1,647 matches
-
fostele ramuri sunt acum benzi evidente, care se întâlnesc pe centrul mânecii, în unghi. Dupa ce încrețul și-a pierdut rolul functional, a fost păstrat totuși ca bandă decoartivă, aproape nelipsit în compoziția mânecii. Sunt excepții iile mai noi din Muscel și Prahova, unde râurii pleacă direct din altiță, repetând aceleași modele. Altă excepție sunt iile mai noi (1900) de pe Valea Oltului, unde toată mâneca este acoperită de broderie fină, numita "tablă". Tot atunci iile din sud s-au îmbogățit cu
Ie (vestimentație) () [Corola-website/Science/324222_a_325551]
-
(n. 1814, Câmpulung Muscel - d. 1882) a fost unul dintre actorii importanți ai revoluției pașoptiste de la 1848. A fost cel de-al patrulea copil al marelui cărturar Constantin Golescu (cunoscut sub numele de Dinicu Golescu) și al soției acestuia, Zoe Farfara. În baza Regulamentului
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
Alexandra Năftănăilă, () cunoscută sub numele de scenă Sandra N, este o cântăreață română de muzică dance. Este fiica lui Ion Năftănăilă, primarul comunei Albeștii de Muscel din județul Argeș. Sandra și-a început cariera de la vârsta de 4 ani, când a concurat la un show muzical pentru copii. Și-a continuat drumul în muzică studiind la o Școală de Muzică locală. A reprezentat țara la mai
Sandra N. () [Corola-website/Science/326533_a_327862]
-
(n. 31 mai 1915, Rucăr, Muscel, județul Argeș - 16 iunie 2009, București) profesor universitar doctor, istoric al învățământului din România, scriitor, membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România 10 septembrie 1991. Al treilea copil al familiei Ion Mihai Pârnuță (Niță) și Maria Pârnuță
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
Osemintele sale se odihnesc în Mausoleul de la Valea Mare- Mateiaș. Mama, Maria Pârnuță, născută Simion(1891-1949), este îngropată în Cimitirul Bisericii Rucăr-Suseni. Soldatul Ion Mihai Pârnuță a fost înrolat în compania a 3-a, batalionul 1 din regimental 70 infanterie Muscel, comandat de maiorul Grecescu Grigore. Deșii soția, Maria, i-a presimțit moartea și a plecat spre câmpul de luptă pentru a-I arată pe ultimul născut, Gheorghe, nu l a apucat în viață și nu a putut să-l ia
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
îngropa creștinește. Eroul a fost îngropat de tovărășii săi de luptă pe locul unde căzuse. Trupul îi va fi dezgropat mai târziu și adus la Mausoleul de pe Mateiaș. Soția, Constantă Bărbulescu, s-a născut la 19 noiembrie 1919 la Câmpulung Muscel. Tatăl său Ion Bărbulescu a fost preot la Biserică Domneasca din oraș și protoiereu al județului Muscel de la 1 iunie 1914. A decedat pe front participând la război că preot militar, confesor la Garnizoana Câmpulung. Maiorul preot Ion Bărbulescu a
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
va fi dezgropat mai târziu și adus la Mausoleul de pe Mateiaș. Soția, Constantă Bărbulescu, s-a născut la 19 noiembrie 1919 la Câmpulung Muscel. Tatăl său Ion Bărbulescu a fost preot la Biserică Domneasca din oraș și protoiereu al județului Muscel de la 1 iunie 1914. A decedat pe front participând la război că preot militar, confesor la Garnizoana Câmpulung. Maiorul preot Ion Bărbulescu a fost decorat post-mortem cu ordinele ‘’Coroană României’’ și ”Steaua României”. Mama, Elenă Bărbulescu, născută Angelescu, originară tot
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
care poartă pe umăr un ulcior Aleea Restaurației, care ducea spre fântână, a fost flancată de 20 statui din piatră artificială, amplasate câte 10 pe fiecare parte a aleii, fiecare grup fiind unit printr-o arhitravă. Cariatidele reprezintă țărănci din Muscel și Mehedinți, cu ulcioare pe cap, diferențiate după poziția mâinilor. Pe cele 2 pile de zidărie din partea sudică a ansamblului sunt plasate 2 steme, realizate în bronz, ale Municipiului București- cea de la 1879 (stânga) și cea actuală (dreapta), motiv pentru
Fântâna Modura () [Corola-website/Science/325868_a_327197]
-
debutul publicistic din anul 1977, a publicat constant articole, studii de istorie și critică literară, eseuri și recenzii în revistele „Manuscriptum”, „Viața românească”,„Jurnalul literar”, „Literatorul”, „Memoria”, „Limbă și literatură”, „Limba și literatura română”, „Mitropolia Olteniei”, „Revista de istorie a Muscelului” etc. Din 1984 a fost un colaborator constant la Radio România și a participat la numeroase emisiuni culturale pe teme de istorie literară ori de evocare a unor personalități culturale. În anul 1977 a devenit membru al Societății Numismatice Române
Adrian Săvoiu () [Corola-website/Science/325200_a_326529]
-
colegiul de redacție al revistei „Limba și literatura română”, publicația societății. Ca recunoaștere a activității publicistice de promovare, dar și de recuperare a valorilor culturale muscelene, a fost numit membru de onoare al Societății de Științe Istorice din România, filiala Muscel. Pentru majoritatea proiectelor sale a avut un parteneriat permanent cu Editura Ars Docendi din București, unde și-a publicat cea mai mare parte a volumelor. A îngrijit ediții ale unor scriitori români precum: C. D. Aricescu, Alexandru Odobescu, George Topîrceanu
Adrian Săvoiu () [Corola-website/Science/325200_a_326529]
-
în mărturiile vremii" (2008), care adună cele mai interesante pagini scrise de călătorii români și străini care au trecut pe aici de-a lungul a peste trei secole. Pe linia aceleiași pasiuni pentru cultura și istoria orașului natal și a Muscelului se înscriu și alte volume și albume publicate. Preocupat de cartografia medievală, a identificat și comentat primele hărți în care apare orașul Câmpulung." "Pornit în recuperarea memoriei ascendenților săi direcți, a reconstituit prin documente și mărturii orale istoria a cinci
Adrian Săvoiu () [Corola-website/Science/325200_a_326529]
-
10 august 1685, Mitropolia de Târgoviște scria Popii Gheorghe din Râca, ce avea în subordine un schit de călugări, să lase biserica în pace și pe călugări să ia venitul moșiilor. Acest schit de călugări era închinat Mânăstirii Aninoasa din Muscel de către Monahul Macarie, fiul lui Bogoslav. În anul 1680, uncheșul Dragomir, un urmaș al celor ce primiseră o parte din moșie de la Vladislav-Voievod, neavând moștenitori, face danie partea lui Mânăstirii Aninoasa. Iar în anul 1684 și Tudor, sau Tudorache, urmează
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
miazăzi se învecinează cu moșia Râculeasa a răposatului medelnicer 1 Tudorache Serdarul și cu moșia Chelească moșnenească. La miază noapte din Valea Bucovului până în Valea Burdea cu moșia Strâmbeni, moșnenească. Moșia Strâmbeni a fost a sfintei Mânăstiri Aninoasa din județul Muscel și o găsim până la 1810-1830 în actele vechi sub denumirea de Strâmba, iar după 1830-1842 sub numele de Burdea-Căldăraru. Din anul 1864 s-a dat drept loturi sătenilor din cătunele Betegi și Ciuculești din satul Bucov de către domnitorul Alexandru Ioan
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
1 septembrie 1952). A fost pensionat la 1 octombrie 1980. El a pregătit mai mulți viitori ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, printre care viitorul patriarh Daniel Ciobotea, viitorul mitropolit Andrei Andreicuț de la Cluj, viitorul arhiepiscop Calinic Argatu al Argeșului și Muscelului. În perioada 1958-1968, profesorul Șesan a fost reprezentat al Bisericii Ortodoxe Române la Conferința Creștină pentru Pace, cu sediul la Praga, participând la Adunările generale din 1961, 1964 și 1969 și la diferite sesiuni ale Comitetului de lucru și ale
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
a subcarpaților Buzăului dintre apele Buzăului și Slănicului - "dealurile Botanului". Activitatea de săpare a unor grote locuibile, a fost facilitată de caracterul friabil al gresiei de Kliwa, aflată în areal. Arealul Cozieni - Pănătău aparține "dealurilor Botanului" și, dintre acestea, "dealurilor Muscelului" (dintre văile Sibiciu și Bălăneasa). iar peșterile de lângă Nehoiu se află fie pe dreapta Buzăului în "Masivul Siriu" fie pe stânga acestuia ("pintenul Ivănețu"). Între valea Buzăului și valea inferioară a râului Siret a existat o uniune de triburi getice
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Bascei: Stâncă Buduloaiei (Persescu) , Piatra Corbului, Cheile Tigvei, Cascadă Tigvei, Stâlpii Tainiței, Lacul Negru Valea Buzăului: Lacul de acumulare de la Siriu, Cascadă Pruncea (Casoca), Mănăstirea Cârnu, Herghelia Cislău, Pădurea Crivineni, Puntea suspendată Pătârlagele-Zaharești, Biserica de lemn "Sf. Dumitru" din satul Muscel - Orașul Pătârlagele, Ansamblul bisericii Intrarea Maicii Domnului în Biserică din satul Ciuta - comună Măgura Culmea Ciolanu: Mănăstirea Ciolanu, Schitul Cetățuia, Tabăra de sculptură Măgura, Biserica de la Buda-Crăciunești, Municipiul Buzău și împrejurimile: Dealul cu Lilieci - Cernătești, Pădurea Spătaru, Stațiunea Sărată Monteoru
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
să recupereze cadavrele după 5 zile de la accident. Ineficacitatea acestei acțiuni precum și nenumăratele accidente montane survenite odată cu dezvoltarea turismului Carpatin din ultimii ani au cerut o substanțială perfecționare a sistemului de prevenire și salvare. Ing. Nicolae Grabovschi Sr. din Câmpulung Muscel a inițiat și executat un lobby persuasiv pe langă Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport și Federația Română de Turism-Alpinism care s-a finalizat cu „Hotărârea Nr. 140 din 1969 cu privire la prevenirea accidentelor turistice și organizarea acțiunii de salvare
Salvamont () [Corola-website/Science/329823_a_331152]
-
scriitoare, pictoriță, figură reprezentativă a neobizantinismului românesc, este cea mai remarcabilă femeie-artist-și-cărturar din perioada de eflorescență culturală interbelică. Se naște într-o familie de intelectuali bucureșteni cu origini polono-germană, Șeșevski, la 4/17 august în localitatea Mânăstirea Nămăiești de lângă Câmpulung Muscel, unde părinții erau în vacanță. Urmează studiile primare și liceale la instituții particulare din București (Institutul Pompilian, respectiv Institutul Șeșevski). După terminarea acestora urmeză timp de trei ani (1911-1914) studii de chimie și de arte frumoase la Liège (Belgia), declanșarea
Olga Greceanu () [Corola-website/Science/329828_a_331157]
-
din Pitești, efectuând nenumărate și prețioase culegeri de folclor de la vechii lăutari autentici din Argeș. Primele imprimări la radio le face împreună cu orchestra „Doina Argeșului”, melodii ce rămân în Fonoteca de Aur a Radioului printre care: „Sus’ la munte la Muscel”, „Lele, lelișoara mea”, „De-ai fi neichii drăguliță”, „Din Pitești păn’ la Trivale”, „Argeșene, argeșene” etc. Între anii 1960-1962 se stabilește în București fiind angajata Teatrului „Ion Vasilescu”, urmează apoi la „Doina Olteniei” din Craiova și „Flacăra Prahovei” din Ploiești
Tita Bărbulescu () [Corola-website/Science/329907_a_331236]
-
de folclor autentic, își îmbogățește repertoriul cu nenumărate perle ale folclorului argeșean fiind preluate și cântate de generații întregi. Amintim numai câteva din melodiile culese și lansate de artistă care dăinuie și astăzi în memoria ascultătorilor: „Sus la munte la Muscel”, „De-ai fi neichii drăguliță”, „Din Pitești pân’ la Trivale”, „Argeșene, argeșene”, „Măi neicuță de pe Olt”, „Din Pitești la Câmpulung”, „Trei lalele din Pitești”, „Măi neicuță Constantine”, „Marine, Marine”, „Dorul de Topoloveni”, „Neicuță din Călinești” etc. Mai târziu a abordat
Tita Bărbulescu () [Corola-website/Science/329907_a_331236]
-
realizat peste 30 de discuri și casete audio pe care a adunat folclor din zona ei natală, romanțe și cântece de voie bună. Dintre cele mai apreciate se pot enumera câteva titluri ce conțin muzică populară: „Sus la munte la Muscel”, „Argeșene, argeșene”, „Din Pitești pân’ la Trivale”, „Dacă nu e neică, geaba”, „Dacă-ar crește-n iarbă, dorul”, „Cântece de nuntă”, „Muzică populară” (cu Paraschiv Oprea la Electrecord). Un deosebit impact la public le-au avut romanțele și cântecele de
Tita Bărbulescu () [Corola-website/Science/329907_a_331236]
-
nebăgați în seamă, atâta noblețe și atâta frumusețe, încât nu o viață, dar și o mie de vieți de ai avea, merită să le jertfești"”. Sute de familii din toate satele din Țara Oltului, sute de ciobani din Argeș și Muscel și pădurarii din zona Făgăraș au fost bănuiți de Securitate că oferă sprijin grupului Făgărășan. Spre deosebire de celelalte grupuri de rezistență din munți care nu mai aveau nici un supraviețuitor, mulți membri ai grupului Făgărășan au rămas în viață după 1990. “Ceea ce
Grupul Carpatin Făgărășan () [Corola-website/Science/328347_a_329676]
-
Militare în România ("Gebiet der Militär -Verwaltung în Rumänien" - MViR), instituit în ianuarie 1917, după stabilizarea frontului pe Siret și gurile Dunării, cuprindea 65.000 km² și era alcătuit din 14 districte militare (Argeș, Dâmbovița, Dolj, Gorj, Ilfov, Ialomița, Mehedinți, Muscel, Olt, Prahova, Vâlcea, Romanați, Teleorman și Vlașca), care au înlocuit vechile județe cu aceleasi nume. Din acestea, 11 comandaturi districtuale erau germane și doar 3 austro-ungare (și anume Romanați, Dâmbovița și Vâlcea). „Administrația Militară din România” avea sediul la București
Richard Hentsch () [Corola-website/Science/327557_a_328886]
-
la 21 martie 1977 cu titlul de lucru „Un autobuz pentru moarte”, un titlu alternativ fiind „Autobuzul”. Filmările au avut loc în perioada 27 iunie - 18 august 1977 și au durat 42 de zile, fiind realizate, în principal, la Câmpulung Muscel, pe valea Dâmboviței și a Dâmbovicioarei și în masivul Postăvarul. Filmul a fost vizionat de conducerea Consiliului Culturii și Educației Socialiste la 14 noiembrie 1977, fiind avizat. Copia standard a fost finalizată la 29 noiembrie 1977. Cheltuielile de producție s-
Acțiunea „Autobuzul” (film) () [Corola-website/Science/327030_a_328359]
-
-și interlocutorii că nu cunosc nimic din psihologia dragostei. Prietenul său, lt. Petre Orghidan (Sebastian Papaiani), reușește să-l înduplece pe căpitanul Dimiu (Corneliu Gîrbea) să-i dea lui Tudor o permisie de o zi pentru a merge la Câmpulung Muscel și a-și vedea soția căreia îi scrisese două scrisori și de la care nu primise niciun răspuns. Gheorghiu era căsătorit din dragoste de aproape doi ani cu Lena (Joanna Pacuła), o fostă colegă de la universitate, și bănuia că soția sa
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]