2,147 matches
-
eu mai am drept la suferință, deși îmi dau seama că există suferințe și mai groaznice, că poți să mori căzând bucăți de carne din tine, fărîmițîndu-te sub propria ta privire, devenind iluzie în cea mai perfectă conștiență. Există suferințe monstruoase, criminale și inadmisibile. Te întrebi: cum de se pot întîmpla și, dacă se întîmplă, cum se mai poate vorbi de finalitate sau de alte povești? Mă simt atât de impresionat în fața suferinței, încît îmi pierd aproape tot curajul. Și-l
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
va proiecta încontinuu, la cine știe ce capăt de soartă, paradisul terestru, pe care-l va ajunge pe ruinele lui proprii. N-a existat până acum popor mai avid de pământ și de viață ca el. Și cu toate acestea, tăria lui monstruoasă consistă în a fi trăit religios atașarea de pământ. Atât l-a preocupat soarta lui, încît a făcut din ea o religie. Mesianismul iudaic se acoperă perfect cu religia iudaică. Nici un popor n-a tras mai multe foloase după Dumnezeu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
iobăgie. Când văd Ardealul, mi se desfășoară o configurație plastică a unor dureri mute, a unei drame închise și înăbușite, a unui timp fără istorie. O mie de ani într-o monotonie subistorică, o mie de ani ca o multiplicare monstruoasă a unui moment, a unui singur moment! Spectacolul invariabil al persecuției îmi dă fiori reci; căci mă înspăimîntă o dramă cu un singur motiv. Aceeași lipsă de libertate și în celelalte provincii; numai că variațiile peisajului dau iluzia unui joc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
interese. Bine a mai brodit-o Livia! Își ațintește din nou ochii asupra lui Trio Fulcinius. — Trădare, zici? ridică tonul cu asprime. Se oprește pentru că nu mai poate continua. Mânia prefăcută se topește de la sine. Îl copleșește mâhnirea. O jurisdicție monstruoasă crescută din simulacrele de procese și execuții arbitrare de pe vremea războaielor civile. Suspină. Nici măcar el nu are puterea să o stârpească, deși acum, în timp de pace, este cu totul dăunătoare. Invidia și minciuna pe care se bazează cangrenează moralul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că pe toți îi cumpără, și l-a convins să-i dea biletul. A stat după aia o zi întreagă să chibzuie cum poate fo losi acest petic de papirus ca s-o controleze și s-o manipuleze. Cine știe ce mașinațiuni monstruoase a născocit mintea lui strâmbă! Scrâșnește din dinți cu furie. Un imbecil smintit, cu sufletul îngust. Surâde apoi a batjocură. Nu era nevoie să se ostenească atâta. Putea s-o întrebe direct numele invitaților. — Să cred că cinstirea aceasta mi-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chiar că sugerează... — E foarte eficient contra deochiului, se înfoaie cu mândrie tânărul. — O fi bun la vrăji, se bagă în vorbă cel de alături, da’ n-ai tu norocul meu la... Le vâră sub ochi amuleta lui, o combinație monstruoasă din mai multe falusuri contorsionate într-unul singur. Rufus trece mai departe fără să comenteze. Și, de fapt, ce-ar putea spune, când se zice că și fecioarele vestale țin în locuința lor din for, printre alte obiecte de cult
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
umble permanent cu un dicționar francez sub braț, numai ca să-și poată descifra rapoartele. Când află că treaba sa nu era să-l admonesteze pe individ, ci doar să calmeze lucrurile, se simți cuprins de disperare și începu niște beții monstruoase, ținând-o tot într-o orgie. Poate că era inevitabil. El și Charlotte nu mai aveau decât o relație politicoasă. Whisky-ul era chiar foarte bun, adus cu lada direct de la Glen sau cine știe de unde, prin bunăvoința vreunui oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sărut. Bănuiala s-a insinuat în avanposturile minții sale; cu genunchii striviți de plușul roșu al rândului de scaune din față, se uită pe furiș, dorindu-și să poată pleca de acolo, dar este ținutit în scaunul său de aglomerația monstruoasă de corpuri. Pe vas, își petrece cam tot timpul pe un scaun de pe punte, privind Atlanticul prin ochelarii negri. În fiecare zi stă așa ore întregi, urmărind contrastul dintre mare și cer, până când conștiința sa ajunge să-l șteargă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sfâșiată odată cu el și țipă din nou pentru că neavând nimic care să-l protejeze, realitatea este insuportabilă, iar el devine un abis, iar ceea ce a crezut că este el însuși este smuls și aruncat, lăsând doar un coșmar, o dezordine monstruoasă. Luptătorii intră în cercul de lumină, gloanțele albilor prefăcându-se în apă atunci când se lovesc de armura lor magică. Ridică brațele apoi le lasă să cadă, răsucind și ciopărțind. Lamele se lovesc de os, despicând tendoane și înflorind intestinele prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asupra unor aspecte pe care ei preferă (din necesități retorice) să le ignore. Înainte de toate, românii au în urmă câteva decenii de privațiuni care au marcat profund cel puțin două generații. După ce ai stat în copilărie ori adolescență la cozi monstruoase pentru produse de strictă necesitate (de la carne la lapte și de la pâine la ouă), nu prea mai ai chef să discuți, acum, despre alienarea la care putredul capitalism consumerist îl supune pe omul contemporan. Preferi să te alienezi cumpărând, chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Avea impresia că se află pe marginea unei prăpăstii și nu cutează să se uite în adâncimea care totuși îl ispitește din ce în ce mai stăruitor. ― Izbânda trebuie să vie! glăsui Gross, patetic, gesticulând și cu niște ochi tremurători de emoție. O crimă monstruoasă trebuie să nască o pornire uriașă de răzvrătire universală... Trebuie! Și atunci, peste tranșeele pline de sânge, peste granițele brăzdate cu morminte, toți oropsiții, toți răzvrătiții, își vor strânge mâinile și, într-un avânt nimicitor, se vor întoarce împotriva celor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-l caut pe doctor, pe Hippolyte Lucy, pentru a-i spune că micuțul nu mai respira. A venit cu mine. A intrat în cameră. Copilul era așezat pe pat. Încă avea expresia inocentă din timpul somnului, acea expresie liniștită și monstruoasă. Doctorul l-a dezbrăcat. Și-a apropiat urechea de gura lui închisă. I-a ascultat inima care încetase să bată. Nu a spus nimic. Și-a închis geanta și s-a întors spre mine. Ne-am privit, multă vreme. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de la cămin, este vorba, totuși, de niște ființe, care au nevoi, fiecare la fel de mare, fără voia mea, se pare că și eu mă obișnuisem să văd în creaturile acestea micuțe din burțile lor un fel de existență abstractă, fantastică, uneori monstruoasă, uneori mesianică, un pumn căzut din ceruri, care să le facă viețile bucăți. O iau încet în brațe, nu îmi vine să cred cât este de ușoară, chipul ei se leagă printr-un gâtuț ca un fir subțire de trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai primi o a doua șansă. O privesc uluită, îmi este greu să diger cuvintele ei, cu ce drept întoarce ea lucrurile pe dos, de când a devenit boala un lucru bun, iar sănătatea, ceva rău, dintr-odată mi se pare monstruoasă, cu mutra ei triunghiulară, cu bărbia ieșită, de ce îi dădusem voie să intre în casa noastră, apoi o implor, ca și când totul ar depinde de asta, ascultă, Zohara, nu putem continua astfel, boala asta stranie ne distruge viața, fiica noastră este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă simt în siguranță, iar în afara grădinii, pe bulevardul zgomotos și periculos, mami și tati nu îmi dau voie să ies, pentru că nu are cine să aibă grijă de mine, acum nimeni nu mai are grijă de mine, o frică monstruoasă se apleacă asupra mea, își lipește palmele de pat, îmi trage trupul dedesubtul ei, gura ei respingătoare este deja înăuntrul gurii mele. Ce se va întâmpla acum cu mine, nu am fost niciodată singură, întotdeauna am fost împreună cu el, împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce va rămâne din mine, fără sentimente, o întrerup eu, asta este tot ceea ce am, vrei să fiu inexpresivă asemenea unei statui, fără sentimente? Să știi de la mine că așa ceva nu se va întâmpla, ceea ce spui este de-a dreptul monstruos, izbucnesc eu, cum de nu am observat asta mai devreme, ce înseamnă să nu te legi de nimic, vrei să o las pe copila mea să moară, să privesc norii în timp ce ea suferă? Ce prețuiește pacea aceasta, dacă ea vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de pe cadranul miniatural. Ceea ce văzu îi făcu să uite de aparat, de pușcă, de toate celelalte. Un nou perete încrustat ca un basorelief se înălța dinainte-i. Era acoperit cu protuberante și ondulații, sculptat de o mână neumană: o versiune monstruoasă a Porților infernului de Rodin. I-au găsit pe colonii dispăruți: inserțiuni vii în rășină epoxidă deja utilizată la construirea structurii spre care se deschideau tunelele, grotele și puțurile care metamorfozau nivelul inferior al stației de epurare într-un coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Niște pupitre și secțiuni ale pereților explodară adăugând plastic și fibre compozite în siajul mașinii. Se apropiau de ieșire și vor fi în afara stației de epurare în mai puțin de două minute, dacă blindatul rezista. Vor fi curând... Un braț monstruos se prăvăli în fața lui Ripley și sparse parbrizul garantat incasabil. Niște fălci lucind de o umoare vâscoasă năvăliră în cameră și femeia ridică instinctiv brațele pentru a-și apăra fața. I se mai întâmplase să fie în această situație primejdioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ei negre; cobora încet pe punte. Se mai ridica încă fum din arsurile provocate de aruncătorul de flăcări al lui Ripley. Acidul picura din rănile mai puțin însemnate, care se cicatrizau deja. Cele șase membre erau desfăcute, după o geometrie monstruoasă. Ripley rămasa ea țintuită; reacționă în sfârșit și o puse pe Newt pe punte cu ochii pe făptura de coșmar care cobora spre ea. ― Fugi! Newt o zbughi spre o stivă de cutii și materiale. Regina căzu pe punte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
începeau să apară în presă... S.A.: ...ân presa cotidiană? M.I.: Da. Începeau să apară în presa cotidiană articole în care eram acuzat de paricid, mă rog, tot felul de lucruri umflate. S.A.: În care tu erai prezentat drept fiul simbolic monstruos, care distruge statuia lui Scholem XE "Scholem, Gershom" ? M.I.: Da. Și asta era exagerat, totul era într-o notă foarte negativă. S.A.: A, mai mult decât că-l ucideai pe Scholem XE "Scholem, Gershom" , distrugeai de-acum toată învățătura în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
mângâi, le pipăi, le miroși, le auzi în tine, le vezi înșirate pe hârtie, când ești amețit, uluit de abolirea ciudată a timpului datorită acestei fantastice îndeletniciri de-a umple ungherele goale ale zilei cu pânze extraordinar de fine, de monstruoase în geometria lor subțire, acaparatoare... (mă obsedează din copilărie fragilitatea amenințătoare a plaselor de paianjen)... uneori, zărindu-le îmbrobonate de rouă, între scaieții câmpului, am așteptat, ciulit la maximum, să cedeze, să se rupă, să cadă sub greutatea sferulelor transparente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
timp, găsi cheia potrivită și deschise ușa. Presupuneam că Planeta plutitoare fusese mutată aici întrucât ușile duble ofereau spațiu suficient ca să încapă. Chiar și așa, cred că a intrat pe o parte. Era așezată în mijlocul camerei, arătând ca un extraterestru monstruos, rău, lucios, care putea în orice moment să arunce asupra noastră raze mortale. David Stronge arăta foarte surprins. Din păcate, și-a revenit imediat. Vrei să-ți aduc ceva de la bar? m-a întrebat. Trebuie să fie un adevărat șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Vadim Tudor s-a aflat în fața unei răspântii. Să-și exprime în continuare dragostea fierbinte pentru foștii Conducători, vituperând împotriva noului climat, democratic. Ori să-și pună cenușă în cap pentru activitatea lui anterevoluționară, căindu-se pentru contribuția la edificarea monstruosului cult al personalității ceaușiste. Dacă alegea prima variantă, Corneliu Vadim Tudor s-ar fi regăsit astăzi în acea serie de comuniști defazați, consecvenți totuși unui set de valori. Și, prin aceasta, demni de respect. Dacă opta pentru a doua, ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
picturi este, însă, una neobișnuită: Am vrut să pictez ceea ce aș fi dorit eu însămi să văd în pictura modernă. Iar ceea ce a vrut să vadă în pictura modernă au fost fantasmele. Trebuie precizat că acestea nu au fost niciodată monstruoase, terifiante, că nu au oferit un aspect de thriller pentru pictura Leonorei Fini. Fantasmele sale au fost întotdeauna molatece, catifelate chiar, chipuri angelizate straniu de moarte și neant, trupuri delicat-subțiratice, înconjurate de un halou tainic, emacieri animaliere, hieratizări personalizate prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
vrea mai ales să le dea de gândit parizienilor. În arondismentul al șaselea, locurile de parcare pentru persoanele cu handicap sunt întotdeauna ocupate nemotivat, rampe de acces nu există, magazinele de cartier dispar, cele de lux au ocupat, prin chirii monstruoase, vechi spații de locuit, discrepanțele între SDF (fără domiciliu fix) și SDF (fără dificultăți financiare) sunt uriașe. „Mă doare undeva, lista asta e răzbunarea noastră. Ce-o să ne mai distrăm... “ sau, zice Jean-Marc în alt interviu, „trebuie să-i dăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]