2,772 matches
-
superbiei mistice, de-a lungul unei curbe care resemantizează traseul de la sine către lumea care așteaptă dincolo de sine. Această idee extraordinar de fecundă, lansată de patristică este reiterată, la un alt nivel teologic, și de Epistolarul Părintelui Arsenie Papacioc, în măsura în care monahul face parte din mecanismul de restituire a ceea ce Dumnezeu a încredințat prin har aleșilor săi, anulând cu mult rafinament limes dintre a da și a primi. Părintele Papacioc știe să umple golul terestru cu elementul divin, aceasta rămânând o necesitate
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Dumnezeu cotidianul aproapelui său, din prispa sa, de pe pragul său". Astfel, pustia românească se definește prin sobornicitate, concept esențial al tradiției patristice răsăritene. Readucând ființa umană în lucrarea de vindecare a mundus-ului, o taxonomie a omului simplu, smerit și umil, monahul român valorifică raportul sui-generis dintre existența activă, caracterizată de esența actului în sine și existența pasivă, contemplativă, definită de trăirea în mistica contemplației, raport ce justifică ancorarea dimensiunii ontologice în actul transcendenței. În plan soteriologic, "ieșirea la liman" este corelată
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
aveau, aceia se vor elimina singuri. Că noi așa credem, că avântul unei înnoiri de conștiință a unității Bisericii, înnoire în fiecare inimă din noi va repara ușor și sigur orice deviere" (p. 143). Cu alte cuvinte, ideea propusă de monahul român vizează o înnoire la nivelul conștiinței fiecărui individ de a relaționa cu trăirea religioasă, cu trăirea în Duhul Sfânt. Epistolele Părintelui Papacioc aduc un suflu proaspăt în spațiul teologal românesc, revigorând discursul cam prăfuit al teologilor actuali și oferind
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
lumești, lenevindu-se despre liturghia lui Dumnezeu și alergând prin casele lumenilor și primind asupră-și încredințări de averi pentru iubirea de argint. Deci, au hotărât sfântul și marele Sinod ca nimic de acum înainte, nici episcop, nici cleric, nici monah, să poată moșii să-și închirieze sau a se băga pe sineși în lumești ocârmuiri de lucruri. Afară numai dacă legi s-ar chema la neapărată epitropie a celor nevârstnici sau episcopul cetății i-ar rândui să poarte grijă de
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
lumești, ci să se îndeletnicească la Dumnezeiasca slujbă a făgăduinței lor, și să păzească mintea lor slobodă de fieștece turburare și zarvă lumeacă". Canonul 7 al Sinodului al IV-lea Ecumenic: "Cei ce odată în cler s-au rânduit, și monahi, am hotărât, ca nici la oaste, nici la dregătorie lumească să vie. Sau aceasta îndrăznind-o și necăindu-se ca să se întoarcă la aceasta, care pentru Dumnezeu mai-nainte o au ales, să se anatemizeze". Canonul 11, Primul și Al
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Ionescu, Restabilirea ecumenicității în "Cuvântul", an V, nr. 1526, 22 iulie 1929, p. 1, reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 202. 25 Pentru o elocventă caracterizare a rolului jucat de Nae Ionescu în teologia românească, vezi Glicon Monahul, Nae Ionescu. Teologul, în "Credința", nr. 359, 10 februarie 1935, text reprodus în Nae Ionescu în conștiința contemporanilor săi. Memorii. Articole. Eseuri. Interviuri. Corespondență, crestomație de Gabriel Stănescu, București, Criterion Publishing Co Inc, 1998, pp. 167-168: "Dacă prin teolog înțelegem
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sensibilitate, sunt înregistrate nuanțat „supraviețuirile” și noutățile, „momentele” de atașament la valorile tradiționale și „ferestrele” deschise către alte orizonturi literare. Chiar dacă este prezentat și interpretat - cu o erudiție impresionantă, extrem de eficientă - pe „felii”, procesul literar din medievalitatea românească, de la Pripealele monahului Filotei și însemnările analitice până la literatura subiectivă și textele dramatice, are fluența pe care o poate da numai o viziune coerentă asupra obiectului de studiu, are un ritm al său și pune în lumină valori certe, descoperite cu instrumente adecvate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
că spătarul Nicolae Milescu a tradus partea a treia, cea dedicată minunilor Fecioarei, prin 1661-1670, în vremea șederii sale la Constantinopol, când a tradus și Vechiul Testament. Partea întâi și a doua au fost traduse peste aproape un deceniu, de un monah din Țara Românească. Părțile au fost reunite într-un singur manuscris de un cărturar moldovean (prin 1680-1690), care a făcut unele abrevieri și a îndreptat uneori tălmăcirea în urma comparării cu textul original neogrecesc. A existat și o traducere în românește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
și în activitatea cărturarilor de pe teritoriile românești. S-au păstrat trei sute de manuscrise rezultate din activitatea călugărilor pe care îi îndrumă sau copiate de el însuși. A redactat, folosind desigur tradiția anterioară, un Așezământ în opt puncte, privitor la comportarea monahilor, și un îndrumar, Despre rugăciunea minții, în șase capitole și o introducere. S-a păstrat, de asemenea, o parte din scrisorile starețului P. Traducerile în slavo-rusă făcute în școala sa s-au răspândit în Rusia și au jucat un rol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
nici matematicile, nici științele naturii, nici filosofia, nici psihologia, și cu atât mai puțin literatura. Totul e de strâns într-un ce care să ducă spre etern. Când iese din închisoare, se retrage la o margine de Românie și devine monahul de la Rohia. Retragerea este declarată ca o refugiere din fața incertitudinilor oferite de viață și se pare că și de cultură, deși le iubește deopotrivă pe amândouă și nu-i dispus să părăsească pe niciuna: „Din ce în ce căutam mai
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Proaspătul botezat este imersat în substanța fericirii, este transbordat într-o stare de beatitudine care topește orice materialitate a spațiului. Cristalizaseră în el acele valori care acum îl împingeau spre creștinism, așa cum mai târziu îl vor împinge spre monahism. Nici monah nu se dă făcut repede. Caută îndelung o mănăstire care să i se potrivească. Abia Noica îi descoperă pentru el Rohia față de care simte imediat o afinitate irezistibilă. Devine un monah care are drept ascultare administrarea bibliotecii. Intră în lumea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
așa cum mai târziu îl vor împinge spre monahism. Nici monah nu se dă făcut repede. Caută îndelung o mănăstire care să i se potrivească. Abia Noica îi descoperă pentru el Rohia față de care simte imediat o afinitate irezistibilă. Devine un monah care are drept ascultare administrarea bibliotecii. Intră în lumea lui non-A. Ori care sunt valorile acestui monah? Discreția, credința, nădejdea, iubirea, curăția inimii, lupta cu sine, inteligența, curiozitatea, prietenia, dar mai presus de toate, curajul. Valorile unui monah sunt
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
mănăstire care să i se potrivească. Abia Noica îi descoperă pentru el Rohia față de care simte imediat o afinitate irezistibilă. Devine un monah care are drept ascultare administrarea bibliotecii. Intră în lumea lui non-A. Ori care sunt valorile acestui monah? Discreția, credința, nădejdea, iubirea, curăția inimii, lupta cu sine, inteligența, curiozitatea, prietenia, dar mai presus de toate, curajul. Valorile unui monah sunt vizibil nonvalorile unei lumi hiperconsumiste: „În loc de a-și însuși, monahului îi place a dărui, căci el știe că
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
un monah care are drept ascultare administrarea bibliotecii. Intră în lumea lui non-A. Ori care sunt valorile acestui monah? Discreția, credința, nădejdea, iubirea, curăția inimii, lupta cu sine, inteligența, curiozitatea, prietenia, dar mai presus de toate, curajul. Valorile unui monah sunt vizibil nonvalorile unei lumi hiperconsumiste: „În loc de a-și însuși, monahului îi place a dărui, căci el știe că mai fericit este a da decât a lua. În loc de a vorbi, a tăcea. În loc de a se văita, a pătimi. În loc de a
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lui non-A. Ori care sunt valorile acestui monah? Discreția, credința, nădejdea, iubirea, curăția inimii, lupta cu sine, inteligența, curiozitatea, prietenia, dar mai presus de toate, curajul. Valorile unui monah sunt vizibil nonvalorile unei lumi hiperconsumiste: „În loc de a-și însuși, monahului îi place a dărui, căci el știe că mai fericit este a da decât a lua. În loc de a vorbi, a tăcea. În loc de a se văita, a pătimi. În loc de a agonisi, a risipi. Bogăției îi preferă sărăcia. Relațiilor, izolarea. Succesului, obscuritatea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
doctrina, fac parte din „învelișul” textului, ci marile „teze” ce dau coerența ansamblului. Relația cu doctrina isihastă este cea dintre învățatul bine informat și sistemul de gândire pe care îl examinează în chip activ. Din paginile Învățăturilor... nu vorbește un monah ce face în fața colegilor de breaslă (și doar pentru ei) elogiul schimniciei, ci un laic care operează cu date aparținătoare unui sistem filosofic bine conturat, acceptându-le pe cele întemeiate. Cel ce putea da în doar câteva pagini de carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
lui Mihail Sadoveanu le identifică, prin descriere, selecție și generalizare, pe cele definitorii: „hanul” (cu subtema „moara”), „muntele vrăjit” (conexată cu tema „pădurea”), „istoria”, „poezia”. În capitolul final interpretul aproximează fenomenul numit „sadovenianism”. O carte de convorbiri cu N. Steinhardt, „monahul de la Rohia”, publicată în 1992, s-a constituit din corespondența celor doi. Formulate și expediate zilnic, cele „365 de întrebări incomode” reflectă criza spirituală a celui care încearcă limpeziri, ca într-un jurnal disimulat. Început la 11 ianuarie 1988, dialogul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
interogației (căci totul vine în cascadă), așteptarea înfrigurată a unui răspuns salvator îl provoacă și îl conving pe N. Steinhardt. Inspirate, limpezi, deschise, vădind o irepresibilă nevoie de certitudini, de repere, de comunicare spirituală și afectivă, întrebările declanșează replici memorabile. Monahul de la Rohia analizează câteva poeme propuse de S. (din Eminescu, Esenin, Trakl ș.a.), caracterizează aforistic personalități românești și universale, definește strălucit virtuți și păcate ale lumii contemporane, se arată înspăimântat de anul 2000 („triumful haimanalelor, haidamacilor, teroriștilor, fanatismului individualist”). Câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
dispariția fără urmă a unor scrisori, confiscate de organele de supraveghere polițienească aflate în slujba regimului comunist. SCRIERI: Mihail Sadoveanu. Teme fundamentale, București, 1976; Pelerini români la Columna lui Traian, București, 1979; Conversații critice, Cluj-Napoca, 1980; Anotimpurile criticii, București, 1983; Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan, București, 1992; ed. 2, București, 1998. Ediții: Zaharia Stancu interpretat de..., introd. edit., București, 1972; George Lesnea, Poeme, cu un portret de Ionel Teodoreanu, pref. edit., Iași, 1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
chiar de departe, pentru a studia disciplinele literare (gramatica, logica) și mai cu seamă teolo gia. Maeștrii predau În vecinătatea catedralei Notre Dame, sub jurisdicția arhiepiscopului. Școlile, contro late de autoritatea ecleziastică locală, Încredințate unor profesori care erau clerici sau monahi, ținteau cu pre cădere la formarea de ecleziaști de rang Înalt, care În bisericile lor ar fi avut responsabilități administrative și pastorale importante. Valoarea profesorilor și curio zitatea elevilor au reprezentat motorul unor noi evoluții. În secolul al XII-lea
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
-Slăvit fie împăratul-frumoaselor. -Slăvit este Dumnezeu Iisus Hristos. La asemenea urare noul preot se zbârci și cutremură. -Cine ești dumneata și cu ce treburi pe la noi întrebă maica Filomela, care era mai în vârstă, avea treizeci de ani. -Eu sunt monahul Belzebut, călugăr al împărăției nesfârșite, noul ajutor al starețului Machedon. -Daaa!Cum de n-am știut și noi, vociferară celelalte măicuțe. Mergând spre bisericuță pentru utrenie au rămas mute de uimire când au văzut, cum toate crucile din curtea mânăstirii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
preoții moldoveni, fiind depășit numai de bucovineanul Marian. Datorită lui, Moldova de Sus, îndeosebi Dorohoiul, a intrat în patrimoniul folcloric național cu repertoriul său epic” (Ovidiu Bârlea). SCRIERI: Chesarie, episcopul Buzăului. Viața și meritele sale, București, 1913; Două catehisme ale monahului Neofit, București, 1914; Cuvinte și mărturii despre Ion Creangă, București, 1915; ed. îngr. și pref. Gheorghe Macarie și Manuela Macarie, Iași, 1990; Preoțimea românească în secolul al XVIII-lea, București, 1915; Pentru ridicarea culturală a unei biserici, Dorohoi, 1918. Culegeri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287119_a_288448]
-
fiecare”. Marii cărturari au răspuns acestor îndemnuri și nu și-au uitat colegii de suferință. S-au rugat îndelung pentru liniștea sufletului lor; în același timp i-au iertat și s-au rugat și pentru cei care i-au torturat. Monahul de la Rohia, Nicolae Steinhardt, evreu și procomunist la arestare, s-a convertit la religia ortodoxă ca urmare a discuțiilor avute cu marii intelectuali legionari în timpul detenției iar “Jurnalul fericirii” este tocmai povestea acestei transformări. Nicolae Steinhardt, a fost întrebat de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
nedemnă. Așa cum nu era nici sărăcia și alegerea de a te dedica strădaniilor spirituale, ignorîndu-le pe cele materiale și acceptînd cu umilitate să trăiești din mila semenilor. Ordine de călugări cerșetori au fost destule și-n lumea creștină și vrednicia monahilor nu era În niciun fel diminuată de austeritatea În care trăiau. În cerșetorie nu mai vedem azi acea demnitate senină pe care ne-o poate transmite orbul din poemul de mai jos: zâmbetul orbuluiîn cutia cu monede câteva frunze Valentin
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Nu oricum, ci de la 12 centimetri distanță de cititor și numai atunci când pașaportul este deschis. Ei bine, aceste date sunt suficiente pentru pasionații deslușirii în banala funcționalitate tehnică a unor veritabile scenarii conspiraționiste. Tonul l-a dat celebrul de acum monah Justin Pârvu de la Manăstirea "Petru Vodă". Nu intrăm în detalii. Primul său text a circulat pe Internet din ianuarie 2009. Cucernicul părinte vede în mai sus amintita decizie a Parlamentului European nici mai mult nici mai puțin de cât existență
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]