comuniste” și o bună parte dintre comportamentele politico-sociale care s-au dovedit aberante și păguboase pe toată perioada postcomunismului românesc. Ceea ce
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]