1,989 matches
-
dădea înspre grădina cu flori, cu piscină și cu aranjamentul acela de stânci. Încercă să și-o imagineze pe Creel departe de grădina ei, de casa aceasta în care își petrecuse două treimi din viață, pe Creel locuind în camere mobilate. Știa ce voise să spună mama ei. Mai avea o speranță. Așteptă până ce Creel urcă, apoi îl chemă prin teleecran pe Mei Dale. Fața rotofeie a primarului căpătă o expresie de neliniște când văzu cine-l cheamă. Dar ascultă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
un lucru cu totul nesemnificativ - , dar, la urma-urmei, pe toate planetele funcționau anumite legi. Era primejdios să se trezească fără bani și să ajungă în fața tribunalului, unde alții puteau să nege foarte ușor întreaga poveste. Intră într-o încăpere mare, mobilată luxos. Putea fi chiar și biroul unui director de mină. Avea două uși: aceea prin care intrase și cea, exact din fața ei, pe unde probabil individul spoliat ieșea fără a avea vreo șansă de a vorbi cu oamenii din sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
N-avea reprezentarea concretă a sumei. Doar o cifră cu multe zerouri, apoi, cu un efort de imaginație, mantoul de astrahan și guler de vulpi visat de pe vremea bacalaureatului, o broșă de aur în locul cățelului ieftin din duble, un apartament mobilat cumsecade, poate o mașină... Pe buzele sculptorului răsări un zâmbet urât. Avea să dea dracului "capodoperele" și posteritatea, și atelierul mizerabil. Nu, el unul se săturase până în gît! ― Basta! șopti fără să-și dea seama. Nu știa încă bine ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Isher. Prin deschizăturile măștii luceau ochii verzi și severi, iar glasul ei de aur, destul de familiar lui, completa elementele de identificare. Negatistul se înclină adînc și spuse: ― Cu cea mai mare plăcere. Fără o vorbă, intrară într-un salon luxos mobilat și se așezară. Gonish nu se pripi. Avea de pus mai multe întrebări. Lucrul ciudat era că referirile lui întîmplătoare la Hedrock nu căpătară nici un răspuns. După o vreme lucrul deveni uluitor. Gonish se lăsă pe spate, studiind chipurile celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Dar el a scos un geamăt ciudat și chiar sinistru s-ar putea spune. ÎȘI SCARPINĂ CAPUL. ― După părerea mea, operația trebuie să fie dureroasă. Firește, am intrat. Împinseseră o ușă și se găseau în pragul unei odăi luminoase, dar mobilată sărăcăcios. Un om mititel, scurt și gros, stătea culcat într-un pat de bronz. Respira tare și se uita la ei cu ochii congestionați. Doctorul se opri. În pauzele dintre respirații i s-a părut că aude chițcăituri de șobolani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
impunea urgent să facă puțină ordine în ideile sale. Când a ajuns, comisarul nu era încă acolo. Grand aștepta pe coridor și s-au hotărât să intre întâi la el, lăsând ușa deschisă. Funcționarul de la primărie locuia în două odăi, mobilate foarte sumar. Observai doar un raft de lemn alb cu două sau trei dicționare și o tablă școlărească pe care se mai putea citi, pe jumătate șterse, cuvintele "alei înflorite". După părerea lui Grand, Cottard avusese o noapte bună. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de un văr care le-a găsit un loc unde să stea pe banii statului. —Domnul al-Shafi e pregătit. Vă rog, vă rog, intrați. Maggie își luă mica poșetă neagră, din piele și urmă ghidul în altă cameră, mai mică. Mobilată mai modest, avea aerul că aici se lucra într-adevăr. Pe una din canapele și pe mai multe scaune, stăteau adjuncți și funcționari oficiali. Pe perete, se aflau un portret al lui Yasser Arafat și un calendar cu harta întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fi siguri dacă nu tocmai ei, aceste epave nenorocite, sunt sfinții epocii noastre: bătrâni negri de o mare frumusețe, cu ochi cafenii, bieți oameni asupriți ajunși aici din deșerturile Texasului și Oklahomei, dijmași ruinați care caută raiul în camerele urbane mobilate, invadate de rozătoare. (Totuși, nădăjduiesc că atunci când mă voi ramoli nu va trebui să recurg la crenvurști pentru supraviețuire. Vânzarea scrierilor mele ar putea să-mi aducă vreun câștig. Și la nevoie aș putea să intru în circuitul conferențiarilor, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care privea cum sportivul îmbrăcat în piele neagră îi răsucește și-i aruncă jos pe amatori, suspină: — Ce nostim! Camera însăși era, cum ar fi definit-o un decorator de interior, sobră. Cu pereții și tavanele înalte albe, era puțin mobilată, cu doar câteva piese de mobilier antic. Singurul element voluptuos în spațiul acela mare erau draperiile de catifea de culoarea șampaniei, legate în părți cu panglici albe. Cele două sau trei scaune stil fuseseră probabil alese pentru forma lor bizară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în jos pe stradă, și apoi direct în ochii neînfricați ai menajerei. Poate ar fi mai bine dacă m-ai pofti înăuntru. Menajera aprobă fără ezitare, înclinându-se ușor în timp ce închidea ușa. Porfiri păși pe parchetul lustruit din holul cald, mobilat comfortabil și fără excese. Pereții și podeaua erau plini de carpete caucaziene, iar în aer se simțea un miros de mirodenii care îi gâdila plăcut nările. ă Cred că ar fi mai bine să vorbiți cu Anna Alexandrovna. ă Stăpâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de foștii ocupanți, așternutul îngrămădit într-un colț... Nu mai exista nimic altceva în acea încăpere de trei rogojini. Lui Gaston i s-a părut că arăta ca o celulă. E adevărat că nici camera bătrânului Higurashitei nu era mai mobilată, dar cel puțin aveai senzația că este locuită. — Nu-ți lăsa pantofii pe coridor, i-a reamintit Endō. Și mai bine fă-ți hainele sul și dormi cu ele sub cap. Altfel... ți le fură peste noapte, străine. Endō s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
scape. Și pe urmă poate că-ți găsește și ceva ori vii chiar cu mine, care nu-ți spun ce mișto o duc. Eliza plecase din cartier. Stătea acum într-un bloc de pe Calea Moșilor, într-un apartament mare și mobilat ca-n filme. - Nu-ți spun ce fac acolo, că mă omoară mama dacă-ți spun! - Nu se poate! Cum să nu-mi spui? Eu nu ți-am spus ție?! - Bine, hai că-ți spun, dar jură pe sufletul mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sau observațiile noastre? - Poți oricând refuza să te lași cooptat, răspundea Ravelstein. Nu era cine știe ce specialist În ceea ce numesc americanii „artele vizuale”. Picturile se aflau acolo pentru că pereții sunt făcuți pentru tablouri și tablourile pentru pereți. Apartamentul lui era luxos mobilat, așadar se dovedea necesar să existe și picturile potrivite. Când banii au Început să‑i curgă, și‑a Înlocuit toate piesele de mobilier „vechi”. Care nu erau deloc vechi. Fuseseră cumpărate doar ceva mai Înainte, la prețuri mai ieftine. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
părea extrem de rău că toți ceilalți făceau atâta vâlvă pentru nimic. —E clar că n-ai cum s-o convingi că greșește, zise Hugo, aprinzându-și o țigară și uitându-se în jur după o scrumieră. Camera era foarte bine mobilată, leit hol de hotel de lux, așa cum se dorea a fi, cu canapele tapisate, picturi cu păsări înrămate și, ici-acolo, mese personalizate, până la un punct, de fotografiile în rame de argint presărate oriunde era un pic de loc. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ore În șir. Așa ne-am Împrietenit. la litere nu era cine știe ce În seara aceea, așa că am plecat relativ devreme la Catinca acasă. locuia Într-o mansardă de vreo zece metri pătrați, Într-un bloc cu bulină roșie de pe Calea Victoriei, mobilată simplu cu un pat, o masă și un dulap. Exista o toaletă comună pe hol. Dedesubt mișuna orașul, Însă acolo, la etajul unsprezece, era liniște și se putea lucra. — E grozav locul Ăsta, am exclamat privind Bucureștiul de sus, de la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ore în șir. Așa ne-am împrietenit. La Litere nu era cine știe ce în seara aceea, așa că am plecat relativ devreme la Catinca acasă. Locuia într-o mansardă de vreo zece metri pătrați, într-un bloc cu bulină roșie de pe Calea Victoriei, mobilată simplu cu un pat, o masă și un dulap. Exista o toaletă comună pe hol. Dedesubt mișuna orașul, însă acolo, la etajul unsprezece, era liniște și se putea lucra. — E grozav locul ăsta, am exclamat privind Bucureștiul de sus, de la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ce faci? ca să știu! Poți să stai acum cât vrei, dar să știi că eu la primăvară repar puțin și închiriez casa. Nici nu e de tine odaia de sus. Mă mir de ce nu-ți iei în oraș o odaie mobilată! Din toate cuvintele Aglaei rezulta că Otilia era socotită ca o străină tolerată. Otilia nu se aștepta la alte purtări din partea Aglaei și știa că nu trebuie să fie îngrijorată de viitor. Ar fi putut pleca oricând, însă ascultase sfatul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
savant. Când vaca roade temelia casei și fluturii se strâng pe capul meu, asta este o indiscreție nepermisă. Liniștea se obține cu linii și spații. Dacă pe un promontoriu de stâncă faci un castel cu ferestre bine încheiate, cu săli mobilate familiar, când întorci ochii de la tablourile de pe pereți spre câmpul infinit din vale ai sensul izolării. Ceea ce crezi tu că este singurătate, aceea se numește urât. Acești oameni n-au atins încă treapta sublimă a melancoliei fiindcă nu cultivă marea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Alt interogator, luat la domiciliu: - Numele dumneavoastră? - Maria Niculescu, maică. - Profesia? - Sunt văduvă, maică, de douăzeci de ani. - Imobilul e proprietatea dumneavoastră? - Da, maică, da' nu scot nimic, impozite mari, reperații,am o pensioară și ce cârpesc de la două odăi mobilate, în fund. - Mai aveți un chiriaș? - Aveam altădată, acum, de când am închiriat tânărului ăsta, le-a luat pe amândouă, că au ușă între ele. Înainte puneam un gardirop peste ușă. - De când este chiriaș Vlădulescu la dumneavoastră? - De la Sfîntu Dumitru, anul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
caz de fugă, se gândi să treacă pe la sediul oficial, socotind că acesta putea fi neglijat în presupunerea că tocmai acolo nu s-ar mai duce Gavrilcea. Tocmai sediul fusese ocupat militărește. Astfel, niște acte false și cheia de la odaia mobilată a unui prieten, care nu era în București și unde lăsase o uniformă militară, nu-i mai erau la îndemînă. Îmbrăcat militar ar fi putut să scape mult mai ușor de urmărire. După observațiile lui Tudorel, care asista în permanență
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu avea cu ce să le întrețină în străinătate. Pomponescu, trăind de ani de zile în confort și bunăstare, ca parlamentar și ministru aproape fără întrerupere, se speria de mizeriile vieții nomade. N-ar fi putut trăi într-o cameră mobilată oarecare și n-ar fi suportat regimul de pensiune. Prin urmare, hotărî să rămână mai departe pe loc, deocamdată în concediu de la catedră până la o nouă întorsătură a lucrurilor. Pomponescu luă obiceiul de a ieși pe stradă seara, mergând numai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
erau niște marionete care nu-și dădeau drumul la vorbă decât la semnul ascuns al președinților. Mircea Druc era grozav de independent, de o claritate încântătoare în exprimarea pe față împotriva Rusiei, din cauza asta e emigrat în România, foarte bine mobilat intelectual. Dacă nu l-ar fi ascultat pe Snegur și nici ordinele de la Moscova (sau Londra), Podul de flori ar fi însemnat dărâmarea zidului Berlinului și pentru noi. Păcat că un asemenea unionist a fost înghițit de... Camera de comerț
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și dezangajării „mioritice”. Lamentațiile de azi pe tema Basarabiei abandonate, indiferent de tabăra, partidul, publicația de unde provin, și indiferent pe ce ton sunt rostite, atunci când nu trădează naivitatea sau superficialitatea celui ce le emite, reprezintă în mod cert mici diversiuni mobilate, „scenarii de etapă”, făcute să justifice haosul în care această populație s-a trezit după 11 ani de „istorie nouă”. Mai rămâne să se trezească și altfel. iunie, 2002 Mâzgă în Republică Intrarea României în NATO - eveniment crucial pentru întreaga
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ar fi răspuns: basme. Simplă butadă, dar și afirmarea valorii euristice, de catalizator al imaginației pe care o poate asuma această formă de narațiune. "Eu cred că pentru a povesti trebuie în primul rînd să construiești o lume, cît mai mobilată posibil, pînă în cele mai mici detalii. Dacă aș construi un fluviu și pe malul stîng aș instala un pescar, atribuindu-i un caracter irascibil și un cazier judiciar, aș putea să încep să scriu, traducînd în cuvinte ceea ce nu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mama”. Aceasta manifestă un interes deosebit față de pregătirea elevei, de cele mai multe ori având un comportament exagerat și stresant, atât pentru copil, cât și pentru profesori și consilierul școlar. Condiții socio-economice: condiții modeste - locuiesc Într-un apartament cu 2 camere, modest mobilat, sursele de venit fiind constituite din pensiile celor doi bătrâni și bursa elevei. Evenimente importante din biografia subiectului: tata a părăsit familia și nu mai ține legătura cu ei; mama a fost diagnosticată cu schizofrenie imediat după nașterea fetiței. Bunicul
INTEGRAREA ELEVILOR CU CES ÎNTR-UN LICEU CU PROFIL TEORETIC - studiu de caz. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Aura MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2166]