2,953 matches
-
ai Musafirilor. Musafirii stau toți, solemni și gravi, în jurul mesei olandeze rotunde. Ați rămas numai voi singuri aici, tu și domnul Ialomițeanu, și vă vorbiți în șoaptă, pentru că tu îl ții aici ascuns. Sssst ! Să nu vă audă de alături Musafirii ! Ce frig ! Ce liniște ! Ce lumină neplăcută ! Nu ți-e foame, dar te străduiești să mănânci cuviincios, îți mesteci fără chef torta și nu-l pierzi din ochi pe domnul Ialomițeanu. De ce oare l-ai mai ascuns aici, când știi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
te laisses faire, spune Niki, și are, ca totdeauna, dreptate ! Stai nemișcată și-ți rezemi ceafa pe spătarul înalt, pielea lui coaptă a plesnit de veche și din ea îți curge în păr rumeguș muced, dar nu te mișca, nu ! Musafirii care spală vasele în bucătărie au să te audă ! Mesteci torta tot mai greu, din conștiinciozitatea ta obișnuită, pentru că tot n-ai cum să ieși, păzită cum ești de scaunele din jurul mesei. E un chewing-gum care îți lipește dinții, limba
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
closet fără să o deschid cu un șut, ca să-l surprind pe veteranul ascuns acolo gata să facă o farsă sau ca să-l anunț pe nefericitul ostaș cu pieptul ca oțelul, prins Într-un act de pasiune singuratică, că are musafiri ori pur și simplu ca să gonesc șobolanii. Dar mă tem că toate astea nu Înseamnă nimic În fața acestei situații noi: probabil că n-o să mai pot intra În vecii vecilor Într-o cabină de duș, pentru că o să am În față
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mult mai puțin rațional. Alex nu se simțise niciodată stăpână la Belmont. În copilărie, nu locuise aici. Tatăl ei închiria foarte des casa și, când între două închirieri se muta și familia ei aici, Alex se simțea mai curând un musafir. Sentimentul persistase și după ce se stabilise la Belmont, ca tânără căsătorită. Copiii ei, plecați acum din casă, nu-și lăsaseră în nici un fel amprenta, iar Alan considerase întotdeauna locuința ca aparținând socrului său. Era o clădire mare, tencuită, una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-se, însă) că Gabriel încetase să-l mai observe. Gabriel ar fi dorit să călătorească. Brian detesta călătoriile, lui îi plăcea să stea acasă și să citească. Stăteau amândoi acasă și citeau. lui Gabriel i-ar fi plăcut să primească musafiri și să fie invitată. Brian se gândea că viața mondenă e falsă. Nu primeau musafiri și nu făceau vizite. Brian mânca repede, Gabriel mânca încet. Mesele se încheiau în momentul în care Brian termina de mâncat. Brian era adeseori irascibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Brian detesta călătoriile, lui îi plăcea să stea acasă și să citească. Stăteau amândoi acasă și citeau. lui Gabriel i-ar fi plăcut să primească musafiri și să fie invitată. Brian se gândea că viața mondenă e falsă. Nu primeau musafiri și nu făceau vizite. Brian mânca repede, Gabriel mânca încet. Mesele se încheiau în momentul în care Brian termina de mâncat. Brian era adeseori irascibil, uneori furios și, când era foarte supărat (dar acest lucru se întâmpla mai rar), se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mic, și pentru că îl prefera, și pentru a lăsa liberă o „cameră de oaspeți“ normală. Deși primeau foarte rar oaspeți, întrucât Brian îi detesta, Gabriel își dăduse plăcuta osteneală de a face camera de oaspeți atrăgătoare, alegând „cărți speciale pentru musafiri“, aranjând lămpi pentru citit, hârtie de corespondență, și așa mai departe. Când sosise Ruby, Gabriel nu reușise să găsească nimic important să-i dea de făcut. Spălase de mult vasele de la micul dejun și făcuse curat în sala de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Stillowen. Deodată se auzi soneria. De când revenise în Hare Lane Nr. 16, nu auzise încă soneria cu vechiul ei glas familiar (era un clopot electric care scotea un sunet șuierat, conspirativ) și tresări. Era prea devreme ca să-i fi sosit musafirul așteptat. Se ridică și privi prin perdelele de dantelă. La ușă se afla George McCaffrey. John Robert se trase brusc îndărăt. Nu obișnuia să înjure, educația lui metodistă nu i-ar fi permis asemenea vulgaritate. Se încruntă ușor și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mult asemenea lucru! După câte știu eu, în Ennistone nu o să găsiți alți filozofi. — Nu o să am timp, repetă John Robert. Își privi ceasul: Aștept pe cineva, sper că n-o să ai nimic împotrivă dacă... — La ce oră vă sosesc musafirii? La unsprezece, răspunse John Robert care nu era în stare să inventeze o scuză convențională sau să spună direct o minciună. — Atunci mai avem timp berechet; poate că vorbesc prostește, din cauza timidității, știți, sunt timid și nervos... Dacă ai ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cineva, nu știa cine, îl informa pe episcop de tot ce făcea el. Nu jinduia după marea casă parohială victoriană, distrusă, ci locuia modest într-o căsuță clericală, unde se gospodărea singur, având cea mai bună scuză să nu primească musafiri, și unde putea practica în voie, nepedepsit, culturile lui particulare. Nu avea paroh și era mulțumit, pentru că orice paroh ar fi fost un spion episcopal. Știa foarte bine ce se spunea despre el: „că nu este un adevărat preot...“, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
leită Linda, seamănă din ce în ce mai mult cu Linda, cum e posibil?“. Cu părul ridicat în creștet, Hattie arăta mai înaltă și mai mare ca vârstă. Luați loc, îl pofti Hattie. Niciodată până atunci nu se simțise „stăpâna casei“ care primește un musafir, și încă ce musafir special. În Denver lucrurile nu se petrecuseră niciodată în felul ăsta. John Robert se așeză pe unul din scaunele de bambus care scârțâi sub greutatea lui. Se ridică și se așeză pe bancheta de sub fereastră. Hattie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mult cu Linda, cum e posibil?“. Cu părul ridicat în creștet, Hattie arăta mai înaltă și mai mare ca vârstă. Luați loc, îl pofti Hattie. Niciodată până atunci nu se simțise „stăpâna casei“ care primește un musafir, și încă ce musafir special. În Denver lucrurile nu se petrecuseră niciodată în felul ăsta. John Robert se așeză pe unul din scaunele de bambus care scârțâi sub greutatea lui. Se ridică și se așeză pe bancheta de sub fereastră. Hattie își luă pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Vă rog încetați, vă rog plecați de aici! E lume în grădină, e lume multă în grădină, spuse Hattie. Nu te speria, ușile sunt încuiate. Pearl, nu crezi că ar trebui să telefonăm la poliției În nici un caz. Sunt probabil musafiri ai doamnei McCaffrey. Am impresia că sunt niște oameni îngrozitori. Pearl, să aprindem toate luminile! Casa asta mă înspăimântă. Preferam de o mie de ori să locuim la Londra. Urăsc locul ăsta! Presimt că cineva o să încerce să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și una dintre pălăriile lui de tweed și se strecură afară din casă. La casa lui Eastcote, din Crescent 34, părea să se întâmple ceva. Toate luminle erau aprinse și ușa deschisă. O mașină fusese parcată în fața casei. „Drace, are musafiri, își spuse Tom. Trebuie să mă întorc!“ Foarte decepționat, rămase o clipă la piciorul scărilor de piatră ce duceau la ușa de la intrare. Pe urmă o văzu pe Anthea traversând holul. În acea secundă, își dădu seama că el stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unul pentru celălalt. Gavin Oare nu a fost invitat, dar Mike Seanu, ocrotit de aripa grupului Nesta, Olivia și Valerie, a venit ca să „acopere“ rubrica mondenă de la Gazette. Ruby, care nu mai era în serviciu la Belmont, a venit în calitate de musafir, dar le-a ajutat pe Gabriel și pe Dorothy Osmore la spălatul vaselor. Judy Osmore, ca să-i facă o plăcere lui Gabriel (pentru că e o fată cu inimă bună), a purtat rochia vopsită cu ceai. (Nu cunoaște nici până în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bucură, flori, șocolată, sau mici animale de ghips pe care le colecționează. Nu citește prea mult, nu se uită la televizor, dar ascultă tot timpul radioul, chiar și programele de muzică clasică, pe care altădată nu le agrea. Când are musafiri, niciodată nu inițiază ea conversația, dar răspunde și discută subiectele abordate de ceilalți. Subiecte alese, desigur, cu mare grijă de vizitatorii ei. Față de Ruby a revenit la vechile lor relații mute, cu excepția faptului că Alex e mai puțin peremptorie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ajun de Crăciun, după ce ai alunecat pe parchet la noi în casă. Știu că ai memorie bună. Nu se poate să fi uitat. Te-am dus la spital și numai taxiul m-a costat trei mii de lei. Voi erați musafiri și taică-tu nu se băga. Tot greul a căzut pe capul meu... Ți-aduci aminte ce te-ai mai amuzat când ți-am povestit? M-am tocmit cu șoferul, care o ținea pe-a lui, gaia-mațu', și nu ceda
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dea pe la ei câte unul din cimotia lor sau câte un vecin... Apoi dacă îți intră omul în casă trebuie să-l omenești cu un rachiu? Trebuie! Că așa se cuvine la casă de oameni gospodari. Uneori mai veneau și musafirii cu câte o sticlă în traistă și atunci treaba se încingea... Așa zilele treceau pe nesimțite... De multă vreme se știa că după ce au rupt frontul la Stalingrad, rușii înaintau către noi cu repeziciune. Ba se zvonea că mâine-poimâine au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Încât bucurându-mă, să-i spun am uitat Că sâmburii săi zdraveni și sănătoși Visau în pământul predestinat. Avea dreptul drept să știe și el - Liniștea văilor ocrotea plăsmuiri; Primăvara prunii albi se îmbracă la fel, Iar toamna așteaptă mereu musafiri. Loc fermecat Aseară m-a încercat o vedenie Sus, pe cosire, în Dobrovăț, Dar s-a destrămat plecând cu smerenie, Doar că alături mi-a lăsat un băț. Un fel de baghetă din lemn de alun, Cine știe ce puteri mai avea
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
000 de ani. Și natura stabilește recorduri Réunion cunoaște trei zone climatice mai importante, cu diferențe accentuate între ele. De la specificul deșertului la acela al tropicelor, deosebirile sunt remarcabile. Ele sporesc farmecul insulei. Ploile, însă, sunt cei mai frecvenți musafiri. Ele produc și unele neplăceri, mai ales turiștilor, dar aduc și serioase beneficii naturii și omului. Dacă e să ne amintim de George Topârceanu al nostru, putem afirma că și la Réunion plouă dimineața, plouă la amiază, plouă seara, plouă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
în picioare. Cu pas măsurat, s-a îndreptat spre celălalt capăt al cerdacului, unde s-a așezat cu mare greutate pe fotoliu. Atunci am pornit spre portița grădinii chiliilor... După doar doi-trei pași, am auzit: ― Ei! Da’ nu cumva avem musafiri? Și nu pe oricine, ci pe unul din cei mai iubiți. Hai, dragule! Îndrăznește! ― Sărut dreapta, sfințite, și bine te-am găsit! ― Bine ai venit, fiule, și să fii sănătos! Spunând acestea, bătrânul s-a ridicat și, cu pas greu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o clipă, totul în jurul meu a devenit un gol imens... A fost nevoie să-mi adun gândurile și să le pun la treabă înainte de a-și face apariția... “Da’ ce, credeai că ai scăpat de mine, amice?” - m-a întrebat musafirul nepoftit - gândul de veghe. “Prezența ta în acest moment e ca și cum unui prieten care și-a rupt un picior i-ai oferi - spre sprijin - o cârjă de cauciuc”. “Da’ știi că ai haz, prietene?” “N-am spus decât ceea ce gândesc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pentru un tanc... Și apoi, de unde să-i dau dacă până la chenzină mai sunt 14 zile?! VITA VITAE, TOCANĂ LA BORCAN Dragul meu, ți-a mai rămas un sfert de măslină. Ți-o împachetez pentru mâine sau o păstrăm pentru musafiri ? Pentru musafiri. Așa e creștinește. Să se bucure și ei de antreu, că în sufragerie, de la momentul istoric al debranșării, nu mai e loc de atâta răcitură. Nu se zice răcitură. Se zice răceală. O fi, dar răceala noastră fiind
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
tanc... Și apoi, de unde să-i dau dacă până la chenzină mai sunt 14 zile?! VITA VITAE, TOCANĂ LA BORCAN Dragul meu, ți-a mai rămas un sfert de măslină. Ți-o împachetez pentru mâine sau o păstrăm pentru musafiri ? Pentru musafiri. Așa e creștinește. Să se bucure și ei de antreu, că în sufragerie, de la momentul istoric al debranșării, nu mai e loc de atâta răcitură. Nu se zice răcitură. Se zice răceală. O fi, dar răceala noastră fiind combinată cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
un ochi albastru și celălalt căprui. Umbla tot timpul cu ziarul ”Scânteia” în buzunarul din stânga al hainei, chipurile să-l aibă la îndemână, însă nu avea cum să-i fie de folos întrucât Fulfuc era analfabet. *** Acasă eram mai mult musafir. Plecam cu noaptea în cap și mă întorceam seara, târziu. Singura zi din săptămână pe care, deseori, o petreceam în întregime cu ai mei, era duminica. Cu toate acestea nu puteam să nu observ un ”fenomen” care apăruse în familie
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]