1,878 matches
-
ori pe săptămână Nu răsună pe trotuare Decât pașii celor care merg ținându-se de mână, Numărând În gând Cadența picăturilor de ploaie, Ce coboară din umbrele, Din burlane, Și din cer. Cu puterea unui ser, Dătător de viață lentă Monotonă Inutilă Și absentă În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână Un bătrân și o bătrână - Două jucării stricate Merg ținându-se de mână. O rază de bucurie pentru localnici, în acești ani grei de război, a constituit prezența
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
30 de minute, dar nu mă încânta, sau cu vaporul, două ore și jumătate pe apele Rio de la Plata. A doua zi după vizionarea "Diario de motociclista", am ales vaporul pentru întoarcerea la Montevideo. Legănat de ape și de cântul monoton al motoarelor am avut suficient timp să retrăiesc cele văzute pe ecran. Despre Che și motocicleta lui aveam să fiu surprins la Montevideo de doi colegi: ambasadorul Argentinei și ambasadoarea Cubei. Ambasadorul Republicii Argentina în Republica Orientală a Uruguayului, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la toate și ne înlocui pe noi, care ne-am fi putut duce mai greu.]( Ediția I, 1937, p. 76. ) răpirea documentelor academiei române Abia se terminase trista ceremonie și aflarăm [de] răpirea documen telor Academiei Române. Viața nu ne era monotonă, treceam de la o emoție la alta, fericiți când se sfârșeau spre ciuda germanilor sau a tovarășilor lor. Iată ce mi-a povestit chiar d. Bianu, singurul păzitor al averii lăsate la Academie, la care mă dusei peste puține zile. Pe la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
stranelor, toate în același port, cu ramura de salcie în mână, formând o serie decorativă prin repetirea uniformă a costumului și atitudinii. Bineînțeles, mă conformam la toate datinele mănăstirii: post riguros și aproape toate nopțile petrecute în biserică. Întunerecul, cântecele monotone ale maicelor lungeau orele deja prea numeroase. În fine, în noaptea Învierii, de la orele 1 până la 5 în picioare. Dar a fost foarte frumos și interesant: la 1 și jumătate au ieșit toate călugărițele cu lumânările aprinse, patru cu felinarele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
făcut. Cu toate aceste greutăți am reușit totuși să organizăm tabăra, dar mai târziu, în luna septembrie. Câștigul a venit din altă direcție, paleta de culoare a fost total schimbată, toamna cu culorile ei ruginii a înlocuit total verdele oarecum monoton din tablourile anterioarelor ediții. Vernisajul expoziției a fost, ca de fiecare dată, elogiat în presa locală. După succesul avut, Gică Bucur s-a cam retras, lăsând totul în grija mea. Așa am început să dezvolt cenaclul, aducând noi membrii, care
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
ore, zilnic, șase zile pe săptămână, prezentând deseori și copii bolnavi, am avut impresia că, la aceeași catedră, în fața acelorași bănci, îl văd pe supremul profesor: halat corect, bonetă, așezat la masă; vrăjindu-și auditoriul cu o voce baritonală, calmă, monotonă, din ale cărui vorbe țâșneau adesea sclipiri luminoase. Am regretat că lucrurile, catedrele, băncile au o viață mai lungă decât ființele. Ca om "fără pereche", cum sunt unii oameni foarte mari, Nicolau era un exemplar unic. Sobru, sever, părea rece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de noțiunea curățeniei. Astfel, de lene, el nu-și spăla niciodată paleta cumsecade și cu același penel manipula toate coloarele, încât aceasta poate a și fost una din cauzele pentru care tablourile lui căpătau la sfârșit un aspect așa de monoton sau, mai bine zis, aton. Buiucliu, deși becher 163 până la sfârșitul vieții sale, a avut un trai mai ordonat și o fire mai concentrată. Poseda, fără îndoială, o aptitudine înnăscută pentru pictură și negreșit ar fi ieșit unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
treci prin toate latitudinele, prin toate climele, de la eterna vară a ecuatorului, la eterna iarnă a polurilor, singură această idee mă rătăcea, părea ceva peste fire, întrecea chiar fantasmagoria visului. Am auzit pe unii susținând că aspectul mării ar fi monoton, fiind totdeauna același. Din contra, în uniformitatea ei aparentă, marea e infinit de variată. Necontenit își schimbă coloarele după oareel zilei, necontenit își schimbă fața după adierile vântului; acum e lină, drăgălașă, ademenitoare, dulce culcuș de sirene, care-ți deșteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Dante a revenit din Infern la lumina soarelui, voi reveni și eu de la școală acasă la lumina ochilor vecinei mele. M-am opus, deci, pe răbdare, neputând face altfel, și am început să înșir din capăt zilele cele lungi și monotone între păreții cei afumați, cu coatele pe pupitre, cu ochii în cărți și cu gândul cine știe unde. După un an, într-adevăr, am revenit, dar ce folos că am găsit casa doctorului Diaconovici întunecoasă și tristă ca un al doilea iad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ceva ce ți-a făcut inițial rău devine apoi o necesitate. Cu muzica e și o chestie de anturaj. Depinde cu cine împarți muzica. Încerc o bucurie nemaipomenită să întâlnesc pe cineva care să-mi mărturisească că e înnebunit după monotonul ăsta de Cohen. De fapt, și atunci, în liceu, grohăielile alea îmi plăceau tocmai pentru că le împărtășeam cu alți disperați. Scrisul nu prea am cu cine să-l împart. Spuneam că am ascultat mult Leonard Cohen, am fost atent la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
popilor sau în cele două-trei boscorodeli ale vreunui țăran comori de înțelepciune. El, care, cu cruzimea asta bonomă, a descris ucigător un oraș de provincie unde se exilase după ce terminase facultatea. Vorbește de parcă în fraza lui se aude o muzică monotonă și cochetă. Sunete care par să pătrundă prin catifea. Poate și pentru că a fost înscris un timp la un liceu de muzică. L-a văzut taică-su cu o cutie de pantofi în mână și i s-a părut lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acum o jumătate de veac. Aspect facil și grațios, din mucava și poleială, cu intrigi vechi și răsuflate, cu piruete și ciripit de tenorine și de tenori efeminați. Dar În afară de pomenitele alte feluri de a Învăța decât anti patica și monotona, fără suflet și interes Învățătură a școa lei; și completând oarecum libera noastră formație pe căile sus ară tate, ale bibliotecilor publice, ale anticarilor, ale conferințelor, expozițiilor de pictură și manifestațiilor de mare artă dramatică sau muzicală, trebuie să mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
principiul de bază stabilit În acel moment: improvizația. Frații lui Alberto ne-au ținut companie la o rundă de mate, În vreme ce noi ne legam să nu ne dăm bătuți pînă nu ne vedem visul cu ochii. Așa a Început procesul monoton al goanei după vize, certificate și documente, adică procesul trecerii prin toate greutățile pe care statele moderne le pun În calea celor care vor să călătorească. Ca să nu ne facem de rîs, am hotărît, pentru orice eventualitate, să spunem că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
impunătoare și glacială. Pe măsură ce te apropii de mină, indiferent din ce parte, peisajul Întreg pare să se strîngă, dînd cîmpiei un aer de sufocare. Într-un anumit punct, după 200 de kilometri, verdele ușor umbrit al orășelului Calama Întrerupe griul monoton și e Întîmpinat cu bucuria pe care o merită din plin o adevărată oază Într-un deșert. Și ce deșert! Observatorul meteorologic de la Moctezuma, de lîngă „Chuqui“, spune că e cel mai arid din lume. Munții, pe care nu poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
bine. Prin Sicuani trece un firicel amărît de apă, numit Vilcanota, pe cursul căruia am mers, Înnămoliți, o bună bucată de vreme. În piața din Sicuani ne-a uimit varietatea de culori care se revărsa de pe tarabe, amestecîndu-se cu strigătele monotone ale vînzătorilor ambulanți și cu zumzăitul la fel de monoton al aglomerației; am observat Într-un colț o adunătură de oameni și am mers acolo să investigăm. În mijlocul unei mulțimi dense și tăcute, se desfășura o procesiune, Înaintea căreia erau cîțiva monahi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
apă, numit Vilcanota, pe cursul căruia am mers, Înnămoliți, o bună bucată de vreme. În piața din Sicuani ne-a uimit varietatea de culori care se revărsa de pe tarabe, amestecîndu-se cu strigătele monotone ale vînzătorilor ambulanți și cu zumzăitul la fel de monoton al aglomerației; am observat Într-un colț o adunătură de oameni și am mers acolo să investigăm. În mijlocul unei mulțimi dense și tăcute, se desfășura o procesiune, Înaintea căreia erau cîțiva monahi În veșminte colorate, urmați de un cîrd de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
unui miner. Coșurile sale Înalte aruncă În aer un fum negru, acoperind totul cu funingine; am văzut fețele minerilor, În timp ce treceau pe străzile din oraș, Îmbibate și ele de o străveche melancolie a fumului, care uniformiza totul cu griul său monoton, asortîndu-se perfect cu zilele gri, cenușii, de munte. Am trecut de cel mai Înalt punct de pe drum, aflat la 4 853 de metri, pe cînd Încă mai era lumină afară. Deși ne aflam În timpul zilei, frigul era intens. Înfășurat În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mare, Mircea, manifestând un optimism contagios cu efecte limitate și perisabile, emitea, în spațiul claustrat în care ne aflam, modulațiile constituite la nivelul organelor anatomo-fiziologice, ca o sfidare și o revoltă la adresa unor stări de lucruri inimaginabile. Bâzâitul sacadat și monoton al aparatelor fonatoare din orchestra lui Mircea era aidoma izvorului curgând plictisit și obosit pe albia arhicunoscută și ne aducea rapid și sigur în țara viselor, unde subconștientul dezlănțuit ne oferea gratuit și instantaneu bunătățile, bucuriile și fericirea de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Tribuna României a devenit expresia vie a aspectelor de viață și cultură românească peste hotare. Fără reticențe, vă declar că vi se cuvin numai laude pentru o muncă pornită din dragoste, care nu se va pierde niciodată în noianul cotidianului monoton și uniform.“ (Tribuna României, 1 martie 1978) BERAR Petru „ După cum este știut, Partidul Comunist Român îi îndeamnă pe cercetători să evite orice viziune în roz asupra realității, să studieze cu obiectivitate și spirit creator viața socială. Așa cum preciza tovarășul Nicolae
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
livezii, unde vegetația sălbatică alcătuiește un huceag răcoros și îmbietor. Acolo își desfășoară Dumitru Dascălu trudnica sa muncă de închegare și finalizare a ultimului său volum, susținut fiind de adierea ușoară a vântului, de foșnetul discret al frunzelor, de zumzetul monoton al albinelor, aflate într-o neîncetată agitație și căutare, de ciripitul păsărelelor adăpostite în copacii rămuroși, de țârâitul invariabil al greierilor, de cântecul îndepărtat al unui cocoș, cu care își gratulează iubitele, de aerul încărcat de arome plăcute și nedefinite
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
deci noaptea. Trenul se înfundase în întuneric. Zgomotele lui îmi păreau mai puternice. Ca și "amicul domnului Teste", începeam să simt (să simt, nu să înțeleg; personajul lui Paul Valéry înțelegea lucrul acesta) că, în viteza lui, în furia lui monotonă, trenul meu avea o idee fixă: Iașul. Trenul meu și cu mine bineînțeles, pentru că, până "acolo" eram, și trebuia să rămânem, nedespărțiți. Dar ce frumoase apariții, gările mici prin care am trecut! Ruginoasa, unde știam că se găsește mormântul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dat. Venind la mare acum și Într-un asemenea loc izolat, chiar daca motivele de sănătate care m-au determinat s-o fac nu-mi lăsau alegere, mi-am asumat riscul singurătății. Zilele și nopțile trec aici Însoțite de același vuiet monoton de apă anxioasă. Valurile se rostogolesc continuu din larg și se sparg de stîncile care dau golfului un aer de cetate medievală. Arborii desfrunziți prin care zăresc țărmul nu reușesc deocamdată să atenueze această impresie de peisaj alcătuit din apă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tot atîtea veacuri cîte mă despart de Teocrit. Oedip Însă ne poate fi de folos și În acest secol grăbit prin modul său eroic de a simți și prin Încrederea Încăpățînată În unicul răspuns pe care-l dă. Vocea sa monotonă și amară Îmi sugerează că piramidele n-au servit, probabil, numai faraonilor. Un popor Întreg și-a Închipuit că ar putea să umple neantul cu blocuri de granit. Nici Oedip n-a suferit doar pentru sine. El a vrut să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să intervină o alegere. Îmi amintesc un roman În care personajul rătăcește printr-un oraș uniform și ambiguu, cu toate casele și străzile la fel, cu ușile identice, cu intrări care duc În coridoare identice și ele, În timp ce o ninsoare monotonă ca o moarte albă acoperă lucrurile făcîndu-le și mai asemănătoare, anulîndu-le, ca Într-un delir alb; personajul este un soldat traumatizat, devenit prizonier al acestui oraș monstruos; el nu mai găsește nici o ieșire spre normal; și numai un glonț Întîmplător
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dacă intrăm sau nu În labirint, ne trezim numai rătăcind pe coridoarele sale fără să știm precis cînd am pătruns. Important atunci e să ne iubească cineva și să ne ofere firul Ariadnei, altfel ninsoarea va cădea din ce În ce mai albă și monotonă În jur. Și sînt mult mai grave deșerturile practicate În afara nisipurilor. Toate acestea sînt indiscutabil adevărate. Totuși, reîntoarcerea e un cuvînt dificil. Firul Ariadnei nu rezolvă taina, ci renunță la ea. Tezeu a ieșit din labirint urmînd același drum pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]