1,985 matches
-
comandanții din vechime Înaintea atacului, erau toți poeți ca Ovidiu la mare, ca Crowe, cînd Își Înalță glasul tunător Îmbărbătîndu-și soldații cu Îndemnul firesc de-a scrie o pagină pe zi, ca-n Buzduganul cu șapte peceți, și soldații se năpustesc spre oamenii pădurii și-i fac chiseliță. Asta mi-a plăcut, c-am văzut bătălia la Vali. Pe DVD. Un vechi prieten, bun arhitect, Home Theatre, difuzoare Sony de jur Împrejur, ecran mai mare decît raza vizuală, auzeam vîjÎind sulițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe motiv că-s intelectuali, În pregătire, oameni cu privirea limpede, pe motiv că-s liberali, bătrîni, pe motiv că se droghează, femei, fără nici un motiv. Cum e zărit un individ din categoria suspecți, grupele de șoc din Valea Jiului se năpustesc asupra lui și-ncep să-l bată sălbatic, cu lanțurile, cu picioarele, cu orice. Întărîtată de vederea sîngelui, mulțimea, Înnebunită, excitată, salivînd, e atrasă imediat, magnetic, de nucleul dur din care răsar Întruna bîte și pumni, Încercînd să lovească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
chiar că de sfîrșit de lume, din nenorocire nu-i vorba de lumea mitocanilor, ăștia rezistă, deoarece au creier de azbest, totuși să vedem, mai e puțin pînă la terminarea cu brio a mileniului, acuși se face Întuneric și se năpustesc peste noi toate alea de poate va crăpa și azbestu’, este Running on Empty (1988). Cu neplăcută surprindere, mai Întîi vezi că n-a mai rămas nimic din cadrele delirante din Colina anului 1956. Și, dacă faci greșeala să adormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ales cînd l-au auzit pe individul acela mai slab ca niciodată care-a mărturisit c-a fost „păzit de securiști În pijamale”. Distracție desăvîrșită. Au urmat reacțiile presei impetuoase precum micțiunea. Mai Întîi, la Uni Fan, unde s-au năpustit asupra microfonului cîțiva oameni subtili ca ciocîrliile, dintre care unul era și medic. A punctat decisiv, pomenind științific de Bunavestire. În scurt timp a apărut România liberă indignată. Că s-ar fi violat secretul medical al oligofrenului. Că vai ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Moș Crăciun. Ușa se deschise brusc și prin ea ieși un pumn. Bud Îl primi În plin, se retrase, Împleticindu-se, și se lovi de o chiuvetă. Confruntat cu imaginea cătușelor, Kinnard se repezi afară. Bud se ridică și se năpusti după el. La ușă se opri În mulțimea de cumpărători curioși, dar apucă să-l vadă pe Kinnard strecurîndu-se printr-o ușă laterală. Bud goni după el pe scara de incendiu. În parcare nu se vedea nimic: nici mașini cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
exterior. Trase de Întrerupătoarele siguranțelor pînă cînd luminile se stinseră. Numai sania lui Moș Crăciun rămase aprinsă. Bud apucă de un cablu care ieșea din panou și Îl smuci. Tot ansamblul luminos căzu la pămînt, iar renul explodă. Kinnard se năpusti afară și se Împiedică de renul Rudolph. Bud Îi puse cătușele și-l trînti cu fața la pămînt. Ralphie mușcă din pietriș. Bud Îi ținu discursul lui pentru bătăușii de neveste: — O să ieși Într-un an și jumătate, iar eu o să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În uniformă pătrunse În celulă cu mișcări hotărîte. Se auzi glasul de copil bogat al lui Ed Exley: — Domnule polițist, Îți ordon să Încetezi! Mexicanul Îi trase un șut puternic În boașe. Bud se chirci, lipit de gratii. Puștiul se năpusti afară din celulă, dar se izbi de Vincennes. Un Jack Tomberon șocat - sacoul lui din cașmir se murdărise de sînge. Îl doborî pe golan cu un dublu croșeu executat ca la carte. Exley ieși În fugă din blocul de detenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Se crăpa de ziuă: o lumină proaspătă Învăluia mulțimea. Polițiștii de la patrulare țineau piept reporterilor. Numeroși gură-cască dădeau năvală. Claxoanele răsunau, motocicletele ambalau, camioanele cu carne erau oprite de mulțime. Ed Își căută din ochi șefii. Reporterii de la ziare se năpustiră spre el cu Întrebări. Se văzu Împins de pe trotuar și țintuit de o mașină de patrulare. Blițurile se puseră să pocnească. Se Întoarse, ca să nu i se vadă vînătăile. Fu prins de niște mîini puternice. — Du-te acasă, flăcău. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
peste cuptor, se lovi cu fața de un arzător și părul Îi luă foc. Băieții atacară. Bud le puse piedică simultan. Atinseră podeaua Îmbîrligați unul de altul. Bud Îi izbi În coaste. Tataie Își vîrÎ capul În chiuvetă și se năpusti asupra lui cu fața aceea Înnegrită de fum. O lovitură puternică la genunchi și tataie căzu la podea, cu mîna Încleștată pe satîr. Bud Îl călcă pe mînă, zdrobindu-i degetele. Papa dădu drumul satîrului urlînd. Bud Îl tîrÎ pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pregătea un dosar ca să-l stoarcă de tot pe Raymond. L-a amenințat pe Billy prin bilețele, dar nu cred că știa cine e David. Billy Încerca să-l convingă pe tatăl lui să pună să-l omoare. Soarele se năpusti printr-o fereastră și Îl surprinse pe Timmy exact cînd izbucnea În lacrimi. Ținea În mînă o fotografie În care Billy avea o mînă pusă pe fața lui David. CAPITOLUL 73 La 7 l-a Înlocuit un haidamac de la A.I.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu asalt vagonul al treilea. Traseră În plin și doborîră ușa. Fum, țipete. Cineva strigă: — Acum! Fumul ieșea prin ușă. Oameni În kaki alergau prin el. Un lunetist nimeri un tip, dar cineva strigă: — Nu, sînt ai noștri! Polițiștii se năpustiră În vagon - măștile pe față, puștile ridicate. Jack Îl apucă pe Bud de braț. — Nu sînt În vagonul ăla! Bud alergă și ajunse la vagonul al patrulea. Deschise ușa. Un gardian mort chiar lîngă ușă, deținuți alergînd alandala. Bud trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
până reușeam să Îmi amenajez ceva separat În oraș. Cel mai bine era să găsesc undeva o cameră separată, preferabil gata mobilată, ca să nu am mai și asta de făcut. Telefonul a sunat puțin după miezul nopții și m-am năpustit să Îl apuc, mai-mai să cad din pătuțul meu În care dormisem de când eram mică. Poza Înrămată și semnată de eroina copilăriei mele, Chris Evert mi-a zâmbit din perete, de sub un panou pe care Încă mai erau prinse tăieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
zece minute, În funcție de trafic. Pe când ieșeam din birou, am auzit-o pe Emily formând nebunește numere de telefon pe interior și aproape zbierând În receptor: „Vine - spune la toată lumea!“ Mi-au trebuit nu mai mult de trei secunde să mă năpustesc prin coridoare și să depășesc departamentul de modă, apucasem deja să aud țipete Împanicate: „Emily a zis că e pe drum“ și „Miranda vine!“ și, mai ales, un urlet neomenesc: „S-a Întooooooooors!“ Asistenții aranjau de zor hainele din mini-expoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Emily, sau a lui Mahatma Gandhi, nimeni nu și-ar fi putut da seama În momentul ăsta a cui era, dar nu conta. Am Înhățat sacoșa cu alimentul care dădea o nouă definiție produsului numit „carne friptă“ și m-am năpustit afară, lăsându-l pe Sebastian, aflat Într-o stare de spirit foarte fragilă, să se descurce singur cu propriile simțăminte. M-am aruncat rapid Într-un taxi În clipa În care m-am pomenit În stradă, după ce aproape că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care spunea, foarte simplu, ceva de genul Mori naibii!, dar azi n-a avut nici un fel de efect. Cu ochii În ochii lui am dat fuga la ușa următoare, am trecut cardul prin ea iute ca fulgerul și m-am năpustit să intru. Dar el a reușit să o blocheze la timp, iar eu am rămas acolo În timp ce el dădea drumul Înăuntru tuturor Tocătorilor, unul după altul, pe prima ușă pe care o Încercasem eu. Șase inși În total, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
astea, OK? Și nu spune nimănui că ți-am dat ție dreptul să alegi prima, pentru că rațiunea de a trăi a tuturor celor de aici este să fie de față când fac ordine prin Dulap, m-ai Înțeles? S-a năpustit afară din birou În momentul În care când a auzit vocea lui Emily, care striga pe cineva pe hol, iar eu am bulucit toate catrafusele mele noi sub birou. Emily s-a Întors din sala de mese cu prânzul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru ca apoi să sune iar și să tot Întrebe: „Unde dracu’ e? De ce nu Îl poți găsi? Nu știi să folosești un telefon?“ — Vrea să vorbească imediat cu Karl, am anunțat‑o pe Emily. La auzul numelui, ea s‑a năpustit ca o furtună asupra hârțogăriei de pe biroul ei. — OK, fii atentă. Dispunem de douăzeci - treizeci de secunde. Tu preia Biaritz‑ul și șoferul, eu mă ocup de Paris și de asistentă, a zis ea și degetele‑i zburau deja pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tot și unghiile acelea impecabile date cu lac roșu. Încă nu avusesem noroc. Mi‑am notat repede să caut restaurantul acela dis‑de‑dimineață - În carnețelul În care notam puhoiul de cereri În veșnică schimbare ale Mirandei - și m‑am năpustit la mașină. Am sunat‑o pe Lily de pe celular, iar ea a ridicat receptorul tocmai când eram pe punctul de a intra În apartament, așa că i‑am făcut cu mâna lui John Fisher‑Galliano (care Își lăsase părul să crească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
predare. Trecuse cam multișor de când nu‑i mai făcusem o surpriză. Era momentul să fac un efort și să fiu spontană. Șoferul s‑a declarat de acord să mă aștepte cât vreau, așa că m‑am repezit pe scări, m‑am năpustit sub duș, am petrecut câteva minute aranjându‑mi părul ca să arate bine și mi‑am Împachetat rapid hainele pentru a doua zi. Cum trecuse deja de ora unsprezece, traficul se mai calmase, așa că am ajuns la apartamentul lui Alex din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de fapt? El Își puse mîna streașină la ochi. — VÎnturel. Vezi cum se rotește? Așteaptă să se repeadă. Urmărește un șoarece. — Sărmanul șoarece. — Uite-l! Își săltă capul, iar mușchii pieptului și gîtului se Încordară sub obrazul ei. Pasărea se năpustise asupra prăzii, dar acum se ridica fără nimic În gheare. Reggie se Întinse la loc. L-a pierdut. — Foarte bine. — E doar un alt fel de prînz. Are dreptul la bucățica lui de prînz, nu-i așa? — Dar e crud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o lovi și o Îndepărtă. — Nu știam unde dracu’ ești! Nu puteai să-mi lași un bilet, măcar? — Nu mi-a trecut prin minte să-ți las un bilet. Nu-ți imaginezi, atunci cînd ieși să iei prînzul... Helen se năpusti la ea: — Prînzul? Deci nu ceaiul! Obrajii Îmbujorați ai Juliei deveniră și mai roz. Plecă fruntea și trecu pe lîngă Helen, ducîndu-se În dormitor. — Am spus prînz ca un exemplu. Pentru Dumnezeu! Nu te cred, zise Helen urmînd-o. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pielea ca de găină pe brațele goale și Încercînd să le frece. Privi ceasul legat cu sîrmă și așteptă. Peste cincisprezece minute se auzi o bătaie ușoară În ușă. Alergă s-o deschidă, aruncîndu-și pardesiul din mers, iar Reggie se năpusti Înăuntru. — Isuse! murmură el. Locul ăsta dă pe dinafară de lume! A trebuit să stau secole pe scară, pretinzînd că-mi leg șireturile. O cameristă a trecut pe lîngă mine de două ori și mi-a aruncat o privire al naibii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la picioarele zdrobite ale unei fetițe, și ea urla Într-una ori de cîte ori o atingeau. Într-o altă stradă, mai tîrziu, doi bărbați au fost loviți de un șrapnel; pe deasupra, mai erau și tăiați, de parcă un maniac se năpustise asupra lor cu mai multe cuțite. PÎnă la ora două și un sfert - aproape de terminarea schimbului la stație - Kay și Mickey fuseseră plecate de cinci ori. Ajunseră În Dolphin Square mai mult sau mai puțin epuizate. Kay opri motorul cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea În timp ce-i dădea sticla Înapoi, să fim singurele ființe vii din oraș. Crezi că sînt fantome pe-aici, Julia? Julia bău. Își șterse gura. — Ar putea fi fantoma lui Samuel Pepys. El venea la biserica asta. Odată s-au năpustit asupra lui doi hoți. Mi-ar plăcea să aflu despre asta, spuse Helen, dar să nu fiu amețită. — Te amețești repede. — Eram și Înainte amețită, dar nu mi-a făcut plăcere s-o spun. Oricum, e ziua mea de naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
maică-mea! Doar nu crezi c-am de gînd să mă duc, nu-i așa? Ți-am zis doar... Alec luă hîrtiile cu un gest de dezgust, le mototoli și le aruncă pe podea, apoi, sări ca un arc, se năpusti asupra lor din nou, le desfăcu și le rupse, inclusiv ordinul de plată. Poftim! zise el. Avea fața Îmbujorată și tremura. — Bucăți, zise Duncan, iar groaza i se transformă În admirație. Ai făcut-o de data asta! — Ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]