4,012 matches
-
neomenesc de palide. ș...ț Părul lung, prelins pe un craniu boltit, stă răsucit În șuvițe pe tâmple și gât”. Cu ochi de artist, Beaton Îi mai observă expresia mîinilor, a frunții, chipul destins, de o rară finețe a trăsăturilor, mustața Încărunțită, dar mai ales privirea, marcată de un mic defect și totuși atât de sugestivă, trădând „o mirare șarmantă, o surprindere mereu gânditoare”. I s-ar fi potrivit, sunt de părere cei care l-au descris, fraza din Marele Gatsby
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
buchetele de violete prinse În loc de cravată, el Își compune mai apoi un stil de o sobră eleganță: mantou gris perle, cu tăietură simplă, eșarfă albă. Semn distinctiv - un baston cu măciulie din porțelan albastru. Cu gesturi ample, bizare, cu o mustață impertinentă à la Whistler, cel care Își descrie apariția longilină cu umor („Sunt un iepure cu mantou”) rămâne În amintirea contemporanilor pentru arta conversației ieșită din comun, amestec ciudat de insolență și delicatețe, de efuziune și răceală studiată. Dar și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
te cheme prințesa Murat și să-i primești În saloanele tale pe toți celebrii momentului, printre care figuri mai mult sau mai puțin izbutite ale dandysmului, „Bakst, cu aerul lui de bătrân reînrolat, cu părul rar, roșcat și o mică mustață ofițerească răsucită ridicol, miop, cu lornion, purtând smokingul ca un crupier, vorbind peltic, Stravinski, foarte dandy, cu pantalonul său muștar, veston negru, cămașă albă cu guler albastru, botine galbene, bine ras, cu părul blond, lins, cu dinții stricați, miop, cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
muzicii, artei sau sportului. Printre primii care dau (În scris) semnalul replierii la canoanele eleganței masculine se numără Însuși Brummell, cu opusculul deja pomenit. Dacă despre frizuri nu suflă nici un cuvânt, În schimb dezvoltă o Întreagă teorie a bărbii și mustății, el Însuși fiind purtătorul unei delicate mustăți blond-castaniu. „De fapt, barba e un semn de noblețe și virilitate. Dumnezeu a făcut din ea un semn distinctiv al bărbatului. Iată de ce În epocile cu moravuri efeminate, de decadență și de sfârșit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dau (În scris) semnalul replierii la canoanele eleganței masculine se numără Însuși Brummell, cu opusculul deja pomenit. Dacă despre frizuri nu suflă nici un cuvânt, În schimb dezvoltă o Întreagă teorie a bărbii și mustății, el Însuși fiind purtătorul unei delicate mustăți blond-castaniu. „De fapt, barba e un semn de noblețe și virilitate. Dumnezeu a făcut din ea un semn distinctiv al bărbatului. Iată de ce În epocile cu moravuri efeminate, de decadență și de sfârșit al marilor imperii, barba a fost părăsită
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
obrazele rase, ale Apusului.” Chiar dacă nu strălucește prin stil și chiar dacă observațiile nu sunt neapărat originale, rândurile lui Brummell spun multe. Observațiile respective ar putea fi continuate de un studiu serios și aduse „la zi”. Ce anume au semnificat barba, mustața, favoriții de-a lungul secolului XX În Europa? Au fost ele vreodată un Însemn al noilor dandy? Dacă aceștia mai există (așa cum unii susțin), atunci cu siguranță că mustățile În furculiță, stil Daly, și bărbile (ample, neîngrijite sau, dimpotrivă, tunse
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
studiu serios și aduse „la zi”. Ce anume au semnificat barba, mustața, favoriții de-a lungul secolului XX În Europa? Au fost ele vreodată un Însemn al noilor dandy? Dacă aceștia mai există (așa cum unii susțin), atunci cu siguranță că mustățile În furculiță, stil Daly, și bărbile (ample, neîngrijite sau, dimpotrivă, tunse cu grijă) pot depune mărturie despre un nou fel de a fi fashionable. La fel de important Însă este și modul În care mulți dandy Își compun chipul, tot ca pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fi tentat să scriu următoarea impertinență: „De la un fudul, printr-un fudul, pentru fuduli”. Căci fudulii se simt oglindiți În orice, cartea asta e o oglindă pentru ei. Mulți vor veni să se privească În ea și să-și netezească mustățile; unii ca să se recunoască, alții ca să devină... Brummelli. E drept că așa ceva ar fi inutil. Nu devii Brummell. Ești sau nu ești. Suveran derizoriu al unei lumi derizorii, Brummell Își are dreptul divin și rațiunea de a fi exact ca
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-se pe fruntea de un alb strălucitor, Îi acoperea capul ca un fel de cască sarazină; ochii, de culoarea tabacului de Spania, aveau o privire spirituală, adâncă și poate cam prea pătrunzătoare; gura, cu dinții foarte albi, avea, sub o mustață mică și mătăsoasă, ce-i umbrea conturul, sinuozități mobile, voluptoase și ironice, asemenea buzelor de pe chipurile pictate de Leonardo da Vinci; nasul, fin și delicat, puțin rotunjit, cu nări palpitânde, părea că inspiră vagi parfumuri Îndepărtate; o gropiță viguroasă accentua
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
făcea parte dintre aceia ce-și freacă hainele cu glaspapir pentru a le face să-și piardă aspectul sărbătoresc și nou, atât de prețuit de burghezul filistin și atât de disprețuit de adevărații gentlemani. Mai târziu el și-a ras mustața, socotind că ea reprezenta o rămășiță a vechii mode pitorești, pe care era pueril și burghez să o mai păstreze. Degajată astfel, fața sa semăna cu aceea a lui Lawrence Sterne, asemănare pe care o mărea obiceiul lui Baudelaire de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mâinile și picioarele au devenit cele patru laturi ale lumii și cei cinci munți vestiți, sângele lui s-a prefăcut În fluvii, tendoanele și venele i s-au preschimbat În drumuri, din carnea lui s-au alcătuit țarinile, părul și mustățile s-au preschimbat În stelele de pe bolta cerească, iar din piele și din perii de pe trup s-au făcut ierburile, florile și copacii, din dinți, din oase și din măduva oaselor au ieșit la iveală metalele strălucitoare și pietrele dure
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
autohtonilor (români) prin tătari. Din această conviețuire, mai strânsă și mai cuprinzătoare decât aceea cu pecenegii, au provenit și acele nume din Codex cumanicus recunoscute ca românești, Umul, Gubul, Olaka. Ca împrumut de costume (port), cu părul lor lung și mustățile plecate în jos, cumanii din fresca de la Gelencze au înfățișarea țăranilor români-căpetenile cumane au un fel de căciuli. În Chronicon pictum...", ei apar cu căciuli albe, purtând haine largi. În miniaturile ungurești, cumanii poartă acoperăminte sau căciuli românești. Dar Iorga
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ne-a relatat defilarea Marii Armate și povestea pietricelei cafenii numite „Verdun”. Abia dacă înțelegeam tâlcul spuselor ei - tonul a fost cel care ne-a subjugat. Bunica ne vorbea ca unor oameni mari. Noi vedeam doar un ofițer frumos cu mustață desprinzându-se din coloana care defila triumfal, ca să vină spre o tânără prinsă în îmbulzeala unei mulțimi entuziaste și să-i ofere o bucățică de metal cafeniu... După cină, înarmat cu o lanternă, degeaba am cercetat amănunțit stratul de dalii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din vagon mergând pe purpura întinsă la picioarele lui. Era însoțit de o femeie, foarte tânără și ea, în rochie albă, cu un boa din pene de struț în jurul gâtului. Un bărbat mai în vârstă, în ținută de gală, cu mustață falnică și cu o frumoasă panglică albastră pe piept, s-a desprins dintr-un grup impresionant adunat sub porticul pavilionului și a pornit în întâmpinarea acelei perechi. Un vânt ușor mângâia orhideele și amarantele care împodobeau coloanele, învolbura egreta de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mult. Îndepărtam cu furie mâinile surorii mele, care încerca să mă consoleze (îmi era așa de ciudă pe ea, care încă nu știa nimic!) Printre lacrimile mele, au răzbătut câteva strigăte disperate: - Totul este fals! Trădătorilor, trădătorilor! Mincinosul ăsta cu mustăți... Halal Președinte! Minciuni... Nu știu dacă Charlotte ghicise motivul deznădejdii mele (probabil observase dezordinea provocată de scotocirile mele în cufărul siberian, poate că și găsise pagina fatidică). Oricum, mișcată de criza aceea neașteptată de lacrimi, a venit să se așeze
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s-a îmbrăcat în alb, s-a lăsat înconjurată de rude adunate în jurul ei cu graba din cinematograful de epocă, pentru a se îndrepta în pas vioi și sacadat spre biserica în care s-a pomenit lângă un bărbat cu mustață, cu părul lins, dat cu briantină. Și aproape imediat - în memoria Charlottei nu au avut timp nici măcar să părăsească biserica - tânăra mireasă se înveșmânta în negru și nu-și mai putea ridica ochii grei de lacrimi. Ai fi putut crede
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zorele și o arunca jos, urmărindu-i rotirea în aerul nopții. Cufundată în visele ei de fată, nu ascultase lectura poemului. În vara aceea împlinise cincisprezece ani... De ce se gândise oare la Președinte? Probabil că bărbatul acela frumos, impozant, cu mustață falnică și cu ochi mari și liniștiți a întruchipat brusc, prin vreun joc capricios al reveriei amoroase, prezența masculină prefigurată. Și ea a întrebat în rusește - parcă pentru a exprima mai clar misterul neliniștitor al acelei prezențe dorite în taină
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de nonșalanța estivală, părăseau Luvrul noaptea, ducând cu ei Gioconda, prințul Borghese își bomba pieptul, foarte mândru că a câștigat primul raliu automobilistic Pekin-Paris, via Moscova... Și, undeva, în penumbra unui salon discret din palatul Élysée, un bărbat cu o mustață albă și frumoasă își înlănțuia iubita și se sufoca în acel ultim sărut. Prezentul acela, timpul acela în care gesturile se repetau la nesfârșit, era, bineînțeles, o iluzie optică. Dar mulțumită acelei viziuni iluzorii am descoperit noi câteva trăsături de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s-ar putea reînnoi. Îmi aminteam foarte bine fraza aceea atât de simplă care declanșase totul: „Și totuși, exista în viața celor trei femei dimineața aceea răcoroasă și însorită...” Ca un ucenic vrăjitor, mi-am imaginat din nou bărbatul cu mustață frumoasă în biroul lui, în fața ferestrei întunecate și am șoptit formula magică: - Și totuși, a existat în viața lui o seară de toamnă când stătea în fața ferestrei întunecate, dincolo de care fremătau crengile golașe din grădina palatului Élysée... Nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai că mi-ar fi ciudă... Dar lumea... eticheta... u! cum mă pișc-un ce, M-aș scărpina și nu știu de bine mi-ar șede... 2285 Mulți m-imputară mie că n-am mutră regală Și că a mea mustață prea caută a oală. 2259 Dar cine vine-acolo?... -i duioasa mea regină Și-n urma [ei] se ține un om cu o prăjină! Acel om crud vrea doară un atentat să facă... Și dac-a mea regină nu-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se pare imposibil, dar ce știu cu? Cu toate astea, presimțirea mea se referă la cu totul altceva. Nebănuite sunt căile Domnului... - Asta e o zicere creștină, rosti cu glas tăios quintul Attan Vilerte, un uriaș ciolănos și cu o mustață proeminentă. - E o zicere înțeleaptă, suspină Radoslav. Abatele părăsi camera, tîrîndu-și picioarele. Rămași singuri, quinții și Kasser se priviră în tăcere preț de câteva minute, gîndindu-se însă la același lucru. Attan Vilerte vorbi primul: - E tulburător când se întîmplă asemenea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
inițiată de același ministru, a șefului Direcției a II-a din cadrul DNA. Reacția președintelui venea într-un moment cum nu se poate mai propice pentru a pune presiune pe premierul Tăriceanu, laitmotiv al confruntării democrato-liberale de după momentul 2005. Scăpat, la mustață, de moțiunea de cenzură inițiată de PSD în octombrie 327, Guvernul resimțea încă efectele scandalului "caltaboșul", cu reverberații chiar în PNL, scandal în care fusese implicat ministrul Agriculturii Decebal Traian Remeș 328. În plus, pe 5 decembrie fusese publicată motivația
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
întreaga filosofie a lui Montaigne se rezumă la un elogiu adus lumii reale, concrete, terestre. Ea îndrăgește și celebrează pământul, aici-și-acum-ul, întruparea, carnea. Ea se spune cu slănină și ceapă, cu țăranii și viile, cu gustul unui sărut agățat în mustață, cu vinul alb și cu stridiile, cu călătoriile și cu lecturile, cu canibalii și cavalerii, cu poliția sosurilor și cu știința îndestulării stomacului, cu mirosurile Veneției, cu câinii și pisicile, cu cura termală și cu dietetica, cu poștalioanele și cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
epoca sa, de timp, de viața privată, de intimitatea sa și de tot ceea ce constituie substanța schimburilor sale complice cu pritenii. Cuvinte pierdute în vânt... Materia acestor conversații constituie ceea ce lipsește din Eseuri. Tăcerea lor... 41. Niște săruturi agățate în mustață. Montaigne nu menționează nici nume de femei. Și sunt atâtea care au meritat să li se dedice capitole ale Eseurilor! Niciun bărbat, în schimb. El n-a rupt cu adevărat cu niciuna dintre ele; căsătoria nu-l privează complet de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
natura lui voluptoasă, libidinală și activă. E suficient să umplem spațiile albe ale cărții în care el pretinde că spune întreg adevărul pentru a ne imagina cam ce era viața lui amoroasă, afectivă și sexuală. „Gustul săruturilor rămas agățat în mustață” o dovedește: pentru el, voluptatea n-a fost doar un concept vag, ci o realitate tangibilă, senzuală. O va fi sărutat cu lăcomie pe Marie de Gournay, desemnată în carte ca fiica sa adoptivă - niște cuvinte scrise probabil de doamna
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]