115,804 matches
-
a îndrăgostit de ea. Romantismul revizitat. O Lenore suprarealistă Urmează, într-o secvență intitulată simplu TEXTE, pe aproape 40 de pagini, patru texte de o excepțională valoare, despre poet și opera lui. Semnează Sebastian Reichman, Vise întrepătrunse între viață și moarte, Victor Ivanovici Romantismul revizitat. O ŤLenoreť suprarealistă (în versiunea lui Gellu Naum), Iulian Tănase, Victor Brauner și Gellu Naum sau "întâlnirea care incendiază orașul", în fine, Vlad Zografi, Cine a văzut un suflet de cal? Câteva cuvinte despre teatrul lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
dureze în germană 45 de minute, am simțit că pe umeri îmi cad greutăți de plumb. Iar acum, tot cei de la Weimar, m-au invitat să țin un discurs similar în aprilie 2005 la comemorarea a 200 de ani de la moartea lui Schiller! Așa că vedeți că nemții ăștia nu încetează să mă persecute. Era oralității R.: Ca să ajungem la literatură, permiteți-mi să încep cu o întrebare naivă pe care i-au pus-o și studenții de la Chișinău lui Dominique Fernandez
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
asupra contemporanilor săi mai tineri. După sinuciderea lui Montherland la 21 septembrie 1972, mi s-a revelat că între el și Malraux s-a țesut și un alt fel de legătură. Claude Gallimard mi-a transmis un curios amănunt privind moartea lui Montherland care-i spusese: Nu mă simt în siguranță. Am un revolver, dar nu și muniții. Ați putea să-mi faceți rost de ele?" Claude Gallimard îi încredințează fiului său Christian arma cu misiunea de a o înzestra cu
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
el un peisaj, în timp ce Hesse ține integral de geografie. Distincția aceasta începe de fapt cu Homer: Iliada reprezintă istoria, în schimb, Odiseea e geografia însăși. Mărturisesc sincer că ador Odiseea, o citesc cu regularitate, pe cînd Iliada mă plictisește de moarte. Revenind, îl consider pe Julien Gracq un imens peisagist și nu pot uita că toată viața, sub numele de Louis Poirier, el a fost profesor de geografie. Sînt convins că nimeni în lume nu știe să vorbească asemenea lui despre
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
romanele sau filmele cele mai "scandaloase" (Imperiul simțurilor de Oshima și Ultimul tango..., iar în literatură exemplul tipic e Legăturile primejdioase ale lui Laclos), există o venă etică: excesul de sex duce la degenerare morală, care apoi conduce inexorabil către moarte, către proverbiala asociere Eros-Thanatos. În romanul lui Gilbert Adair, Inocenții sfinți (după care acesta și-a adaptat scenariul), aceasta era și soarta unuia dintre personaje. Bertolucci alterează acest fapt, iar decizia e inspirată, reducând din dramatism. Aceasta nu e singura
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
notorietatea după 1990 prin câteva acte de voință și reprezentare, biografice și bibliografice: devine titularul unei noi edituri clujene ("Clusium"), redebutează ca poet, se mută la Târgu-Jiu, călătorește în Europa, face exerciții de exorcism muzical al senescenței și morții (Școala morții, Defăimarea bătrâneții), publică studii de poetică și prozodie (Ritm vertical, 2001), eseuri și versuri. Recent, de exemplu, oferă o carte de Elogii/dezeseuri, cvartet: opus 1-4. Se ambiționează, așadar, o structură muzicală în patru părți, fiecare dintre ele elogiind o
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
din comun". Exact ce și-a propus autorul, adică, începând chiar cu eseul-manifest inaugural despre devitalizarea metaforei. Tot mai convins de resurecția epicului în poezie, dar și de faptul că "tema fundamentală a poeziei este iubirea și echilibrul ei în moarte", Valentin Tașcu crede că lirismul se va salva o dată cu cititorul, nu doar printr-o reîntrupare epico-ritmică în cugetări și personaje romanești, ci și printr-o acoperire (recurs la un "paleativ", cum hiperurbanizează V. T. de mai multe ori, corect paliativ
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
fost exilat la Sibiu, ca prim secretar al județului. Or, ceea ce se știe din mai multe surse despre Nicu Ceaușescu e că devenise indezirabil la București din cauza aventurilor sale amoroase, a chefurilor și a unui accident de automobil soldat cu moartea victimei. În schimb, nu se știe nici azi ce rol a jucat Nicu Ceaușsescu la Sibiu în perioada l7-22 decembrie l989. După executarea Ceaușeștilor, dacă vă mai amintiți, primii care s-au desolidarizat de ei au fost apropiații lor, inclusiv
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
o manieră diferită, în vremuri lipsite de promisiune și de prestanță". Or, Omul pierdut este tocmai replica la un asemenea univers golit de sens, în care viața cu stereotipiile ei, îngrădită de o logică ce o sărăcește, amenințată continuu de moarte, se cere reabilitată prin deschiderea către orizonturile misterioase, obscure, încă nevizitate, promițătoare de revelații fie și precare, spațiu de indeterminări în care se poate inventa, unde se poate răspunde unor întrebări pe care comoditățile noastre de gândire le lasă în
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
reverberații sonore etc. În cele din urmă, se impune conștiința extremei precarități a tuturor lucrurilor, sentimentul că omul trăiește într-o lume absurdă, cu structuri dereglate sau ușor dereglabile, dezorientat și "pierdut" în labirintul universal, apăsat, în fond, de perspectiva morții. Dar și cu ferestre pe care le poate deschide către miracol. Căci pe acest parcurs ne întâmpină la fiecare pas un spectacol de sclipitoare fantezie și inteligență, prin care Ramón Gómez de la Serna propune o suită nesfârșită de situații, scene
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
simbolic, și romanul "omului pierdut", culcat în final printre liniile crezute moarte ale unei căi ferate, loc de repaus nocturn al cloșarzilor, printre resturi și gunoaie, ca în piesele lui Samuel Beckett. O tăietură de ziar anunță, la capătul cărții, moartea "omului pierdut", strivit de trecerea unui tren de marfă și imposibil de identificat. Avem de-a face, așadar, în Omul pierdut, cu o carte în care orice cititor sensibil la dramele, reveriile și iluziile omului modern va descoperi nu numai
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
ce cărți citim și să ne abținem să vorbim limbi străine, cu excepția rusei, evident, și să nu avem încredere decât într-un cerc foarte restrâns de cunoscuți. La biserică trebuia să mergem pe furiș, căci religia creștină era inamicul de moarte al comunismului. De la un moment dat se organizau de Paști și de Crăciun reuniuni tovărășești la care prezența era obligatorie; aveam o satisfacție enormă când chiuleam de la asemenea acțiuni; ni se părea că astfel dăm o lovitură puternică regimului. Apoi
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
cu un prezent "varză" și cu un viitor incert. Romanul lui Dan Țăranu se vrea acel tip de proză la finalul căruia nu rămâi cu nimic, acest nimic intenționând să fie tocmai Sensul lui. Nu e prea comod? Prea... degeaba? Moartea din final nu are nici o consistență și se potrivește în narațiune ca nuca în perete. Nu știu dacă convențională sau pe bune, dar prefața lui Andrei Bodiu este suspect de entuziastă pentru foarte puținele și �subțirelele" lucruri pe care le
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
cărui viață a fost distrusă de KGB prin internarea forțată într-o clinică de psihiatrie, unde a fost tratat de o "disidență" pe care nici n-a avut-o; regăsim aici sugestii din Maestrul și Margareta lui Bulgakov. La fel, moartea unui "om mic", care face infarct din pricina unei banale perechi de pantaloni, seamănă foarte bine cu destinul celebrului Akaki Akakievici din Mantaua lui Gogol. Un roman dens, masiv, al cărui principal sens "ideologic" este acela că omul "obidit și umilit
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
film eluziv din punct de vedere al veridicității este Monstru, tot un debut regizoral. Patty Jenkins, scenarista și regizoarea acestui lung metraj "bazat pe fapte reale" investighează cazul lui Aileen "Lee" Wuornos (Charlize Theron), o prostituată din Florida condamnată la moarte pentru uciderea a șapte dintre clienții săi. Filmul nu face eforturi să-și ascundă partizanatul; el împrumută o tehnică tipică documentarului (vocea lui Lee, care explică și comentează imaginile) pentru a transpune spectatorul în proximitatea personajului. Pe de altă parte
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
dintre ei se prelungește în palma celorlalți. Dimpotrivă, experimentalismul tomnatic a concediat, se pare, definitiv, conduita gregară, spiritul asociativ, viziunile centripete. 2) În economia avangardei radiționale, muzica era cotată drept o "artă confuzională" (Andre Breton), triumful muzicii părând să anunțe moartea poeziei. "Muzica - spunea Michel Leiris în Jurnalul său (Gallimard, 1992) - îmi displace pentru că ea nu se întâlnește niciodată cu realitatea, nu pune în joc nici idei, nici obiecte și constituie, prin urmare, însăși întruchiparea Artei. Folosirea muzicii nu este deloc
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
și povîrnișuri moi/ pe cari se-opresc din umblet întoarcerile sure/ de turme cu talange și botul de trifoi" sau "Cînd voi pleca, - povestea-i la ultimele file, -/ voi ține minte-odaia și pianul de eben/ și fruntea ta-nclinată prin moartea unei zile/ pe treptele ce-ngînă tristețea lui Chopin"), Maniu ("Podgoria e roșie, chiotul a rămas/ în amintire umbra ciudat-a unui glas, -/ prin soarele rar cum ar străluci cuvintele/ tăcerea zădărnicește aurul acestui ceas"), Emil Botta ("Puneți mîna/ pe Ucigașul
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
mucegai hrănit cu hoituri, larve și ouă de furnici și lăcuste. Spațiul se limita ca o colivie imensă prinsă în gratiile soarelui. Suluri de vapori se învîrteau pe raze izolate și se respira un parfum ud și seminal, plin de moartea apelor". Unele dintre aceste bucăți sînt niște "eboșe de poeme în proză", cum le-a numit M. Petroveanu, unul din primii lor comentatori de după al doilea război. M. Zamfir le-a examinat, la rîndul lui, în Poemul românesc în proză
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
proză ale lui Vinea. Am fi așteptat mai mult de la portretul sculptorului Gorjan, nume de împrumut pentru Brâncuși, pe care eroul romanului îl întîlnește la Paris, Și, din nou, finalul este unul de foileton, cu un duel care duce la moartea adversarului, încercînd să anime un roman trenant și plictisitor. (fragment din Istoria critică a literaturii române)
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
plac și legionarii pentru că asta e plăcerea lui. Dictatura? Și ea poate fi bună! Ascultîndu-l așa pe Gigi Becali, îmi aduc aminte de ceea ce spunea CVTudor, cu ani în urmă, despre sine însuși. Tribun al poporului care a îmbrăcat cămașa morții, în timp ce România mare, săptămînalul lui, abunda de formulări antisemite - îndreptate împotriva unor persoane cărora li se amintea originea etnică. Spre deosebire însă de Gigi Becali care declară verde că îi plac legionarii, CVTudor avea slăbiciune pentru Antonescu. O slăbiciune de
Cine ocoleste pe cine by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12652_a_13977]
-
fost atât de pretențioasă. După cum nici întoarcerile în timp, ale copilăriei, tinereții bucureștene nu țin de o schemă, ci de mult mai fierbintele apel al memoriei. Vom răsfoi, deci, un jurnal, iată-ne în anul 1953: "Poate că acum, după moartea lui Stalin aș fi putut continua. Știu și eu? Câteva dintre colegele mele au plâns, una a jurat (la gazeta de perete) să facă din fiul ei Ťun bun stalinistť. Stalinist, fără Stalin adică. Bun stalinist. Bun român. Bun francez
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
le povestească cîte ceva despre intervalul petrecut de ei, acolo. Părinții își văd fiul ca pe un erou, mort la datorie, într-una din intervențiile periculoase, îl văd palpitînd de viață, făcînd dragoste cu femei frumoase, un tînăr pentru care moartea nu există. Prietenul său nu poate spulbera iluzii. Prietenul său, orbit în Irak, nu poate arunca în aer povestea părinților, născută după ce băiatul lor a fost ucis. Nu le poate spune altceva decît ce vor să audă. Că războiul aduce
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
dimpotrivă, care condamnau războiul. Nu știu ce a însemnat Vietnamul decît din paginile istoriei. Cu Irak-ul m-am surprins contemporană. Am corespondat, puțin, cu cîțiva jurnaliști care au fost acolo. Puține lucruri se mai găsesc de spus dincolo de frică și de moarte. Curajul și teama îi vizitează pe mulți dintre soldați, ca un Ianus cu două fețe. Nu știi niciodată pe ce parte cade medalia, n-ai cum să știi ce sentimente te stăpînesc sau ies la iveală din tine, în anumite
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
Tudorel Urian Un volum care reunește corespondența dintre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu are a priori toate datele unui best-seller. Schimbul de scrisori dintre, probabil, cel mai important istoric mondial al religiilor (foarte controversat, mai cu seamă după moartea sa din cauza opțiunilor sale politice de extremă dreapta din perioada interbelică) și principalul său discipol, cel pe care Mircea Eliade l-a desemnat drept legatarul său testamentar ( asasinat în condiții nici astăzi elucidate în mai 1991), este susceptibil să ofere
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
fost una cu totul specială, iar corespondența dintre ei îi poate pune cel mai bine în lumină natura, pentru că ea presupune o comunicare directă, intimă, departe de ochii curioși ai opiniei publice. Într-un fel publicarea corespondenței unui om, după moartea sa, reprezintă o imixtiune brutală în biografia celui în cauză, în măsură să-i modifice imaginile în ochii celor din jur. Un astfel de act poate fi uneori util din punct de vedere științific, dar rămîne mereu discutabil la o
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]