2,283 matches
-
drum când o să dați peste două insulițe gemene. O luați pe gura din stânga... — O săptămână pierdută! se văicări negrul, numitul Rafalo. O săptămână! Și ploile sunt aici, după colț... Cristo, cârmaciul, privi laguna cu un ochi critic. — Nu te plânge, mormăi el. Poate că-i mai bine așa. Ăsta pare un loc bun să rămânem - îl privi stăruitor. Nu sunt diamante în râurile astea? — Diamante? — Da. Diamante. Nu mai faceți pe niznaiul. Tot pământul ăsta are aur și diamante. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zbierând furioase. Aerul curat al lagunei se umplu de un fum gros și urât mirositor. Îi văzu îndepărtându-se și privirea lui se opri, cu neplăcere, pe pata de ulei ce rămăsese pe suprafața apei, lângă mal. — Duceți-vă dracului! mormăi el. Se întoarse încet la hamac, se tolăni în el și deschise cartea la pagina pe care o însemnase. La mijlocul după-amiezii, fata se întoarse. Fratele ei o însoți până la canalul cel mare, se asigură că străinii plecaseră și o apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în brațe, o ridică în aer ca pe o pană și, furios, o duse pe uscat. A trebuit să o și țină strâns, pentru că se zbătea, încercând să se întoarcă la ambarcațiune. — Cum dracu’ să-ți explic că mă întorc? mormăi el. Sau crezi că plec pentru totdeauna? Încercă de mai multe ori, cu gesturi exagerate și teatrale, dar se dădu bătut. Sper să-ți spună Kano... O trase spre el și îi mângâie părul încercând să o calmeze ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la poalele copacului. — Prea tânăr ca să moară, spuse el. — Prea tânăr, admise José Correcaminos. O porniră la drum, deschizându-și calea prin desișuri și întuneric, zgâriindu-și mâinile în spini și în ramuri, împiedicându-se de rădăcini și de trunchiuri, mormăind înjurături în șoaptă. O jumătate de oră mai târziu ajunseră în luminiș și fură uimiți să constate că nu era lumină în tabără. Nici un zgomot, nici o umbră care să se miște, nici o țigară prost ascunsă. Încercă să și-i imagineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fi nimiciți. Cu toții... Amintește-ți că m-ai trimis la Santa Cruz, când eu nu vedeam nici o soluție. Acum suntem mai aproape. Merită să discutăm. — Știu... Dar poporul meu este liber. Trebuie să hotărască. Ieși. — Câteodată, libertatea are inconvenientele ei, mormăi el. Apoi se întoarse spre Sierralta: Până unde sunt dispuși să cedeze? — N-am idee... Faptul că l-ați văzut pe Planchart stând de vorbă cu piloții face ca lucrurile să fie mai ușoare. Ramón Cáceres poate profita de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
redea tânărului viața se adăuga cumva la finalitatea morții lui. — Ai verificat cadavrul? Întrebă Brunetti. — Nu, domnule. Când am văzut că nu putem face nimic, ne-am gândit că e mai bine să-l lăsăm În seama doctorului. — Bun, bun, mormăi Brunetti. Luciani tremură fie de frig, fie de rușinea eșecului său și picături mici de apă căzură la pământ. Mergeți amândoi acasă. Faceți o baie, mâncați ceva. Și beți ceva ca să nu răciți. Amândoi bărbații zâmbiră, recunoscători pentru sugestia primită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
poată vedea ce zăcea la picioarele lor. — Era În canal. Luciani și Rossi l-au scos afară, dar n-au putut să-l ajute cu nimic. Luciani a Încercat, dar era prea târziu. Auzind acestea, Rizzardi clătină din cap și mormăi În barbă. Pielea Încrețită de pe mâini Îi spunea cât de târziu fusese pentru orice fel de ajutor. Pare că a stat În apă multă vreme, Ettore. Dar sunt convins că tu-mi poți spune mai precis cât. Acceptând complimentele doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
munții-n horă prinși, Cu argint pe frunte ninși, Dealurile-n valuri line Și cu pivnițele pline; Sunt câmpiile cu grâu, Pe la brâu cu-albastru râu. Și e mare Că ne are Pe noi toți: Strămoși U Ursul umblă furios, Mormăind în sus și-n jos. -Ce-ai, măi urse - frățioare? Ce te doare? Oare vrei Miere din știubei? Suc de zmeură să bei? Înghețată de agrișe Sau plăcintă de măcrișe? Poate vrei să-ți dau o prună, Moșule, cu blana brună
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
până târziu în noapte nu era ceva nou la compania Intercorp, așa că sclipirea lentilelor lui Brant a fost una de oțel. —Altcineva poate să preia cazul ăsta. Amanda Hardwick e englezoaică, iar englezii sunt specialitatea ta. —Mulțumesc foarte mult, a mormăit Alice. Așa cum Brant știa mult prea bine, New Yorkul era plin de englezi. Cu mulți dintre ei, Brant lua contact zilnic. Asta nu era decât o scuză ca să o facă pe Alice să aleagă paiul cel mai scurt. Iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
plăceau lui, nume simple, specific englezești, precum James și John, nu erau de găsit. Copilul a început să se foiască. În ciuda așteptărilor, nu a izbucnit într-un urlet. A fornăit puțin, după care a adormit la loc. —Slavă Domnului, a mormăit Amanda din pat. Mi-a ronțăit sfârcurile de mi le-a făcut praf. Amanda ajunsese deja să deteste alăptatul. Când una dintre asistente îi spusese Amandei „așezați-vă într-o poziție confortabilă“, din dorința de a-i explica acesteia cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ofensat din cauza Minnie Mouse-ului vorbitor cu beculețe pe care părinții lui Alice i-l aduseseră nepoatei lor și de care Rosa, trezită după somnul de dupăamiază, se îndrăgostise la prima vedere. Jake s-a repezit în bucătărie ca o furtună, mormăind furios tot felul de cuvinte legate de imperialismul cultural și de cadourile bunicilor care compromit valorile părinților. Alice s-a dus după el și i-a pus o mână pe umăr. Dragul meu, e Crăciunul. Nu poți să te relaxezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fără nici o problemă. Shauna, care trăgea cu urechea ca de obicei, a început să rânjească. Hugo i-a ignorat și și-a concentrat atenția asupra notelor care se refereau la evaluarea casei. A fluierat. —Uau! — E ceva, nu, Fine? a mormăit Neil. Într-adevăr. E construcția de cel mai prost gust pe care am văzut-o vreodată. „Casa se numește Piele, după clubul de noapte în care s-au cunoscut proprietarii“, a citat Hugo din notițe. Da, dar prețul de catalog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să spună ceva, un obiect mic și roz a zburat prin aer și a căzut în apă făcând bâldâbâc. Moment în care Rosa a scos un urlet de să ți se ridice părul pe ceafă. — Fir-ar al dracului! a mormăit Alice. Ce s-a întâmplat? a întrebat Hugo uitându-se în apă. Ce e? A scăpat ceva? —Ursulețul, i-a răspuns Alice agitată. E înnebunită după ursulețul ăla. E preferatul ei. Hugo s-a uitat cu atenție în apa de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un copil recompensat cu prăjitura favorită pentru scriitorul ăsta! Vocea misterioasă îi zgârie timpanul urechii stângi. Părea că posesorul acelei voci se plasase în spate, un pic într-o parte, tocmai pentru a putea privi display-ul peste umărul său. Mormăi: - Îți spusesem să taci. Nu vrei. Nici nu te bag în seamă, în astfel de condiții. Ridică din umeri și continuă să scrie... „La volan, o huidumă îmbrăcată într-un costum negru, cu dungi, încerca să vadă ceva prin parbrizul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îi întinse paharul. În lichid pluteau două cuburi de gheață - nu teai înșelat, chiar ți-a umblat prin frigider, dar numai pentru că vroia să te ajute, de ce nu înțelegi? Gura i se umplu de salivă, îmi plouă și în gură, mormăi, apoi apucă paharul și luă două guri zdravene. Nici nu simți vreo arsură pe gât. - Mulțumesc. Și gândi instantaneu iată că Magicianul poate fi și ospătar, și chiar unul foarte bun, a nimerit exact cantitatea necesară de alcool, dacă pui
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Dion) - mort - stâlp de telegraf căzut peste mașină (azi). Privi rândurile, apoi introduse hârtia în sertar și îl încuie cu cheia. Aprinse țigara, pufăi câteva secunde, după care se scărpină după ureche. Își aminti cuvintele Luciei: „... strada din spatele curții noastre...” Mormăi: - Ia uite, domnule, ce coincidență stranie... Se ridică de la birou și merse să verifice pe ce stradă și la ce oră căzuse un stâlp de telegraf peste un Land Rover în care se aflau doi indivizi luați la mișto de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
către balansoar. Reuși să-l ridice pe bărbatul semi-adormit și, după câteva minute care i se părură îngrozitor de lungi, îl trânti în pat și începu să îl dezbrace de hainele ude... Îl privea din când în când cum dormea și mormăia înciudat - he, he, magician pervers, îți voi înfige bagheta magică în fund, așa să știi! -, iar la un moment dat se opri și oftă. Îi aranjă părul zburlit și fu cuprinsă instantaneu de un puternic sentiment de milă pe care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
astfel de obraji nu vor face niciodată riduri, în ciuda timpului scurs. Încercă să se ridice din pat și observă surprins noroiul uscat care așternuse flori de pământ pe lenjerie. Lucia nu era. Ar fi putut să schimbe cearceafurile astea, totuși, mormăi. Dar cu siguranță că nu a vrut să mă trezească, hai să apreciem delicatețea ei... Brusc, își aduse aminte de coșmarurile nopții. Cactuși care îți spun că te iubesc, ce nebunie. - Hei, Magicianule, tot tu ai fost la originea lor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un zâmbet. Dacă erai OmulPăianjen mai spuneam, poate ajungeam la o înțelegere. Dar așa, ai dat de dracu`... Revăzu în minte bilețelul pe care îl scrisese la secție și adăugă încă o victimă, lângă celelalte - Vecinul Scriitorului. Puzzle, puzzle, puzzle, mormăi și schimbă viteza, urăsc genul acesta de experiențe, trebuie să pui bucată cu bucată, ca un tâmpit cu răbdare bolnăvicioasă, unii ar spune că tocmai asta trebuie să facă un detectiv, să pună bucăți lângă bucăți, pentru a forma imaginea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o ciocolată, o desfăcu tacticos și mușcă din ea, cu poftă... 7 Când încercă să introducă cheia în broască - schimbase yala cu vreo patru zile în urmă, luase una despre care se spunea că rezistă le orice încercare de spargere, mormăise reclama este sufletul comerțului, dar plătise cash - observă surprins că nu exista fanta. Ridică privirea și studie ușa. Ușa lui. Dacă între timp nu se mutase, fără să știe, în altă parte, atunci se afla chiar în fața propriei uși. Neagră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi putut să o sune, chiar dacă în seara aceea aveau să doarmă în paturi separate. Dar nu o făcu... Puse impermeabilul pe un braț și se îndreptă către ieșire, fără să salute pe nimeni... * Coborî treptele, fără să se grăbească, mormăind ceva neinteligibil atunci când un coleg îl întrebă dacă au apărut ceva noutăți în urma evenimentelor din acea zi ciudat de aglomerată. Așa se exprimase, iar Detectivul recunoscu în sinea sa că avea dreptate. Un Detectiv îngândurat, decis să rezolve cât mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un frate mai mare, să-l rog să mă Îndrume și să mă povățuiască, dar el era deja Îmbracat În sutană și, cum m-a văzut, a Început să-și joace rolul de preot, grăbindu-se să ardă tămâie, să mormăie rugăciuni și să urmeze toată rânduiala numai de el știută, mie nemairămânându-mi decât să stau cuminte sub sutană și să audiez spectacolul neînțeles care se petrecu, timp de o veșnicie, câteva palme deasupra creștetului meu, fărĂ ca eu să Îndrăznesc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nu-l puteam face pe tata de râs fața de preot. „Acoperă-ți capul cu șeva“, mi-a spus tata examinându-mă, Înainte să plecăm. „De ce ?“, am Între- bat eu cu naivitate. „Nu te-a Învățat mică-ta nimic...“, a mormăit el, nemulțumit, referindu-se la educația mea de la oraș. A trebuit să-mi acopăr capul cu un batic de-al soră-mii - În semn de recunoaștere a poziției inferioare a femeii fața de bărbat, pen- tru că eu, ca urmașă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fi văzut ieri cu ochii mei, aș fi zis că cineva a Încurcat borcanele. mă uit la el cu un aer la fel de nedumerit ca al lui și Îmi simt inima bătând să-mi sară din piept. Câți ani ai tu ? mormăie doctorul fărĂ să aștepte vreun răspuns de la mine, uitându-se În dosarul meu. Ești tânărĂ. la vârsta asta corpul se regenerează repede. Ar fi zis că sunt complet nebună dacă i-aș fi spus că el nu știa nimic despre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de gândire, a devenit foarte la modă subiectivismul poetic În filosofie. Derrida Ăsta e un liber-cugetător teribilist, care Învârte limbajul și conceptele filoso- fice pe degete. Pe scurt, spune că totul e relativ și că nu există absolut. Are dreptate, mormăie Jean-Claude cu nasul În meniu. Îți recomand canar la grătar. Ai Încercat vreodată ? Trebuie să Încerci, e specialitatea casei. Foarte demult, Într-o anumită vacanță de vară petrecută la măgina, descoperisem că fiecare lucru avea spirit. Apoi, după cuțitul nebunului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]