KorAP: Find »[drukola/base=muiere & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...63 64 65 ...75 >

1,851 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

se dădeau mai într-o parte, cu ochii lacomi. Ene, știrbul lui Fanache, mai îndrăzneț, cerea Linei: - Tanti, dă-mi și mie un coltuc din ăsta! În mână avea bucata de pâine neagră, atunci cumpărată de ta-său și ruptă. Muierea se rățoia la el: - Să-ți cumpere mă-ta și ție dacă ți-e poftă de franzelă! și intra în casă, acoperind pituștile cu șorțul. Știrbul privea bucata din care ieșeau aburi calzi. Bună și asta! Cam acră, e drept

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
adăugase Aglaia. Tinca, de față și ea, își pusese mână la gură: - Nu-i adevărat! Nu bea Mielu. Parcă nu-l cunoașteți? Umblă ca ceasul. Cine știe ce i s-o fi întîmplat... Și până să pice droaga de fier, se strânseseră muierile deoparte, bărbații, câți erau, de alta; pe cimentul din fața cârciumii lui Stere, copiii. Ei n-aveau altă trebă. Cei mai mari erau duși la școală, dar ăștia, nerăsăriții, scoteau dambiluștile și biciul - și țin'te, joacă! Ene avea cea mai

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și aștepta mușteriii. Pe copii îi lua cu huideo, să nu-i strice ceva. În lunea aia bătea vântul pe cimentul lui. Frații beau la umbră în prăvălie, nu se uitau afară. Era și de amiază, să fi fost douăsprezece. Muierile făcuseră scurtă la gât privind spre Filantropia. Baba Marghioala 173 ostenise. Se lăsase pe vine, ciucită toată, cu mâinile în poale. Nu mai spunea nimic. Își strânsese broboada în jurul gâtului să nu răcească și-și trăsese poalele fustelor largi în jurul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Copiii -lau întîmpinat ca de obicei cu strigăte: - Vine căruța cu pîine! Vine căruța cu pune! Au ieșit și mușteriii afară din prăvălie, să mai tragă aer în piept, că erau făcuți la dinți. Când s-a trezit sluga între muieri, o dată și-a adus aminte de fapta stăpânului și s-a pus pe plâns. Se uita baba Marghioala la el ca la moaștele sfântului Spiridon. - Da ce-ai, maică, ce ți s-a-ntîmplat? Mielu rupea pământul cu lacrimile. - Oliu, Doamne ferește! Și-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și-a început să strige: - Luați, mă, oameni buni! Luați toată pâinea asta, c-o dau de pomană! Azi fac eu pomană, mă oameni buni! Luți-o, mă, nu vă mai uitați la mine așa... Și a început să împartă pâinile. Muierile rămăseseră încremenite, cu mâna la gură. Nu se apropiau. Ene, știrbul, cum a auzit, a și băgat mâna unde știa el că stăteau pituștile albe la care râvnea de luni de zile. A luat una. Mielu nu i-a zis

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
le arunca pe gât, să nu piardă nimic din cornurile frumos mirositoare pe care le căpătase. Beghe fugise mai departe, cu buzunarele pline, de frica lui frati-său, să nu-i cărăbănească vreo franzeluță, lacom cum era. Se dezmeticiră și muierile. Baba Marghioala zise cu voce tare: - I-o fi murit mă-sa Iu ăsta, haide, soro, să luăm; dacă-i de pomană, de pomană să fie! Baba Chinta s-a lipit și ea la coada căruței. Mielu împărțea în dreapta și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
priponește! Un mort nu mai are gură! Nicu-Piele le-a spus unde să se găsească și s-au risipit în toate părțile. La miezul nopții s-au întîlnit într-un gang, sub Hotel Nord. Erau băuți și cu chef de muieri. Cum -lau văzut coardele pe ucenic, gârlă pe el: - Să trăiești, micule, ce mai faci? - Trandafiriile, ce te roșești așa? Hai cu mămica sus, să te-nvețe ea! Paraschiv nu se roșise. Se uita numai chiorâș la ele. - Miorlăitule, n-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să știe și ăștia de te cumpără pe cine iubești tu! Curva a înțeles că nu mai e de glumă. Și-a ridicat fustele și i-a jucat pe masă. În zori, pungașul a chemat o trăsură și a luat muierea în brațe. - Asta-i ziua ta de nuntă, Sinefto! i-a zis. Copila râdea. Avea un obraz proaspăt și rumen în lumina dimineții. Vântul îi spulbera părul, și sufletul lui Nicu-Piele era ca vioara. Numai că se îmbătase și adormise

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să te-nveți! În ochii lunganului stăruia o părere de rău. - Nu mi-e de altceva, Treanță, nici că mi-a tocat banii, nici că i-am cărat ca un prost ce-a vrut și ce n-a vrut. Știu, muierea fuge tot la ăl de are mai mult, dar să mă fi înțeles, mă! Să mă fi înțeleși pricepi? Pricepea Gheorghe. Nea Fane Nea Fane, gură bogată, de-i mai zicea și Carambol, că-i plăcea să joace biliard, avea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nu mă supere. Că dacă mă supără, îl las de putrezește mai repede. Și dacă putrezește mai repede, îl ia Aghiuță de chică. După toate astea, vin rudele. Ți se face lehamite de om când îi vezi. Niște scârnăvii de muieri care plâng de zici că li se rupe inima după răposați, da când le cer un bacșiș, le tremură mâna. Da nici eu nu-i las nepedepsiti. Încă vreo văduvă mă roagă: "Fă-l pe Mitică al meu mai frumos

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ați dormit, fraților? îi întreb. Bine? Nu v-a fost frig?" Ei, nimic. Mă spăl, îmi iau halatu, îmi vine ajutoru. Îl întreb: "Cum crezi, Vasile, că stă fierea-n ăsta?" Mortu pare cumsecade. Mă uit la buzele lui. Câte muieri o fi pupat? Pe munile țepene are inele. Încă Vasile îmi spune cîteodată: "Mă nea Fane, ce-ar fi dacă am opri noi verighetele astea? La ce-i mai folosește mortului?" Nu m-ating. Îl înjur și-l pui să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de-și lăsau banii. Tocmeau din timp un taraf de lăutari buni, își puneau ce aveau mai de preț pe ei și pe la nouă coborau din trăsuri, plini de parale, guralivi, puși pe petrecere și pe risipit. Veneau cu niște muieri grase, nădușite, călcând prost în pantofii noi, de lac, cu tocuri scunde, după moda timpului, în rochii de batir sau de mătase neagră tivite cu stric, ce se mototoleau la căldură, cu mărgele colorate, de sticlă, pe gâturile groase, cu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Aici se desfăceau case, se înnodau iubiri și-și pierdea cîte-o calfă tânără capul după vreo curviștină intrată în bal. Într-un an, o fată de croitor aruncase cu vitriol în ochii unei neveste, altă dată un cizmar își călcase muierea în picioare pentru că dansase cu altul, dar câte nu se întîmplau... Cine mai sta să le facă socoteala? Veneau flămânzi, se ghiftuiau grăbiți și se îmbătau. Noaptea aceea de început de primăvară trecea totdeauna repede și nu putea s-o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
luxos, mai încliftat, numa-n fracuri și gulere tari? Unde era balul ofițerilor de la Cercul militar? Dar balul florarilor? Câți ani trecuseră... Într-o noapte ca asta furase o nevastă și-o dusese în Tei la o gazdă. Ce mai muiere, o făcuse mielușica lui, fura și-i aducea. Altă dată se 197 tăiase cu niște hoți în Dudești pentru o fată de cincisprezece ani, numa bună să guști din ea... - Gata, sosirăm, zise cineva. Trăsurile s-au oprit în fata

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
tare ținut în gheață și după aceea, pe la miezul nopții, își luau nevestele de mijloc și jucau cu ele, veseli și nepăsători. Mai puneau ochii pe câte o străină, n-o slăbeau din privit. Se dădeau în vânt. Își lăsau muierile și ieșeau afară, pe un balcon care atârna deasupra liniilor de tren, să le umble-n sui și să le făgăduiască bani. Băgau de seamă legitimele. Meseriașii se supărau, se răsteau la ele, le mai loveau, că li se făcuse

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
răsteau la ele, le mai loveau, că li se făcuse de altă carne. Umblau blănării ca turbați în jurul curvelor aduse de peștii lor Ia petrecere. Aruncau polii, nu se uitau. Era ziua lor de desfrînarc, altceva simțeai să mai schimbi muierea, să pipăi și altă subsuoară de femeie... Dar ca Didina parcă nu mai văzuseră. Ibovnica, tot cu ochii roată împrejur, căuta, căuta. Degeaba își întindeau meseriașii gâturile. Țiganca a pus ochii pe Petrică Cîrcu, președintele federației. Acesta ședea într-un

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cam înveselit. Și-a sculat nevasta, a dansat un vals, nădușise, a mai golit un pahar. Căpătase curaj. Femeia de alături nu se ridicase. Bea și mânca. -La simțit Bozoncea slab. Le-a șoptit pungașilor: - Duceți-vă de le luați muierile la joc. S-a ridicat Piele. S-a ridicat Sandu. S-au apropiat, meseriașii le-au lăsat, nu era supărare. Necunoscuții, și-au făcut ei socoteală, trebuie că erau negustori de-ai lor. A înțeles președintele ce să facă. Prietenii

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pe an le scoteau din casă. Hoții, tineri, le țineau strâns la pieptul lor, le spuneau vorbe cu două înțelesuri, meseriașii - ce să mai vadă? îl îmboldeau pe Petrică Cîrcu, care se afanisise: - Du-te, nene, că de când se uită muierea la matale. N-oi vrea să te ia de mână... - Să mă duc? bâlbâia președintele. - Du-te, nene. - Dar dacă mă tratează c-un refuz? - Ce refuz, parc-ai avea douăzeci de ani! În cele din urmă, Petrică Cîrcu se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pământ. Nevestele nu se întorseseră. Se ridicase Gheorghe și Paraschiv să le învîrtească. Grangurii nu se supărau. Au mai cerut câteva sticle cu vin și s-au lipit cu masa de cea a starostelui. Asta așteptau și caramangiii. Petreceau și muierile, n-aveau ce zice. Le amețise codoșul. Se băga în sufletul lor și le zicea: - Oliu, ce gură ai! Arătările chicoteau. - Taci, că te-aude dumnealui. -Ce dacă? Nevestele nu mai auziseră astfel de vorbe de ani de zile. Închideau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
sărbători, nunți și bătăi, unde cântaseră lăutarii cânta câteodată popa, apoi liniștea învăluia din nou curțile până la Bobotează, cîftd venea sfinția-sa cu miruitul. Trecea părintele cu dascălul, după obicei. Tot pe atunci băteau finii la ușile nașilor cu plocoanele. Muierile țineau prosoapele lucrate în arnici, portocalele și lămâile învelite în foițe, iar bărbații, ploștile și gâștele gătite. Ce de petreceri! Prin februarie se ardeau gunoaiele și se reparau gardurile. Cerul se subția. Primăvara venea neștiută. Sub garduri încolțeau mărăcinii. Râpile

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Victor, cât era el de pirpiriu, și dă-i bușeală. Sifonarul sări să-l ajute. Lovea aspru camionagiul! îl apucase pe cel mic cu o mână și-l vârâse între genunchi. Să-l omoare, și mai multe nu! În timpul ăsta muierile năvăliră în răsaduri și cărară toate verzele. Nici roșiile nu le-au lăsat. Ridicau poalele pline și blestemau pe olteni. Când plecă și ceferistul acasă, cu inima ușoară, grădina era toată o paragină. Și barem să fi murit jigodia! De unde

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
noroioase de Ungă Ateliere. Din curți, se alăturau alte cete. Ogarii ceferiștilor aveau picioarele subțiri și lungi și capetele ascuțite. Grămada neagră și lățoasă a celor din groapă se strângea lângă șef, aruneîndu-se spre namilele murdare. Erau furioși și întărîtați. Muierile ieșeau cu prăjini, să-i alunge. Aruncau după ei cu lături, să-i despartă. Când cădea noaptea, treceau Grivița tot fugind. Șina Constanței era aproape. De la canton săreau zăvozii celui ce schimba macazurile. Tăiau apoi liniile albe de fier. Peste

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Nunta se desfășura înverșunat. Se întorceau beliți, chiori, șchiopătând. Nu se mai arătau multă vreme. Trăgeau să moară. Nu le mai priau nici oasele, nici măruntaiele de la măcelării. În iunie, cățelele gâfâiau la umbră și așteptau să nască. Când fătau, muierile le înecau plozii în zoaie. Câte șase făceau, pestriți, orbi și grași. Dacă mai scăpa câte unu-ldoi, s-apucau să sugă țâțele roșii și 213 pline. Atunci nu te puteai apropia de ele. Rânjeau colții și se dădeau la picioare

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nu scăpau nici o lumină. Era frig, într-o zi de iarnă, spre seară. Cerul, mort, încremenit, ca o pătură înghețată. Din el scăpau niște floace albe de zăpadă, rar, parcă fără chef. Câteva sute de oameni așteptau nemișcați în fața porții: muierile, cu broboade negre așternute pe obraz și cu pumnul strâns; în spate, bărbații, mestecând tutunul între fălci sau aprinzând țigările unul de la altul. Din când în când se auzea un ropot mărunt de picioare degerate, dar atât, nu spunea nimeni

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
sărind jos de pe capră, și se întoarse spre mulțimea tăcută, parcă zidită cu picioarele în zăpada înghețată. Nu răspunse nimeni. Nici o perdea nu se clătină. Unde-i mortul, oameni buni? întrebă ajutorul, că aici ne-a dat adresa. Cineva, o muiere bătrână, făcu semn către poarta spurcată a cămătarului. Cioclii se apropiară și bătură tare cu pumnii în scândurile lustruite. - Hei, n-auziți? A venit dricul! În cele din urmă se deslușiră pași prin curte. Lanțul căzu cu zgomot și oamenii

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]