2,391 matches
-
--Că la 26 februarie 1800 Maria Androneasa vinde mitropolitului Iacov o crâșmă cu pivniță și casă “la poarta Curții gospod dispre Gunoi”. --Și să mai spui că o față bisericească fuge de crâșmă precum dracul de tămâie - am auzit vorba mormăită în barbă, însoțită de semnul crucii.. A urmat un moment de întristare. Bătrânul parcă nici nu îndrăznea să privească spre mine. L-am lăsat să-și rumege năduful... În cele din urmă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
iată întunericul, lucirea, și umblăm în negură! 10. Bîjbîim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bîjbîim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua în amiaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11. Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei, așteptăm izbăvirea, și nu este, așteptăm mîntuirea, și ea este departe de noi. 12. Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta, și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră, fărădelegile noastre sunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Național, gazda mea m-a condus la bibliotecă. Abia de am reușit să Înfulec un sandviș Într-un expres. Era ora unsprezece, biblioteca Închisă. Cu toate astea, doamna Johanson Îi arătă portarului o anume legitimație, drept care el ne lăsă Înăuntru, mormăind ceva În barbă. Ținea În mînă o verigă imensă cu chei, ca cea a paznicului care, cu o zi Înainte, ne introdusese În Închisoarea Centrală la spectacolul cu Godot. Gazda mă Încredință acelui Cerber după care-mi spuse că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
invitat-o dacă n-ai vrut-o? — Știi, Burne, În sinea ta ești complet nebun după ea, aicea-i baiul! — Ce poți să faci, Burne? Cum i te poți Împotrivi lui Phyllis? Dar Burne se mărginise să clatine din cap, mormăind amenințări care constau aproape exclusiv din propoziția „Vede ea pe dracu’“. Zburdalnica Phyllis coborâse din tren cu toată voioșia primăvăratică a celor douăzeci și cinci de ani ai ei, dar pe peron ochilor ei le-a fost dat să vadă o priveliște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
simțirea ca un tiriac, Ei mă veninează cu spirtosul duh, Și pe loc m-apucă tusea cu năduh (Povestea vorbii, 1852) (174, p. 89). Sau la scriitori moldoveni contemporani cu Anton Pann : Costache Stamati („Satana intră în sală tiriachiu și mormăie sudălmi”) și Dimitrie Ralet („Afionul cu care se îmbată teriachii”). Și un per- sonaj al lui B.P. Hasdeu, din nuvela Duduca Mamuca (1863), este drogat de un doctor cu „afion” (175). „Cuvântul tiriachiu - scrie I.G. Ionescu-Gion în 1899 - a trecut
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Puteam să jur că este ceva în neregulă la mașina asta, dimineață, când ați plecat, domnule Craig. M-am repezit în oraș special ca să arunc o privire, dar n-am putut descoperi nimic. Cred că trebuie să desfac rotorul. Craig mormăi ceva în sensul că lasă totul în seama lui Jim. Pe durata drumului păstră tăcerea. Era tăcut, șocat și nesigur. Era una să gândească, așa cum făcuse mai devreme, că Jim era un membru al bandei și altceva era să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
acum era momentul. Trucul prin care scăpase de gărzi nu putea fi repetat. Craig se concentră fizic și psihic. Se făcu că se chinuie să se ridice într-un genunchi. Apoi îngenunchie acolo, clătinând din cap, ca și când era încă buimăcit. Mormăi în cele din urmă: - Dați-mi o mână. Nu contase pe faptul că femeia îl va ajuta, deși chiar și asta era posibil, prin prisma atitudinii lor, în general serviabile. Dar ea o făcu. Se apropie și începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
întregului corp; cândva, în trecutul îndepărtat, corpul, se pare, urma calea mai ușoară de a-și repara pur și simplu țesuturile distruse. Urmă o pauză. Craig avu impresia distinctă că cineva își freacă mâinile satisfăcut. Vocea unui al doilea bărbat mormăi ceva neclar, apoi prima voce continuă răsunător: - Nici un indiciu încă, privind identitatea. Doctorul Philipson, care l-a adus aici, nu-l mai văzuse niciodată înainte. Desigur, o mulțime de oameni, atât din Big Town cât și din Middle City trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
în felul său. Samuraiul îi aruncă o privire neîncrezătoare. — Nu veniți și dumneavoastră? Senior Velasco, tălmaciul, îi învață limba țării sale pe negustori. — Nishi, dacă noi, solii, ne amestecăm cu negustorii, o dată și o dată tot o să ne atragem disprețul spaniolilor, mormăi amar Tanaka. Dojenit în acest fel, Nishi se îmbujoră. — Dar dacă n-o să fim în stare să înțelegem nici un cuvânt când o să ajungem în țara aceea... — Avem tălmaci, nu? Uitându-se la Nishi cum primea mustrările lui Tanaka, în adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
concis și tandru, cu toată melancolia cuvenită, domnișoarei Diana din Leicester care și-a amânat căsătoria cu domnul Tony Weston fiindcă, în fața pastorului care oficia unirea lor pe viață, logodnicul n-a rostit un „da” limpede și răspicat, ci a mormăit ceva ininteligibil la întrebarea fundamentală. Și un elogiu și mai concis, și mai tandru, și mai sincer dlui Tony Weston; în această comedie a silabelor, dânsul e singurul care se ridică la drama minunată a epocii noastre zburătoare. La două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
își apostrofa plin de cruzime mama care, la rândul ei, părea îngrijorată. Totuși, fiind răspunzătoare pentru căsătorie, plescăia din limbă și-i răspundea împăciuitoare: — Trece printr-o perioadă foarte delicată. Mai ai puțină răbdare, poate-și revine. — Poate-și revine, mormăi el. N-o să-și revină. Și dacă și copilul seamănă cu ea, atunci chiar că am încurcat-o. Ciudățeniile, la fel ca durerile și junghiurile, accesele de plâns și letargia, îl făcea mereu să nu se simtă în largul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
întrebă domnul Chawla. Dumnezeu știe prin ce mormane de balegă și prin ce gropi de gunoi au umblat muștele astea. Hai. Mănâncă-ți micul dejun. Se așeză la masă, în fața lui, și lăsă ziarul deoparte. Cum merge la muncă? — Bine, mormăi Sampath. Răspunsul îl irită pe domnul Chawla. — Bine! Exclamă, ridicând din sprâncene. Bine? Nu pari foarte sigur . Dacă totul mergea bine, nu ai primi același salariu pe care-l primeai anul trecut și în cel de dinainte, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în alte asemenea locuri, care presupuneau prezența în oraș, își dădu seama că trebuia să profite cât putea de pe urma celor mai mici oportunități, iar aceste plecări deveniră punctul cuminant al vieții sale din livadă. — Oare să mă-mbrac cu asta? mormăia pentru sine înainte de toate. Nu, o să mă-mbrac cu aia. Nu, culoarea nu e bună. E prea închisă pentru o tânără. Of, culoarea nu e bună. Își petrecea întreaga săptămână de dinaintea unei zile de mers în oraș încercând să decidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
unul cădea lat și murea, din cauze naturale sau datorită mâncării otrăvite, altul era priponit în locul său. Așa că Sampath era în siguranță și avusese grijă să nu se schimbe nimic în privința mâncării sale; de fiecare dată când își auzea tatăl mormăind ceva despre alte aranjamente culinare, amenința că intră în greva foamei. Niciodată în toată viața sa nu mai mâncase atât de bine! Rotunjimile sale în creștere demonstrau ce bine-i cădeau mesele. Cu obrajii îmbujorați, spunea pe un ton rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fi fost gata. Acum, dat fiind că nu-l susținuseră de la început, n-aveau de ales și trebuiau să sufere. — Sus, marș dublu, săritură, tumbă, ordona el. Și: Cu cât se termină mai repede toate astea, cu atât mai bine, mormăiau oamenii din oraș. Între timp, polițiștii aveau mai mult noroc decât cei din armată, pentru că se convenise de comun acord că erau incapabili să se implice activ într-o acțiune de asemenea anvergură și, în schimb, li se dăduse misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe strada cu sens unic, ca să aibă destule ocazii să întoarcă repede și să se îndrepte spre casă, în caz că ar lua această decizie, sau să treacă pe drumul principal, dacă ar fi dorit asta. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort, mormăia pentru sine, Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... În delir, conduse în cerc pe străzile umbroase, când, dintr-odată, observă un grup uriaș, cenușiu, de oameni suiți în mașini care veneau repede în spatele său și își aminti că era ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
găsește pe platformă. Este arestat și condamnat. La proces, după ce se face de către procuror proba că acuzatul este perfect normal, este întrebat, bineînțeles, ce-a avut cu cei trei pe care i-a tăiat? La care el le-a dat, mormăind flegmatic, următorul răspuns: "...Să-mi facă ei mie așa o figură!" " Păi nu ți-au facut-o ei, ăștia pe care i-ai tăiat, i s-a spus, ci ceilalți, care plecaseră!" "Ei și!?" Va să zică asta era! I se făcuse
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în fața creației literare care nu caută, în mod premeditat, nici o rază de lumină într-o lume în care consumul de lumină fizică al așezărilor umane de pe pământ face să pălească, în nopțile senine, luna de pe ce$... " Da, da. Da, da," mormăia cititorul meu, care era un vechi prieten, cercetând rafturile, nu prea atent la spusele mele, da, da! Și își alegea de ici, de colo cîte-o carte. Da, da, te ascult." Dar nu mă asculta deloc. Am tăcut și pe urmă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
MARIN, CARE STĂTEA ÎN CEALALTĂ PARTE A CAMEREI, ÎI ERA APROAPE IMPOSIBIL SĂ SURPRINDĂ O CONTINUITATE ÎN FRAZELE LUI. DAR FELUL ÎN CARE ERAU PRONUNȚATE DOVEDEAU MÂNIE ȘI VIOLENȚĂ. APOI FURIA SCĂZU BRUSC. ÎNALT, CU OCHII LIPSIȚI DE VIAȚĂ, PRIZONIERUL MORMĂI CEVA ININTELIGIBIL ȘI SE PRĂBUȘI ÎNTR-UN SCAUN. ZĂCEA ACOLO ÎNCORDAT; ÎNSUȘI MODUL ÎN CARE HAINELE ATÂRNAU PE EL DOVEDEA CÂT DE RIGIZI ÎI ERAU MUȘCHII. OCHII LUI CĂPRUI AVEAU EXPRESIA ULUITĂ PE CARE O POATE PROVOCA NUMAI UN ȘOC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Închise ochii și-și spuse brusc: — Ce rost are toată vorbăria asta? Oricum zarurile au fost aruncate și ce s-a făcut nu se mai poate desface. Aproape adormit, simți că Ted Îl Învelea cu o pătură moale de lână. Mormăi nedeslușit: —Adevărul, Teddy? Doar Între noi doi? Arabii au Înțeles deja că nu ne pot arunca În mare. Problema e Însă că evreii nu pot trăi fără cineva care să vrea să-i arunce În mare. Ted răspunse În șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
case de bătrâni particulare. Creștem un câine-lup. Yeri Își face datoria, se străduiește să mă facă fericită, e mulțumit de tot ce am realizat Împreună. Sau cel puțin așa mi se pare. Și continuă să șuiere, să ciocănească și să mormăie uneori: Azoy. Fima se gândea: Tancurile Înconjoară parlamentul, parașutiștii pun mâna pe stația de radio, un puci al coloneilor - toate astea nu se vor Întâmpla aici. Aici va fi o deteriorare lentă. Un centimetru pe zi. Oamenii nici nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dacă Înțelegi la ce mă refer. În toți acești ani, În afara unor certuri superficiale, viața noastră n-a fost umbrită de nimic. Fiecare discuție se termina cu scuze reciproce. El spunea că-i pare rău, eu la fel, iar el mormăia: Azoy. Apoi mergeam Împreună să schimbăm așternuturile sau să pregătim cina. Cinci mii de oameni, se gândea Fima, numai cinci mii care să refuze să servească drept rezerviști În Teritorii - și ar fi suficient. Toată ocupația s-ar prăbuși. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Încetez să-l iubesc. Ăsta ar fi singurul lucru care m-ar putea salva. Să Încetez pur și simplu să-l iubesc. Dar cum s-o fac? Tu știi totul, Fima. Poate știi și asta? El zâmbi, ridică din umeri, mormăi ceva, se răzgândi, dar În cele din urmă se adună și spuse: Ce Înțeleg eu din dragoste? Cândva credeam că iubirea e punctul În care se Întâlnesc cruzimea și compasiunea. Astăzi sunt convins că toate astea nu sunt decât vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Rabin câteva rânduri. Să-mi cer scuze. Să Încerc să-i explic că la urma urmei suntem amândoi În aceeași barcă. Sau poate să-i cer o Întrevedere? Ajunge, zâmbi acru Fima. Am păcătuit. Am trădat. Ajunge. Coborând din autobuz, mormăi ca un bătrân furios: —Calambur. Calambur de proastă calitate. Căci dintr-odată jocul de cuvinte dintre „a uita“ și „a pierde“1 i se păru atât de ieftin, Încât coborî pe ușa din față2 și nici măcar nu spuse „la revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]