3,916 matches
-
și mai rea: în floarea vieții fiind, refuzau să-și îndeplinească îndatoririle conjugale. își refuzau orice izvor de plăcere și, sfâșiate între soți și părinți, alegeau să se consume în posturi, rătăcind ca niște spectre, cu trupurile lor scheletice, pe mozaicurile luxoase ale propriilor villae. Ea, în schimb, nu avea înclinații nici pentru autoflagelare, nici pentru o viață trăită în minciună. Dacă esențialul noii credințe putea fi rezumat în promisiunea raiului pentru cei umili și totodată amenințarea cu iadul pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în fața intrării de la apartamentul episcopului. Vestibulul avea formă pătrată și nu era prea mare. Pereții păreau tencuiți de curând, iar în capăt, o frescă înfățișându-l pe Cristos în haine de bun păstor îi întâmpina pe vizitatori. Podeaua era din mozaic cu desene romboidale. Din spatele unei mese mici, pe care, într-un sfeșnic de bronz o lumânare stătea să se stingă, se ridică imediat un bărbat corpolent, cu părul tăiat în dreptul urechilor. Fără să mai aștepte să fie întrebat despre motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scară largă și traversaseră apoi un vestibul în penumbră, intrau în sala Decemvirilor. La lumina celor câteva lumânări de seu, doi soldați răniți, pe care decurionul îi scutise de serviciu, aranjaseră cu câțiva milițieni întreceri cu gândaci pe podeaua din mozaic, iar miza - pe care o puneau la bătaie mai mult ca o glumă bună, ca o reacție împotriva dezamăgirii și a deprimării - era o sumă reprezentând salariul pe care nu-l mai primeau de cine știe când. în vreme ce se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
șopti Vanghele. Tu ești bătrân și cam țicnit probabil. Ia-le tu și fă ce oi ști cu ele. Le iau pe toate, rosti bătrânul primele vorbe din noaptea aceea lungă și ele căzură ca niște bile de sticlă pe mozaicul unei catedrale. Rămăseseră astfel împietriți tot restul nopții. Doi morți priveghind o mireasă. Dimineața mâncară tăcuți castane coapte și, din boluri albe de faianță, orez fiert în lapte, cu miere și scorțișoară. Apoi încărcară mecanismele mișcătoare într-un cărucior, la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lăsându-l pe Bătrân suspendat între pardoseala și bolta unei uriașe săli gotice. Un tobogan cobora vertiginos în pantă, indicându-i drumul ce trebuia să-l urmeze până la stăpânul castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
boltă gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii, capitelurile, pilaștrii, ogivele și arcadele edificiului se ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și flori, creând bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă de gazon și mușchi. Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul toboganului și înghițit de această cetate silvestră
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
erau colectate unghiile și părul căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de jilț, lungit pe mozaicul vegetal, stătea un enorm buldog, privindu-l fix pe Bătrân, gata să-i lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea pieptul larg și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe graf înconjurat de abur gălbiu, petrecându-și zilele domol și mulțumit, dar zadarnic, ca o albină înecată în propria-i miere. Capitolul IV CÂND PĂRĂSI CASTELUL, îNTUNERICUL ardea și praful încins îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Gruner aparținea ramurii șterse a familiei. Era, cu toate astea, o față virilă și, când erau date la o parte obiecțiile superficiale, o față cumsecade. Sammler știa defectele acestui om. Le vedea ca pe praf și prundiș, moloz pe-un mozaic ce putea fi măturat. Dedesubt, o expresie de soi, nobilă. Un om de căpătâi - un om ce punea gând deoparte pentru alții. — Ai fost bun cu mine și cu Shula, Elya. Gruner nici nu aprobă, nici nu negă asta. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
masă! Mi-era greu să înțeleg de ce mă mai așteapta, dar am coborât din cameră, mânat mai mult de o curiozitate ce nu-mi dădea pace. În fața cantinei erau Gigi, Mihai și cu ea, zbenguindu-se pe scările late din mozaic. Jucau prinsa. Vere, dar mult te mai lași așteptat. Te-ai coafat sau ți-ai făcut unghiile cu ojă? N-am răspuns dar mi-am oprit privirile în ochii ei. Lăsați-l în pace! a zis sărindu-mi în ajutor
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
importanță deosebită. În acest moment, nu văd o națiune europeană care să fie gata să se topească integral într-o pastă amorfă, cu eticheta N.A.T.O. sau U.E. Cred, mai degrabă, că cele două organisme ar trebui să fie un mozaic de istorii, culturi și civilizații naționale, cu menirea de a asigura libera circulație a valorilor materiale și spirituale, iar reprezentanții tuturor țărilor membre să fie prezenți în forurile de conducere, pentru a promova și apăra interesele lor specifice. De aceea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
era un Bizanț al artelor și meșteșugurilor fine, al cărturăriei și inteligenței grecești. Dintrodată ordiile cuceritorului, ca și odinioară cruciații grosolani ai Apusului, și-au însușit aurul dărâmând monumentele, au incendiat palatele și bibliotecile. Pe basilicile armonioase au așezat semiluna; mozaicurile măiestrite le-au astupat cu var; lângă o coloană cizelată de porfir au așezat o treucă informă de grezie, ca să-și poată spăla mădulările copiii profetului. Peste Bizanțul de piatră înflorită și marmoră au suprapus maghernițe de lemn. Astfel au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în superbul, neasemuitul meu palat la care visam și de care vorbeam necontenit, și pentru care îi angajasem pe cei mai buni meșteri, însărcinați să execute la perfecție fiecare dintre costisitoarele mele dorințe: tavane din lemn sculptat, arce îmbrăcate în mozaic, fântâni din marmură neagră, căci nu mă uitam la cheltuieli. Când o cifră mă făcea uneori să șovăi, poetul meu se afla prin preajmă ca să declame: „Înțelepciunea, la douăzeci de ani, este să nu fii înțelept“. E adevărat că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se ridica în vârful unui promontoriu, printre măslini, vii și stupi. Acolo se stabilise marele maestru după ce se retrăsese din arenă. Antonius străbătu drumul îngust și-și opri calul la umbra unui smochin. Din înaltul promontoriului vedea o vale - un mozaic de terenuri de diferite culori și lanuri de grâu. Printre terenurile cultivate se zăreau mici păduri, ce coborau până la mare. Un zid alb, nu mai înalt de zece picioare, înconjura palestra. Antonius legă calul, luă sacul de medic al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
celebra astfel victoria lui Antonius Primus la Bedriacum. Un numid ducea mesajul în care Calvia îi scria lui Antonius că statuia îi fusese dedicată și că se afla în locuința ei de la Brixia, unde se ridica, maiestuoasă, pe pardoseala din mozaic reprezentând cele patru anotimpuri, prin care trecuse și Antonius în acel teribil an de război civil, ajuns acum la final. Mesagerul Calviei pieri însă în furtuna de zăpadă cu care se lupta și armata lui Antonius Primus, în încercarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alcătuit din două centurii. Consecutio muneraria: literal, succesiunea luptelor de gladiatori. Conform unei reguli rigide, luptele de gladiatori se desfășurau într-o anumită ordine: se începea cu luptele călare, încheindu-se de obicei cu înfruntarea dintre rețiari și secutori. Numeroase mozaicuri și basoreliefuri redau această succesiune. Daci: populație din nordul Dunării. Decapitare: la Roma și în restul Imperiului, tăierea capului celor uciși nu era un act de cruzime, ci - într-o epocă în care nu exista un alt mod de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
impresionantă, izbind (othismos) linia dușmană în încercarea de a o rupe. Hydraulus: orgă al cărei nume provine din grecescul hydros, „apă“. Presiunea exercitată prin intermediul unor pompe manuale sau al unei pedale permite introducerea aerului și emiterea sunetului prin tuburi. Multe mozaicuri redau acest instrument, în timpul luptelor de gladiatori. Illiria: cu acest nume erau desemnate Pannonia, Ungaria actuală și o parte din Austria, Maesia, Serbia actuală, o parte din Bulgaria și Dalmatia. Imperator: în Antichitate era un titlu onorific, acordat de soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
creștină. Sanctuarul unde aveau loc ceremoniile sacre ale lui Mithra era mithraeum-ul, care era săpat sub pământ, deoarece zeul se născuse într-o peșteră. Răspândite de-a lungul Dunării, iar apoi în întregul Imperiu, până la Roma, mithraea erau împodobite cu mozaicuri și picturi. Pe structurile lor au fost ridicate numeroase bazilici creștine. Morituri te salutant!: literal, „cei destinați să fie victime te salută!“. Salut adresat editor-ului jocurilor de către gladiatorii legitimi, special pregătiți pentru aspectul ritual și sacrificial al munera. Moriturus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și un personaj bun, generos, drăguț, aici fiind reprezentat de Zâna-Vară. Deși răul pune câteodată bețe în roate binelui, tot binele învinge. Se zice că iarna este o gravură, primăvara o acuarelă, vara o pictură în ulei, iar toamna un mozaic al tuturor celorlalte. Acest lucru este adevărat. La fel ca celelalte anotimpuri, și toamna este povestită pe un basm magic și ireal. Asta am aflat într-o zi frumoasă și însorită din luna sep tembrie, pe când soarele își trăia ultimele
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
kitsch-ului, iar urâtul devine emoționant, așa cum lumina devine umbră odată cu modificarea sursei de lumină, “perfecțiunea însăși este imperfecțiune”. (Vladimir Horowitz) Urâtul nostru universal, cotidianul expus “Marii Treceri”, praful, pata, cioburile, negrul, ruptul, strâmbul, imperfectul, conjugă simfonic urâtul nostru frumos, mozaicul desăvârșit căruia îi suntem circumscriși, viața.
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
mi‐a oferit darul neprețuit - numit VIAȚĂ .” Tot din respect pentru mamă, din prea mare și cuvenit respect, cu care oricare din noi ar trebui să alerge, un alt condeier, omul de litere și de carte, Corneliu ștefanache, își intitulează mozaicul literar și de suflet, nu altfel, decât ... „Balast uman “. Că avem și destul balast în comportarea noastră față de cea care ne‐ a dat viață și ne‐a învățat să mergem în lume. Să‐l urmărim și pe omul nostru C.
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
pe cel ce am fost cândva, să-l preumblu pe unde odinioară a rătăcit, să-i relev acum taine pe lângă care a trecut. Viața ta, privită astfel din chenar de pagină, devine coerentă, căutările prind a se ordona în povești, mozaicul se întregește din risipiri și, cum un altul a spus-o de demult, desenul din spatele covorului capătă contur deslușit. Scriind, am rătăcit ieri prin Cișmigiu. Aș putea continua cu alte și alte astfel de evocări - fulgerări ale trecerilor mele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Între ele, adevărurile se umflau, acoperindu-se de o spumă albă care urca până la buze și mustăți, iar de aici picura pe masă și de pe masă pe jos, amestecându-se cu chiștoacele și scrumul de țigară căzut din belșug pe mozaic. Conversația le Înfierbânta chipurile, iar tăcerea le răcorea... Vântul cel bun, sosit de nicăieri, strecurându-se pe sub haine, le insufla mereu și idei din cele mai neașteptate. Deși uza de această sintagmă, adevărul ultim i se revelase lui Bikinski cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În armată au tot discutat despre sta. La Zare totul părea compus din unități discrete Înconjurate de ceață, câteva piscuri ivite dintr-o masă câlțoasă. La el, În schimb, fiecare amintire avea un detaliu clar și restul ascuns dedesubt, un mozaic de aisberguri; văzut de sus el oferă o singură siglă a cuvântului Eu; dacă ar putea fi văzut de sub apa oceanului, dar cine să-l vadă de acolo?, probabil că ar oferi sensuri noi, complexe, largi, chiar dacă ale aceluiași cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
della Croce, își încetini povestirea Ioana. La Roma, nu doar clădirile de cărămidă fac orașul să fie roz. Chiar cerul e de un roz iradiant. Trecutul imperiului e scris pe toate pietrele pe care calci. Vrei să-ți vorbesc despre mozaicurile Ravennei, despre nemuritoarea Veneție? Concertele lui Sergiu aveau loc în teatrul La Fenice, o bijuterie arhitectonică. Am vizi tat piața pisicilor, ne-am plimbat cu gondola, ferme cați de gondolierul care ne cânta O sole mio. În Piața San Marco
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]