3,219 matches
-
cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea ar fi putut să fie aievea și definitivă. Târgovețul purcedea la drum spre casă mulțumit, cu convingerea și chiar cu dovada că va fi fost pentru o clipă boier sadea. Gândurile bătrânului fură din nou tulburate de privirea stranie care-l înfiorase. De data aceasta venea de mult mai aproape și ceea ce-l înspăimântase înainte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
semnul crucii, căzu fără simțiri, iar cei șase pierde-vară luară năsălia și o duseră pe adormita din „violoncel“ Înapoi la locul ei... Deși farsa nu le ieșise decât pe jumătate, cei doi nepoți Îndepărtați și restul trupei se arătară destul de mulțumiți. În fond, reușiră s-o sperie de moarte pe babulea. Ei Își făcuseră un plan s-o Îmbrace În rochie de mireasă și s-o cunune cu Korovin, care semăna Întru câtva cu răposatul ei soț, Feodor, zicând că, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înpăciuitor. „Lasă... lasă! - Îi tăie el vorba frecționându-și tâmplele,nu observi, sunt destul de plictisit de teoriile tale și, de data asta uite, Îți promit solemn. În asemenea situații, n’am să mai vin să te deranjez, fi-i sigură. Ești mulțumită...? Și acum te rog, trage perdeaua la o parte și privește dacă s’a așezat vremea. Am foarte mult de lucru...” Carla păstră pentru altă ocazie epitetele special pregătite, Îi aduse un ceai cu lămâie și deschise larg fereastra. Inspiră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
domnișoară...! Nu trebue să-ți fie teamă, nu te voi lăsa singură să te rătăcești...! Dacă se va Întâmpla să ne aflăm la o răspântie de drumuri, vom Încerca pe fiecare până ce, vom ajunge la ținta călătoriei noastre...!!” Atena surâse mulțumită. Reuși-se Însfârșit să-l facă să rostească unele cuvinte imaginare de o așa manieră Încât fata era aproape topită de dragul lui. Mai mult, Îi admirase cuvintele meșteșugit construite adresate muncitorilor precum și a altor persoane care venise la el cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
morgă să mi se dea o copie conform cu originalul trimes poliției. Atât și nimic mai mult...!” „De ce nu vă adresați directorului dela morgă...?” „Am fost... Însă ei doresc o comunicare din partea poliției. Dați-mi această ordonanță și promit: Mă declar mulțumit...!” „Pentru dumneata e simplu, pentru mine Însă, efectiv, nu pot emite o asemenea hârtie...!!” „Domnule maior, departe de mine intenția de-a vă supăra, Însă promit: nu voi părăsi acest sediu al poliției fără hârtia repectivă...! Mă pute-ți aresta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
confidentul tău...? Te asigur, nu mă interesează...Pierdem timpul...Ai văzut câtă lume mă așteaptă...?” „Uite ce-i...ridică tonul Mingoti. Dă-mi un aviz de expediție să ridic din gestiunea ta zece metri cubi de cherestea și mă declar mulțumit. În situația disperată În care mă aflu, nu trebue să trăiesc și eu...? Inițial am fost hotărât să-ți cer bani dar după cum vezi, m’am răzgândit. Banii Îi scoate mai greu omul din buzunar Însă materiale, ai plus În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dacă totul merge bine, În câteva minute sunt Înapoi. Fi-ți gata, nu admit nici o clipă de Întârziere...!” Fiind totuși prea devreme pentru băutură,Tony Pavone Întârzie câteva momente la alte obiective unde avea lucrători la zugrăvit interioare și oarecum mulțumit Își făcu apariția la hotelul Dunărea unde lucrul decurgea normal, reamintind lucrătorilor de ziua 23 august care se apropia iar schela de pe fațada clădirii trebuia strânsă În vederea acestei sărbători. Se pregătea să plece la șantier unde desigur era așteptat când
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de judecată devenind filozofi În materie...! Cu toate asigurările În legătură cu casarea dosarului și punerea lui În libertate la instanța de recurs, În care nu mai credea, Tony Pavone Își luă munca În serios. Avea Însemnate realizări iar gardienii se declarau mulțumiți, ne mai era necesar să-și cheltuiască energia obligând arestații să muncească. Într-una din ziele Îl vizită Însuși Comandantul Penetenciarului dorind să-l cunoască personal, promițându-i libertate deplină În relațiile cu beneficiarul lucrării iar dacă condamnarea lui va
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întrebări. Apropo, Înainte de toate, a-i idee de ce te afli aici...?” „Desigur nu...! Urma să Întâlnesc pe altcineva....!” „Auzi vorbă le el...!” - ridică tonul Lct. Col. Tudose Ion. De mutrele noastre nu-ți place...? Fi-i sigur, ai să pleci mulțumit, dacă vei răspunde corect la ce te vom Întreba. Acum, i-a loc pe scaun și scrie ce te vom Întreba noi...!” Un agent din cei prezenți Îi puse la Îndemână câteva coale albe de hârtie și un creion făcând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deorece Tony Pavone plătise până la ultimul bănuț Înțelegerea făcută, Îi strâse mâna, monologând. „Atena a opținut viza de călătorie turistică În, Germania Federală. Prezintă-te la mine cu restul banilor iar fata se poate duce să-și ridice pașaportul. Ești, mulțumit...?” Emoționat, Tony Pavone Îl Îmbrățișă lăcrimând. „Mărturisesc dragul meu prieten, ești fenomenal...! Nu-ți poți imagina de valoarea serviciului care mă va putea catapulta În lumea liberă, În societatea unde omul aste În realitate, apreciat la adevărata lui valoare...! Mulțumesc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
putea să nu poată ajunge. Normal că dacă nu pot ajunge, nu pot ajunge. Când te uiți la el nici n-ai ghici... Arată așa de bine. — O, da, spuse Wallace. De ce nu? Sammler oftă la asta. Bănuia cât de mulțumită trebuise să fi fost răposata doamnă Gruner de Wallace al ei, capul lui frumos format, gât lung, păr ondulat și sprâncene bine trasate, linia scurtă și curată a nasului și goliciunea ordonată a dinților, rezultatul iscusimii ortodontice. — E ereditar, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu zgârie lustrul. Ținea chipiul cu parfum de păr și se bătea Încet cu el. Își lovea ușurel terasele descendente, ridurile mari ale frunții. Presupun că vrea fotografii de la toate altitudinile. Chiar zboară jos. Dacă nu lovește casa, mă declar mulțumit. Ar putea să-i tragă un scor perfect, după ce a inundat șandramaua. Chiar te-ntrebi, n-o să vrea să-și bată recordul? Domnul Sammler Își scoase batista Împăturită și o strecură pe sub lentile Înainte de a-și scoate ochelarii, ascunzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pleca. Și chiar s-a întors. A venit în fiecare zi a săptămânii. Sheba a pus două scaune în dreptul ușii pentru o mai bună protecție, dar, de fapt, Connolly nu dădea semne că va încerca să intre cu forța. Părea mulțumit să stea afară, rugându-se de ea, iar la începutul săptămânii următoare chiar și apetitul pentru acest spectacol modest i se dusese. Luni, Sheba a așteptat bătăile lui în ușă și suspinele, dar n-au mai venit. Era amuzată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fi propus să dețin eu puterea; dar totdeauna fusese cumva firesc ca eu să fiu cea care conduce. Dar acum îmi dau seama că personalitatea mea dominatoare crea probleme. Crea inegalitate și acea inegalitatea crea resentiment. Jennifer totdeauna păruse perfect mulțumită ca eu să conduc. Nu ridicase niciodată vocea împotriva mea, până în ultima clipă. (Iar atunci, desigur, din gura ei ieșiseră doar critici.) Dar după ce am luat-o fiecare pe drumul ei, am ajuns să-mi dau seama că fusese ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
brusc atitudinea, propunîndu-mi să las baltă totul, să mă mulțumesc cu ce am constatat pînă azi. Nu mi-ar surîde deloc așa ceva, mi-ar rămîne un gust amar... În ceea ce privește socotelile, poate ar fi cel mai bine așa. Ar fi șeful mulțumit și n-ar mai avea nimic de obiectat. Știu eu... poate acesta era și motivul pentru care tot amînam să-i telefonez. Am fost năpădit deodată de o jenă ciudată; parcă mă priveam În oglindă printr-o lunetă cu susu-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o să vedeți că vă găsiți de lucru. Eu: Are Camelia vreo legătură cu acest sistem de angajare? Toyama: (perplex) M-am Întors la vechea Întreprindere, așa că am rupt legătura cu Camelia... Dar, cum să vă spun... lumea În general e mulțumită și nu Încearcă să facă nimic În detrimentul unor asemenea șoferi... Eu: Tare aș vrea să prind măcar un fir legat de domnul Nemuro. Pe scurt, Camelia se ocupa de angajarea șoferilor temporari? Toyama: Da. În afară de faptul că avea cafea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
eu, care n-aveam nici În clin nici În mînecă cu individa, nu mă puteam abține să nu fiu gelos, fără să vreau. Bineînțeles că dacă aș putea Îndepărta peretele, lucrurile s-ar simplifica. Se spune că lumea e mai mulțumită dacă poate vedea cum se prepară totul În cafenele și restaurante. Fără zidul acela, rolul fetei ar părea dintr-o dată artificial, dacă nu chiar comic, În funcția de atitudinea bărbatului. Și prețul ar fi mai ridicat, normal, dar valoarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Că voi pleca printre străini, la oraș. Că urmează să mă fac domnișoară. Aseară am regretat că n-am mărul să mă plâng. A trebuit să mă îmbrac elegant. Să mă deghizez în doamnă. Firește că lumea din jur e mulțumită și admirativă, dar eu continuu să mă simt în astfel de situații ca la un carnaval pentru care împrumut o costumație, o identitate. Mărul s-a uscat când eram studentă. Îmi vine să cred că de supărare. Se simțea neiubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cea mai vizibil marcată de revoltă. Nu mai reușeam să mă cenzurez deloc. Băieții și fetele de la cooperativa prestări servicii de informare erau de mult la datorie, mă supravegheau atent și, uneori, când le cădea bine, mă amenințau. Erau totuși mulțumiți că nu fac manifeste scrise. Erau nemulțumiți că nu-mi țin deloc gura față de elevi și colegi. Unul, cetățean vigilent care preda întotdeauna OILM (Organizarea întreprinderii și legislația muncii) după orele mele de filosofie, nu avea altă treabă decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
altceva dar nu va ști niciodată că simbolizează destinul nostru, al tău și al meu, pe care numai mâna ta și sufletul nostru, nu numai al tău, au putut să-l zugrăvească, dar el, viitorul meu soț, va trece zâmbind, mulțumit, ca un învățător cuminte, spre împodobirea peretelui dinspre vest. Vom circula astfel, dacă voi avea copii - din generație în generație, sintetizați pe pânza tabloului tău, cum un scriitor sintetizează într-o carte o viață sau mai multe, fără ca generațiile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acoperit cu husă de culoare maro, singurul din camera aceea, e vorba de camera cu ferestrele spre curte și bulevardul mic din fata porții. Doamna Pavel, instalată în fotoliu, privea cartea pe care mi-o adusese, și, având gust de vorbă, mulțumită și mândră de vizita nepoatei, începu pitorescul vorbirii, relatări fragmentate din copilăria și adolescența acesteia, apoi ceva despre „inteligența ei fără seamăn”, remarcată de atâția, adăugând desigur din întâmplare; - Ferice de cine o lua-o de nevastă!... De ce vă uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se întâmplă ceva ca un scurtcircuit, abia putui vorbi: „Doamne! Nu suntem singuri”, „Nu-mi pasă, răspunse aproape cu răutate, așa cum nici ție nu ți-a păsat atâta vreme”. După rostirea acestor cuvinte sora ei se întoarse spre noi zâmbind mulțumită că reușise să lege din nou de stâlpul cerdacului sârma ghirlandei de flori, apoi plecă în casă. Rămăseserăm numai eu și Ana, credeam că-și va urma sora, dar ea, dimpotrivă, stătu nemișcată, mă privi din nou în ochi, mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
proba finală de eliminare a Mângâietorului Delicat, nu? — Hai să mergem la toaletă, a zis Jacqui. Înainte de a migra spre casă. —Bună idee. Am urmat-o și am întrebat: —Ei bine? Mângâietor Delicat? —El? a exclamat. Categoric nu. —Bun. Eram mulțumită - încântată chiar - că Aidan obținuse cu brio certificatul de non-Mângâietor Delicat. Plină de admirație, ea a adăugat: — Pariez că e greu să-l ții în lesă pe unul ca el. Zâmbetul meu a pălit imperceptibil. Capitolul 14tc " Capitolul 14" Sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
poate. La zece fără zece, și-a pus haina. Mergeam la plimbare. A dat ocol mașinii, un Beemer mare, argintiu (o mașină fără personalitate) și a mers pe jos la biserica locală. Mergea la slujbă! M-am așezat în spate, mulțumită măcar că nu mai eram după gard. Apoi, a mers la chioșcul de ziare, a cumpărat Herald, Take A Break, douăzeci de țigări Benson&Hedges și un pachet de bomboane mentolate (Extra Strong). Apoi s-a întors acasă, și eu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
obligat să facă dovada atașamentului său față de dogmă și tradiție. Șeicul era blond, slab și coleric; medicul era la fel de brun ca o curmală coaptă, mai gras decât o oaie în ajun de Aid, iar de pe buze rareori îi dispărea zâmbetul mulțumit și ironic. Studiase medicina după vechile cărți, cele ale lui Hippocrat, Galenus, Razes, Avicenna, Abulcasis, Avenzoar și Maimonide, cât și după lucrări mai recente privitoare la lepră și la ciumă, Domnul să le trimită cât mai departe! Avea obiceiul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]