3,092 matches
-
în 2010, pot să vă anunț,, personal, acum o veste mare. Chiar dacă sunteți deja cu bagajele la ușă, pentru a pleca spre alte țări lipsite de Boci, Udre și Videni, puteți să despachetați la loc și să trăiți aici, ani mulți și fericiți, fiindcă am aflat de la domnul președinte Băsescu că am ieșit din criză. Da, a spus-o chiar el la televizor, folosind cu deosebit talent și pricepere, chiar gurița lui cea veșnic hăhăitoare. Trebuie să-l cred fiindcă însuși
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ca să fie flagelată ca în timpurile vechi, aș inventa eu însumi cele mai subtile mijloace de tortură. Aceasta e singura mea posibilitate de a avea curajul să plec. Să-i anunț plecarea, gîndindu-mă nu-mai la păcatul ei. La una din multele forme pe care le ia păcatul în mintea mea bolnavă de gelozie... și atunci mi-ar fi absolut indiferente și argumentele, și suferințele Ioanei. Orice s-ar întîmpla, eu nu i-aș vedea decât corpul - de care m-am bucurat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-și furia și supraveghindu-i pe furiș pe cei patru huni ce ședeau cu ei în jurul mesei largi, simple, din scânduri masive de stejar îmbinate. Pe când soția țăranului, o burgundă nu peste patruzeci de ani, dar îmbătrânită înainte de vreme de multele nașteri, trebăluia rumenind purcelul deasupra vetrei, oaspeții își treceau vremea bând din berea stăpânului casei și înfulecând niște pește; când cina fu gata, mâncară cu poftă, vorbind mai mult între ei, fără ca gazdele să-i înțeleagă, bând la fel de mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Kayuk, care rămăsese cu mâna plină de terci de grâu încremenită lângă gură, urmărea acel schimb de cuvinte cu o figură nehotărâtă, pe jumătate îngrijorat, pe jumătate amuzat. Odolgan ridică din umeri și răspunse cu vocea încleiată de prea multe multele pocale de bere: Dar ăsta e un nimeni! Femeia aia... O altă serie de scatoalce îl reduse la tăcere. — Ți-am spus să termini. Ține-ți gura, ai priceput? Trebuie să vorbesc cu omul ăsta. Și tu - se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întâlniri, capii familiilor ascultau în tăcere istorisirile bătrânului Ademar, cel mai în vârstă conducător al satului. Cei mai mulți erau bărbați trecuți de prima tinerețe și purtau în trăsăturile feței semnele săpate de truda muncii la câmp, precum și de cicatricele căpătate în multele bătălii; cum era obiceiul la un popor de războinici, fiecare din cei veniți la întâlnire își luase cu sine armele și le ținea la îndemână, gata să le folosească pentru a-și apăra părerile. Flacăra năștea puzderii de scântei, aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu avea planul regulat al cetăților romane: era, mai degrabă, o întrețesere de străzi, unele mai largi altele mai înguste, cu multe ulicioare și puține piețe principale. Ajuns în spațiul deschis de sub bastioane, Rutilius o apucă hotărât pe una dintre multele străduțe ce se întâlneau acolo, luând-o apoi pe una ceva mai largă. Câțiva soldați și voluntari, în mod evident extenuați, dormeau pe trotuare, ajutați de temperatura blândă a primelor zile de iunie; alții - mai mulți - vegheau temători: livizi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Thorismund, puțin peste douăzeci de ani, cu trăsături mai puțin aspre decât ale sale, dar cu aceeași atitudine hotărâtă. De cealaltă parte a mesei stătea Chilperic, pe care Sebastianus îl revăzuse cu bucurie la Aureliana: încă șchiopăta, din pricina uneia din multele răni primite în Sapaudia, dar în rest părea a fi în plină formă. Din Sapaudia adusese la Lugdunense cinci mii de războinici înarmați și echipați cum se cuvine: în fața pericolului comun, într-adevăr, tatăl său alesese să lase la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei, și n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. 16. Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere și supărare m-a făcut să vorbesc pînă acum." 17. Eli a luat din nou cuvîntul, și a zis: "Du-te în pace, și Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!" 18. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
prin stilul ce necesita, prin limba în care trebuia s-o scriu, prin felul cum trebuia s-o trimit, prin importanța pasului ce făceam, prin toate, a fost una din marile afaceri ale vieții mele, care m-a chinuit prin multele ezitări, analize psihologice, treceri de la frică la speranță etc. Într-o seară, fostul meu coleg a luat-o din mâna mea și a dus-o. Era pe la 9. Eu l-am așteptat jos, pe stradă, dedesubtul balcoanelor și al geamurilor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ceea ce dă viața pe înălțimile ei, trebuie să-și înăsprească inima, dacă nu o are deja aspră. Căsătoria o poartă mai ușor acela care are un suflet egoist, adică acela care n-are sufletul potrivit pentru căsătorie. E una din multele ironii ale vieții. 10. ...amorul este o putere așa de naturală și de mare, el vineașa de nechemat, izbucnește așa de triumfător și de nepăsător de calculele oamenilor, încît slabele sfaturi ale rațiunii vor fi întotdeauna înăbușite de întîile porniri
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Condiția umană e teribilă! În țeasta cimpanzeului copleșit de instincte telurice, la un moment dat al evoluției și spre nenorocirea lui, apare o flacără rece, conștiința estetică și morală, care aruncă o lumină crudă peste mizeria iremediabilă. E una din multele crime ale naturii împotriva materiei vii. Ce este ea? Îmi pare că astăzi mi-a vorbit de noi când îmi răspundea la indigestele mele pedanterii, în care toate cuvintele strigau: "Te ador!" Mi-a spus că nu am sufletul simplu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu lacrimi șiroindu-i pe obraji, că răposatul lui maestru era complet lipsit de maniere când lua masa. (Există întotdeauna riscul de a fi puțin prea crud față de cititorul din Vest. În Jurnalul lui Kafka este un pasaj - unul dintre multele pasaje kafkiene - care ne-ar putea introduce cu ușurință în Noul An Chinezesc: „Tânăra fată care, numai pentru că mergea braț la braț cu iubitul ei, se uita fără teamă în jur“.) Cât despre fratele meu Seymour - ah, fratele meu Seymour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
oare-n vremuri vechi cele picioare Bătură...” 1 Dar aceia erau munții verzi ai Angliei. Munții din fața lui, În goliciune serpentină, nu erau defel verzi; erau rumeniți, cu cavități fumegânde și mistere de o putere inumană arzând În flăcări deasupră-le. Multele impresii și experiențe din viață păreau să nu mai aibă loc fiecare În spațiul ei potrivit, În ordine, fiecare cu importanța ei religioasă sau estetică recognoscibilă, ci ființele umane sufereau umilința inconsecvenței, a stilurilor confuze, a unei vieți Îndelungate cuprinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
doar să fie așa cum a fost Înainte de naștere, de ce să-ți pese? Acolo nu ai mai primi nici o informație În plus. Neastâmpărul de maimuță ar Înceta. Cred că mi-ar lipsi În principal doar intuițiile mele vagi despre Dumnezeu În multele forme zilnice. Da, asta mi-ar lipsi. Și atunci, doctore Lal, dacă luna ar fi avantajoasă pentru noi metafizic, eu aș fi complet În favoarea ei. Ca proiect ingineresc, colonizarea spațiului, În afara curiozității, a ingeniozității chestiunii, prezintă puțin interes real pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sugează chiar un fel de plăcere față de predictibilitatea domestică a lucrurilor neplăcute.) Pabblem și-a făcut în sfârșit apariția la 12.30. Era urmat îndeaproape de Phelps și Jenkins, amândoi cărând bănci luate din sala de gimnastică. Este una dintre multele vanități ale lui Pabblem să-și imagineze despre el că e o persoană cu „simț vizual“ și în fiecare an are o nouă idee cu privire la așezarea profesorilor în cadru. O dată ne-a pus pe toți să stăm pe iarbă în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
acum vântură în stânga și în dreapta tot felul de povești scrise pe frunzele prinse de brumă și pe sclipirile argintate ale crizantemelor cum că ea și-ar fi cam terminat treaba și are de gând să ne sufle în creștet ploi multe și reci. Urmele pașilor În despletiri de anotimpuri copacii s-au despuiat de haina ruginie purtându-și semeți goliciunea cu sărutul soarelui lipit pe buze vântul își face de cap risipind pe fruntea plină de sudoare a pământului mormanul de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ceea ce încă nu s-a gândit și voi o știți doar s-o presimți și te cuprinde o teamă năucă eu încă mai tânjesc după un loc unde ei să-mi strige ațâțați da acesta este cel huiduit de prea multele gândite și rostite prea puțin Teribilul marelui nimic entuziasmul s-a subțiat o arătare leșinată aripi în convulsie s-au prăbușit în hăul umanei erori trepidații seismice în golul ce-l port în loc de stomac orologiul pendulează gâfâit tic-tac clipele s-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Îmi privesc plasele. Înghit în sec. Mie îmi e rușine ca unei îmbuibate. Și atunci le dau bani. Mulți, mult mai mulți decât media. E un fel de mituire a sorții. În Copenhaga am vizitat un cămin de bătrâni. Etaje multe, strapontine în pantă, garsoniere cochete. Dar n-a fost asta. La parter era de fapt o mare universitate. Acolo, bătrâneii învățau ceea ce tinerețea nu le-a dat răgaz sau șansă: sculptură, antropologie, aerobic, filosofie, muzică, computer science. Clădirea era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
copilărie. Poate vederile mele sunt anapoda, poate cultura mea e prea mică. Incursiuni în adolescență sau tinerețe, da - numai că nu se cunoaște ponderea de sinceritate ce o cuprind asemenea memoriale ale femeilor, știută fiind abilitatea inventivă a acestora și multele învelișuri - nu se știe câte - ce le acoperă ființa. Când, printr-un salt de ani, trecu să-mi povestească despre elevele ei, glasul căpătă o vioiciune neobișnuită; dovedind o adeziune - aproape o mutație biologică, ai fi zis, - la stările de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
facă datoria. Avocatul, întocmitor al actului, fu cel care ne conduse. Era o casă cu trei-patru odăi, ferestrele, în afară de cea dinspre stradă, dădeau în curtea lungă, dreptunghiulară, poarta era de lemn, vopsită cărămiziu, hârșită de timp. Clădirea, puțin joasă, cu multele-i ferestre, părea un șir de case lipite una de alta, cum se puteau vedea în alte cartiere, de obicei mărginașe. Soarele bătea călduț în dimineața de primăvară. Avusesem impresia că răsărise special pentru mine, pentru revigorarea trupului acesta ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rate convenabile. - Da, asta da. - Da, dar cei ajunși detestă și vor continua să deteste vechea clasă pe care de fapt o înlocuiesc, și căreia, treptat, îi preiau, sub ochii noștri, numai starea de bine și defectele, neobservând pe încă mulții nedreptățiți și săraci ai noii societăți în devenire: cu timpul îi vor privi cu superioritate. Dar paralel cu îmburghezirea, se naște pentru ei iluzia puterii, convingerea că, spre deosebire de vremurile dinainte, sunt egali cu conducătorii lor pentru că le spun „tovarăși”, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
erau confruntați și care reclamau luarea unor poziții oficiale ale autorităților de la Chișinău. Și în continuare, am avut relații apropiate cu fostul președinte Mircea Snegur, fapt pentru care am fost "răsplătit" ulterior, în raporturile mele cu președintele Petru Lucinschi. În multele zile în care am fost la Chișinău în 1992, am locuit la hotelul Codru sau, prin grija gazdelor, în apartamente VIP din mai multe case de oaspeți. În acea perioadă, alternam zilele în care eram la Chișinău cu câteva zile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
L'auteur évoque les moments de sa carrière diplomatique qui l'ont propulsé à Santiago de Chile, pendant les années de la dictature militaire d'Augusto Pinochet. Trecuseră câțiva ani buni de la reîntoarcerea mea de la Berlin, mă achitasem conștiincios de sarcinile "multe și mărunte" ce-mi reveniseră, aveam calificative excelente, reușisem să iau examenele-concurs pentru gradele de Secretar II, în 1974, și Secretar I, în 1979. Așa că aveam toate motivele să visez la o nouă plecare la "post". Nu din motive financiare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
abrupto: "Macovei, am auzit de tine că ești un băiat inteligent, muncitor...Ce cauți tu la Roma? Acolo te poți duce când vrei, în vizită, iei trenul sau avionul... O să ai ca șef un ambasador și o să fii unul din mulții trepăduși ai ambasadei. Am pentru tine un post de răspundere, însărcinat cu afaceri în Chile! Spre deosebire de ceilalți socialiști, noi nu ne-am închis ambasada la Santiago, suntem interesați să știm ce se mai întâmplă pe acolo, așa că asta-i propunerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
acela are în inima lui dar de la Dumnezeu. Și am crescut slujind. Și ce să spun? cu credință am slujit. Am umblat la apa Prutului, la apa Jijiei, ș-am auzit că mai este țară în colo, sate mari, oameni mulți, târguri întinse, da’ nu m-am dus niciodată să le văd... Mie parcă mi-a fost drag aicea... unde-s oameni mai puțini. Și sarac am fost - că chiar de aș fi vrut, nu mă puteam duce nicăirea. Eu muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]