6,060 matches
-
1942; Premiul „Regele Mihai I” al Societății Scriitorilor Români), în care poeme ca Rezervoare, Bataluri, Erupție incendiară, Simfonie neagră configurează un infern modern, al aparaturii monstruoase și al miasmelor. Poetul apelează la limbajul tehnic și încearcă să proiecteze realul în mitologie. Al doilea ciclu din Pasteluri..., Automnale, reluat în Mireasa lumii (1941), îl așază pe C.-S. în descendență bacoviană. Există și ecouri barbiene, ca și reflexe ale experienței de tălmăcitor al poeziei lui Baudelaire, inaugurată prin cele trei poeme (Strigoiul
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
istoriei. Preocupată la început doar de istoria literaturii universale (Antichitatea, clasicismul, barocul), C. a devenit mai cunoscută ca teoretician și comparatist. Bună cunoscătoare a artelor, Arta grădinii (1992) se remarcă printr-o inteligentă îmbinare a comentării tehnicilor arhitecturii peisagere cu mitologia, istoria și literatura diverselor spații și epoci. Evreul stereotip (Schiță de istoria culturii), apărută în 1996, este o carte în care autoarea încearcă să explice anumite fenomene politice și artistice din perspectiva impactului pe care evreii și Biblia l-au
CONSTANTINESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286381_a_287710]
-
se mișcă nestingherite, urmărite secvențial, după cum apar și dispar fără relație și consecință, astfel încât legăturile lor de rudenie se legitimează doar prin simpla purtare a aceluiași nume. Rezultă o tipologie a mahalalei îmburghezite, agrementată cu elemente ale legendarului, așadar o mitologie socială. Uzând de tehnicile epice tradiționale, C. introduce în roman personaje și locuri istorice la care adaugă, pentru sporirea verosimilității, documente de epocă, citate din presa vremii, glose folcloristice din Bărăgan. C. asociază „amurgul levantinilor” (al unei mentalități fanariote, mai
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
Fanache, Întâlniri, 227-233; Săndulescu, Continuități, 261-264, 280-283; Mihăilescu, Conceptul, I, 414-424; Sevastia Bălășescu, Contribuții la bibliografia critică - Șerban Cioculescu. Opera în periodice (1923-1947), București, 1977; Cristea, Arcadia, 178-182; Simion, Scriitori, I, 690-697; Zaciu, Alte lecturi, 147-152; Ungheanu, Lecturi, 141-152; Vaida, Mitologii, 209-213; Stănescu, Jurnal, I, 242-245; Ardeleanu, Mențiuni, 233-237; Dimisianu, Opinii, 189-193; Dobrescu, Foiletoane, I, 55-61, II, 207-214; Paleologu, Ipoteze, 309-316; Grigurcu, Critici, 30-54; Munteanu, Jurnal, III, 263-268; Felea, Prezența, 183-191; Regman, Noi explorări, 267-286; Paleologu, Alchimia, 177-182; Grigurcu, Între critici
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
a avut și ea căutare, încât, alături de multe proze ale lui N. Gane, înșirate între 1867 și 1877, pot fi întâlnite și Decebal (1869) și Tuhutum (1870) ale lui I. Pop-Florantin. Parte sub influența romantismului german, parte sub aceea a mitologiei naționale, C.l. propune și câteva nuvele fantastice: O floare albă (1869) și O casă neagră (1870) de I. Pop-Florantin, SărmanuI Dionis (1872) de M. Eminescu. Cu povestiri este prezent I. Creangă, căruia îi apar, între 1875 și 1884, Soacra cu
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
înlăcrimată și pe bieții locuitori” care au îndurat „scene de tiranie neroniană, prădăciuni, cruzimi de nepovestit”. Pe aceeași idee a antinomiei între bogăția de rai și nefericirea țării își va construi mai târziu Alecu Russo poema Cântarea României. Elemente de mitologie clasică sunt îmbinate cu informații istorice luate din surse enumerate de autor. Conținutul nu e decât o variantă la Cronica polonă. Partea cea mai poetică e descrierea edenului moldav, văzut de Dragoș și suita lui cinegetică la trecerea Carpaților spre
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
traducerea unui fragment din cartea lui Quintus Curtius, De rebus Alexandri regis Macedonum. Noima fragmentului, care motivează traducerea, e confruntarea între cucerit (un înțelept) și cuceritor (forța). Îi mai sunt atribuite lui C. trei discursuri în limba latină. Apelul la mitologie, la sensurile ei alegorice utile retoricii confirmă orientarea umanistă a cărturarului. Opera lui prefigurează direcțiile durabile ale culturii române, impune un stil narativ reflexiv, continuat de M. Sadoveanu-evocatorul istoriei, iar în poezie afirmă o specifică acceptare melancolică a destinului uman
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
impresie extraordinară de suferință și de vibrație aproape maladivă a spiritului. Dacă nevroza are un sunet și are o culoare, ea are, în literatura română, culoarea și sunetul poemului bacovian. Spre deosebire de Arghezi, care încearcă toate temele și construiește o vastă mitologie lirică în marginea lor, autorul Plumbului trasează în jurul lui un cerc de mici subiecte și nu evadează aproape niciodată din acest spațiu. Tot ceea ce se petrece se petrece aici. La urmă, se observă că la el cercul s-a umplut
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
lună/ și se duc la lehuză cu daruri/ ca la o biserică/ de pe ai cărei pereți s-a desprins un sfânt/ și a zburat”. Poezia mitologizează elementele lumii și înfățișările cotidianului, îmbinând arhaicul rural și sacrul creștin, superstiția populară și mitologia clasică, reveria ironic-duioasă și „reflecția”. Lumea (realul) apare transfigurată, populată de făpturi mitologice și zeități coborâte în mijlocul ei; lucrurile (înfățișările) cotidianului parcurg o mișcare misterioasă către ceresc și sacru. Poetul „citește” realul/lumea ca pe o carte care vorbește despre
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
conținând clasificări și evaluări uneori discutabile și accente puternic subiective, Istoria folcloristicii românești este o carte de referință pentru toate sintezele ce vor urma. Pe o treaptă valorică apropiată se situează Mică enciclopedie a poveștilor românești (1976), „veritabil corpus de mitologie, credințe și artă” (N. Bot), una dintre puținele lucrări de acest fel din lume. În cele 126 articole ce o alcătuiesc, sunt prezentați protagoniștii poveștilor, diversele probe de curaj la care aceștia sunt supuși, metamorfozele prin care trec etc. Adevărate
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
stilistice împreună cu modalitățile compoziționale de structurare poetică, menite să exprime cât mai adecvat tematica abordată cu atari mijloace poetice”. Cu deosebire inovator este ultimul capitol, Încercare de sinteză, în care sunt dezbătute chestiuni precum cronologizarea folclorului, relația folclorului românesc cu mitologia greacă și cu cea latină, sistemul de versificație al poeziei populare românești, zonarea acesteia. Cu privire la Eseu despre dansul popular românesc (1982), autorul însuși afirmă că este elaborat de un „nespecialist”, totuși coreologii l-au primit cu interes pentru caracterul lui
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
151-152; Oprea, Incidențe, 76-82; Ciobanu, Incursiuni, 212-216; Streinu, Pagini, IV, 263-265; Cristea, Domeniul, 33-36; Ungureanu, Proză, 41-79; Vlad, Lectura, 242-248; Tudor-Anton, Ipostaze, 138-144; Martin, Acolade, 149-155; Ștefănescu, Preludiu, 150-160; Ardeleanu, Mențiuni, 31-50; Regman, Explorări, 51-60, 121-132; Manu, Eseu, 209-243; Vaida, Mitologii, 152-154; Pillat, Itinerarii, 284-291; Simion, Scriitori, I, 543-581; Cubleșan, Teatrul, 221-227; Munteanu, Jurnal, II, 246-252; Sângeorzan, Conversații, 189-193; Ștefănescu, Jurnal, 81-82; Băileșteanu, Refracții, 107-127; Zaciu, Lancea, 386-399; Marcea, Varietăți, 226-229; Popa, Competență, 224-256; Livescu, Scene, 166-170; Iorgulescu, Ceara, 188-202; Diaconescu
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
și printr-o cromatică stranie. Feeria în versuri Făt-Frumos în grădina Sfintei Vineri (1903) a reținut atenția prin aerul de puritate și de gingășie al acestei compoziții mai degrabă ludice, imaginată într-un decor edenic, animat de personificări alegorice din mitologia autohtonă. În poemul dramatic Cheleș-Împărat (1923), elementele de basm au o pondere redusă și intervin numai indirect, prim-planul fiind ocupat de înfățișarea unor sentimente și fapte „reale”. O altă „feerie”, Norocul, are ca autor pe B., alături de Gr. de
BERARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285702_a_287031]
-
unul de istoria culturii. SCRIERI: Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (în colaborare), București, 1979; Fețele destinului. Incursiune în etnologia românească a riturilor de trecere, Iași, 1999; Totemism românesc. Structuri mitice arhetipale în obiceiuri, ceremonialuri, credințe, basme, Iași, 2001; Mitologia cuvintelor, Iași, 2003; Cântecul popular epic eroic din Moldova, Iași, 2003. Culegeri: Decântece din Moldova, introd. Lucia Cireș, Iași, 1982 (în colaborare cu Lucia Cireș); Balade din Moldova, introd. edit., cu un capitol de etnomuzicologie de Viorel Bârleanu și Florin
BERDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285706_a_287035]
-
încearcă pe alocuri să încurce ițele ( Cine a ucis?, Oameni și umbre, Acuzarea apără, Hipnoza sau Contraspionaj, Insula spionilor, Șantaj, Regele pungașilor, Cercul morții, Pisica sălbatică, Halucinația și alte câteva, toate puse în scenă la diferite teatre din țară). Potrivit „mitologiei” caricaturale a epocii, tenebroșii infractori sunt trădători de țară, agenți ai spionajului străin, șantajiști, sabotori atentând la avutul obștesc. Urmăritorii, în schimb, lucrătorii Securității în speță, sunt blagosloviți cu sumedenie de calități, între care nu lipsesc umorul și spiritul de
BERCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
vol. XIV, 1985), a adnotat textul manuscriselor ce cuprind excerpte în limba sanscrită, iar în colecția „Eminesciana” a Editurii Junimea din Iași i s-a publicat, în 1978, o versiune a lucrării de doctorat, axată pe raporturile poetului național cu mitologia și cu filosofia indiană. Articolele și studiile de comparatistică publicate în reviste academice și literare din România sunt reproduse în volumul antologic postum Maree indiană. Interferențe culturale indo-române (1998), care cuprinde și o bibliografie cvasicompletă a traducerilor și conferințelor autoarei
BHOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285717_a_287046]
-
și de romanul din literatura cultă, pe de altă parte. Apropierea de roman a fost menționată încă de B. P. Hasdeu și fixată într-o formulare memorabilă de G. Călinescu: „Basmul este un gen vast, depășind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, știință, observație morală etc.” Apropierea se susține numai până la un punct, deoarece b. este, ca și romanul, „o operă de creație literară”, dar are, spre deosebire de acesta, „o geneză specială” și un mod de realizare specific, fiind „o oglindire în
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
căi, ar fi ajuns în Europa (teoria indianistă sau migraționistă). O dezvoltare a teoriei mitologice se găsește în așa-numita teorie naturistă, după care, în procesul despărțirii limbilor din trunchiul comun indo-european, sensurile primare ale unor cuvinte s-au uitat, mitologia fiind rezultatul unei „boli a limbajului”. Descinzând din „erori de limbă”, miturile n-ar fi fost altceva decât denumiri voalate ale corpurilor și fenomenelor cerești - soarele, aurora, crepusculul. Îmbrățișată și de unii autori români (At. M. Marienescu, Aron Densușianu, Grigore
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
clișeul, originalul și parodia, într-o demonstrație a caracterului eteroclit al oricărui limbaj, inclusiv literar. „Construcția” este vizibilă însă doar la o lectură atentă, aluziile livrești, artificiile, trimiterile ludic-ironice la citate, autori (mai ales la „canonicul” Eminescu) subordonându-se unei „mitologii” a personajului nea Gică, „cel mai mare frizer din lume”. Nea Gică este în primul rând un personaj livresc, peste care plutește fantasma autorului: textele lui nea Gică, reproduse cu literă cursivă, deci „citate de autor”, se amestecă, stilistic, cu
BOBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
203 picioare de la fereastra bucătăriei lui Thomas Farrinier, de unde a pornit incendiul. Monumentul are 311 trepte până în vârf, iar treptele sunt dispuse sub forma spiralei de aur, urmând principiile numărului perfect al lui Fibonacci. Simbolic, cifra 23 este asociată în mitologie cu zeița Eris, zeița discordiei și a haosului. Arhitectul a dorit să accentueze încă o dată dramă prin care a trecut orașul, si ca monumentul să reprezinte victoria rațiunii și a științei asupra fricii și a ignorantei. Din acest motiv, monumentul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
trăiesc se desfășoară grăbit, previzibil, spre teza finală. Fără putere de creație, neglijând analiza resorturilor lăuntrice, C. izbutește mai bine în memorialistică. Mai multe texte din Amintiri constituie evocări ale unei copilării petrecute în decorul Munților Apuseni, regiune cu o mitologie stranie („vâlva băii”) și cu o lume de El Dorado, în care chiar cei apropiați (bunicul, popa Moldovan, Gherasim, dascălul Cojoc) iau dimensiuni fabuloase. Interesante sunt și evocările anilor de școală, în care elegiacul spontan se împletește cu teza dezrădăcinării
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
Moldovei, pentru că depășește prin complexitate scrierile lui Miron Costin. La C., legendarul despre bogățiile și dărnicia fabuloasă a pământului se conjugă cu obiectivitatea științifică în probleme de geografie fizică și economică, istorie, etnogeneză, ocupații, legi, moravuri ale locuitorilor, ritualuri fundamentale, mitologie. Toate acestea sunt conținute în Pars prima, geographica și în Pars secunda, politica (istorică). Pars tertia conține considerații despre originea și particularitățile dialectale ale limbii române, o încercare de filologie comparată, între română și alte limbi romanice, și, în fine
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
fluvii șiroiau ca niște strofe, ale cărei femei plângeau în alexandrini, iar bărbații se înfruntau în sirventès1. Când eram copii, descopeream Franța astfel, prin viața ei literară, prin materia ei verbală mulată într-un sonet și cizelată de un autor. Mitologia noastră familială confirma că un volumaș cu coperțile uzate și cu cotorul aurit o urma pe Charlotte în toate peregrinările ei. Ca o ultimă legătură cu Franța. Sau, poate, ca o promisiune constantă de vrajă. O arie există, o știu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s-aud încă cântările lor de jale, Dochia li rămâne în urmă - nu poate să se despartă de pământul ei, icoana lui Traian tot mai vie în mintea [ei] - el apare - ea încremenește - o Niobé (Conform poveștii). Zâna Dochia - blondă. Mitologie dacă. 38r Decebal. Prima bătaie 86 intră-n Moesia. Omoară pe Oppius Sabinus. Prefectul guardianilor Cornelius Fuscus întîi învingător - în urmă ucis. În retragere se pierd insigniile Romei. Tertius Iulianus. Învinge - Oprit de vestea că Domitian a avut nenorocirea cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
izvor de mărire și de decădere. CIC[ERO] Se face că e ademenit de vorbele lui Catilina pentru a-l fulgera în urmă. [CICERO] Aici e Roma eternă, tu - trecător. AMANTĂ Freja, o sclavă din Germania, puritate și dulceață germanică. Mitologie și gândiri nordice. O lume nordică în capul unei blonde fete. El - pasiv* față de ea. Ea - iubire inspirată. * [CATILINA] Dacă dreptatea e pieirea lumii Atunci: fie dreptate - piară lumea! Moartea: Salută cu mândrie moartea și c-un fel de sălbatec
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]