17,288 matches
-
de mama, încât lăsasem totul și plecasem acasă. Când mă văzură, părinții și sora se bucurară până la lacrimi. Eu nu le spusesem adevărul. Îi mințisem că aveam vacanță, dar de fapt gândeam să nu mă mai întorc înapoi, ci să muncesc cu sora mea împreună. Tata parcă bănuia ceva, dar nu-mi zicea nimic. Într-o bună zi, ne aduse poștașul o telegramă. Era pentru mine. Trebuia să mă prezint urgent la universitate. Sărmanii mei părinți, nu înțelegeau ce făcusem. Nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
săi, tot de atâtea ori, plângea. Era cel mai mic în familie. După moartea mamei sale, frații lui mai mari începuseră să-l trateze ca pe un sclav. Trebuia să îndeplinească atât munca lui, cât și pe cea a fraților. Muncea ziua întreagă la câmp, uneori fără a avea o bucată de pâine, cu care și-ar fi putut întări puterea. Fiind un copil de doar doisprezece ani, se întorcea seara acasă înfometat și obosit, iar frații mai mari îi mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tot drumul. Fiecare din ei se gândea la ceva și dorea să știe ce gândea celălalt, dar nu îndrăzneau să se întrebe. Așa începuse viața lor de familie, care era bogată în avere, dar lipsită de dragoste și înțelegere. El muncea în colhoz, la trudozile. Nu lipsea nicio zi. Îi plăcea să fie primul în toate. În fiecare an, pe panoul de onoare a colhozului, nu lipsea numele și portretul său. Era unul dintre cei mai lăudați și apreciați colhoznici. Mătușa
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Nu lipsea nicio zi. Îi plăcea să fie primul în toate. În fiecare an, pe panoul de onoare a colhozului, nu lipsea numele și portretul său. Era unul dintre cei mai lăudați și apreciați colhoznici. Mătușa Catinca, soția sa, nu muncise nicio zi în colhoz. Datoria ei era să vândă vin și să aibă grijă de gospodărie, de soț și de copii, care erau patru, trei băieți și o fată. Era o familie pusă bine pe picioare, o familie ce nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu trecu mult timp după aceea, că o și aduse mireasă acasă, numai că din cauza paharului, nici ei nu reușiră să lege un nod trainic. Istoria se repeta. Certurile nu se terminau. Moș Ion era bătrân și nu mai putea munci, cum muncea odată. Via lui cea dragă începea să simtă lipsa mâinilor lui. Înainte de a muri, își petrecea zilele culcat pe un pat de lângă geamul ce dădea spre grădină. Se ridica din pat și, privind prin geam la via lui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mult timp după aceea, că o și aduse mireasă acasă, numai că din cauza paharului, nici ei nu reușiră să lege un nod trainic. Istoria se repeta. Certurile nu se terminau. Moș Ion era bătrân și nu mai putea munci, cum muncea odată. Via lui cea dragă începea să simtă lipsa mâinilor lui. Înainte de a muri, își petrecea zilele culcat pe un pat de lângă geamul ce dădea spre grădină. Se ridica din pat și, privind prin geam la via lui, pângea cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Ioan Gură de Aur zice că cei ce trăiesc în păcate, cu nimic nu se deosebesc de cei morți. Cât trăim, din toate învățăm. Surpriza „Pregătește-ți sania vara și căruța, iarna,” zice înțelepciunea poporului. Toată vara și toamna oamenii muncesc, aleargă și adună ca să aibă de toate, pentru acea perioadă a anului, când frigul și zăpada nu le permit să facă mai nimic. Pentru fiecare gospodar și gospodină, este plăcut și se simt bine, când știu că au adunat de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aproape, oamenii mai dragi și, după ce se căsătorise, trăind aici mai mulți ani, satul soțului deveni pentru ea mai aproape decât satul ei natal, pe care îl lăsase cu mulți ani în urmă. Iurie era un soț bun și iubitor. Muncea ca agronom în colhoz și totul le mergea bine. Aveau trei copii și casa lor- pe care o construiseră cu ajutorul părinților și a economiilor făcute de ei. Ce să mai dorești de la viață? Câte îi trebuie unui om pentru a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îi permiteau să mențină magazinul, începuse chiar și să împrumute. Multe produse alimentare, după ce le expira termenul de păstrare, trebuiau să fie aruncate, nu mai știa ce să aducă, ce să nu mai aducă și, așa, căzu în deznădejde. Soțul muncea la pământ, îl ajuta și ea, dar din aceasta nu-și puteau ajuta copiii să facă studii la Chișinău. Într-o dimineață, intră la ea în magazin o doamnă necunoscută care, după ce cumpărase câte ceva, începu să o întrebe pe Tatiana
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
scaun, Nadea privea atent la ceilalți pasageri. Doamna de pe primul scaun lucra la fabrica de încălțăminte, doamna din dreapta cobora la spital, cealaltă, mai tânără, era vânzătoare într-un magazin mare, vecinul din stânga, care mai dormea puțin cu capul pe geam, muncea la o uzină... Îi cunoștea pe toți, dar printre ei erau și două persoane necunoscute, un bătrânel, evident de la țară, care purta un costum sărac și o geantă mare în carouri, și o domnișoară foarte modest și curat îmbrăcată. Nadea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
citind revista. Nu mult după decolare, intrasem în discuție cu ea. Se numea Gabriela. Era foarte sociabilă și vorbea cu mine de parcă ne-am fi cunoscut dintotdeauna. Aflasem repede totul despre ea, de cât timp era plecată din țară, unde muncea, chiar și unele peripeții prin care avuse de trecut mi le povestise. La un moment dat, Gabriela mă întreabă: - Sunteți pocăită? - Adică? Iartă-mă, dar nu înțeleg întrebarea ta. - Cum, nu știți ce înseamnă pocăit? După felul dumneavoastră de a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
toate; și lemne și cărbuni. Erau acei ani, când totul se cumpăra cu cupoane din magazine. Eram fericiți, nu numai pentru că avusem parte de casa noastră, ci și de vecini buni. Erau oameni gospodari, mărinimoși și darnici. Știau și să muncească și să se veselească. Nu se certau între ei, se înțelegeau de parcă ar fi fost toți o familie. Am fost primiți cu drag și mult suflet de toți. Îi îndrăgisem pe toți, pe fiecare în parte pentru ceva personal și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
întoarcă acasă. Nu a durat mult timp pregătirea și organizarea plecării. Peste două luni, era deja aranjată la muncă în Italia. Avea grijă de o bătrânică. Nu se plângea de nimic. Se descurca bine și toți membrii familiei, în care muncea, erau mulțumiți de ea și au îndrăgit-o foarte repede. Apreciau atât hărnicia și felul ei de a face tot, cât și persoana ei, inteligența și cultura pe care le avea. Se simțea destul de bine în acel loc, dar despărțirea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
școala obișnuită, fiului i se plătea profesor particular de limbă engleză, iar fiicei, școala de muzică și chiar au putut să-i cumpere pian. Știa că toate acestea, și altele, nu s-ar fi putut realiza dacă nu pleca să muncească în străinătate, totuși nu era liniștită și cu inima împăcată. Simțea că locul ei este acasă, lângă copii, dar nu le spunea nimic despre suferința ei. Încerca să-i încurajeze și pe ei să rabde, să fie ascultători, să învețe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dar ei au plecat la discotecă sau prin cartier, nu se va alege nimic de capul lor, ei spun, bătrânii trebuie să moară ca noi să putem crea o altă lume, doar discoteci și marihuana, tâmpiții nu știu decât să muncească și iarăși să muncească, s-au transformat în picamere, nimeni nu-i poate opri, ei spun că ăsta-i sensul vieții, o fi, dar al nostru e altul, e sex și manele, vioara țipă în tăcerea groasă din sală, din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la discotecă sau prin cartier, nu se va alege nimic de capul lor, ei spun, bătrânii trebuie să moară ca noi să putem crea o altă lume, doar discoteci și marihuana, tâmpiții nu știu decât să muncească și iarăși să muncească, s-au transformat în picamere, nimeni nu-i poate opri, ei spun că ăsta-i sensul vieții, o fi, dar al nostru e altul, e sex și manele, vioara țipă în tăcerea groasă din sală, din stigmatele de la mâini și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dar ea nu umblase cu băieți. Nici măcar nu se gândea la ei. Cochetăriile și hârjoneala colegelor, înghesuite de băieți printre hainele din cuier, îi făceau scârbă. Țipau, ieșeau de acolo cu fețele congestionate și cu ochii tulburi. Ea știa să muncească și să rabde, îi plăcea să învețe și să privească lumea cu doi ochi înnebunitori de limpezi. A ajuns în curte. Era duminică, aveau clacă. Stricau poiata cea veche. Cu ochii în pământ, a vrut să traverseze ograda. Tatăl ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
său fără vedere. Calmul cetățenilor înșiruiți la urcarea în autobuz se explică prin aceea că sunt autobuze suficiente și că acestea circulă conform unui orar respectat la secundă. Cum se explică lipsa de panică și de grabă a celui care muncește, dacă nu prin sentimentul că munca îi asigură o viață decentă? Curățenia toaletelor publice, aflate la tot pasul, inclusiv în trenuri și feriboturi, precum și confortul năucitor al mijloacelor de transport în comun se explică prin aceea că dotările acestora sunt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
e nevoie să le risipească. Australia își poate permite să păstreze resurse naturale pentru timpuri viitoare și pentru o tendință ridicată de creștere a populației. Chiar dacă resursele naturale ale Australiei sunt foarte mari în comparație cu populația continentului, marea majoritate a australienilor muncesc din greu. Aborigenii încă sunt discriminați, au cea mai mare rată a criminalității, prostituției și toxicomaniei în comparație cu celelalte comunități etnice sau culturale de pe teritoriul Australiei, chiar dacă, după unele evaluări, au rămas doar 70000 de suflete. La toaletele publice găsești seringi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sau chiar în boli psihice. Dar una peste alta, Australia este țara unde oricine vine aici pe cale oficială este bine primit, își găsește mai greu sau mai ușor, dar își găsește, un loc în societate. Chiar cei care nu au muncit o zi în această țară, dar care au drept de rezidență sau cetățenie primesc un ajutor social și o locuință care le asigură un trai "îmbelșugat" în comparație cu cel din România. Locuința socială nu este niciodată mai mică de două camere
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că vei ordona ceva în propria viață, ba crezi că ești chiar răspunzător pentru ea, te trezești că dă o stupizenie peste tine, un fleac pe care nu-l poți controla, dar care îți dă toată viața peste cap. Ai muncit ca un tâmpit, ți-ai făcut iluzii că schimbi lumea, sau cel puțin pe a ta, pe a celor din jurul tău, ca să te trezești ca un cerșetor la margine de drum, ba și caraghios din calea-afară, uite dom'le la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fiecare cu istoria lui, cu miturile lui, cu limuzinele sau cu foamea lui, nu știu de ce oamenii își mai bat capul cu astfel de chestii. Tu nu te uiți la tata cum merge la fabrică ca un prost, zice că muncește până moare, când colo acea fabrică e doar o moară de vânt, ei macină neantul, e bine că aduce acasă măcar de cheltuielile de bloc, ar fi trist să-și rupă pingelele pentru mai puțin. E un degeabist, tata e
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a forțat mâna. L-a ales pe el fiindcă știa să povestească ca nimeni altul. Numai că povestea nu le ținea de foame. Avea cap, dar nu-l folosea la nimic. Îi era lene să învețe, îi era lene să muncească. Dar nimeni nu era ca el. Se considera cel mai deștept de pe pământ și chiar era deștept, nimic de zis. Nimeni nu știa mai bine ca el toate teoriile de ultimă oră din astronomie, nimeni nu povestea biografiile romanțate ale
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
apoi auzind zi de zi aceeași poveste, văzându-i zi de zi seninătatea cu care se așează la masă, pofta cu care savura "bunătățile", fără să se întrebe cum au "aterizat" acolo începuseră să o obosească și să o întristeze. Muncea ca o sclavă afișând o fericire deplină. Nu voia să afle nimeni cât este de fraieră. În primăvară când venise acasă, îmbrăcată cu cele mai bune haine pe care le avea, dar fără ciorapi, când soarele încă mai avea dinți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Beach. Îi spun lui Kati că e un efort prea mare, cheltuială, nu trebuia să se angajeze la așa ceva. Se uită la mine ca la un copil și-mi spune. Aici nu banii sunt o problemă, ci timpul. Cei care muncesc nu mai au timp pentru ei. Te rog să te simți bine. Poți să-mi ceri orice îți trece prin cap, sunt... "à votre disposition". Am început să chiuim de fericire, ca la comandă. O unguroaică să vorbească franțuzește? A
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]