7,410 matches
-
Arăta ca o vită în toată regula. —Judeci pripit... Vocea mamei s-a pierdut în urma mea. —îți închipui că, în afară de tine, toată lumea e fericită. Am fugit ca din pușcă. Picioarele îmi tremurau de parc-aș fi fost un vițel abia născut. Totul era așa de straniu și de nou încât aveam senzația că și eu abia mă născusem. Cu toate că nu mă duceam la o întâlnire amoroasă și nici nu aveam voie să am întâlniri amoroase și, cu toate că și eu și Chris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi fluture pe sub nas o punguță cu un praf alburiu, mi s-a tăiat respirația. Inima mi-a sărit din piept. Muream să pun mâna pe punguță. Eram ca o mamă care vrea să-și țină în brațe pruncul abia născut. Dar Tiernan era foarte posesiv. —Am și eu o linie, mi-a amintit el îndepărtând pungulița de mine. —OK, am gâfâit eu înnebunită să simt euforia drogului. Grăbește-te! Sub privirile tuturor celor din bar, Tiernan a tăiat două linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să se ocupe de tot - începând cu decorarea caselor și terminând cu pregătitul apei în cadă, pentru baie. O femeie plătise chiar și o bonă cu normă întreagă, ca să fie „pregătită“ pentru atunci când avea să primească vizita nepotului ei abia născut... care venea cu propria lui bonă cu normă întreagă. — E un scump, dar, sincer, nimeni nu îmi poate cere să las totul baltă, ca să țin mai multe ore în brațe un copil! cotcodăcise ea. Dacă doamnele astea făceau parte dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-o pronie... zise el plin de veselie. Cel puțin Wilt s-a scutit de cheltuiala pentru piatra de mormânt. E suficient să o rezeme cioclii pe femeie acolo, la cimitir, și să-i graveze pe piept „Aici zace Eva Wilt, născută așa și așa, ucisă sâmbăta trecută”. Monumentală în viață, monument în moarte. — Board, trebuie să spun că simțul umorului pe care-l etalezi mi se pare extrem de nepotrivit pentru momentul de față. — Ei, dar ce e sigur e că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Zorn o considera vinovată pentru moartea mamei lor. Ea o supusese pe June unui asediu prelungit de necazuri și disperări, și unica răsplată pentru toate aceste suferințe fusese neașteptatul dar de a i se permite să își crească nepoata abia născută. Apoi și acest lucru îi fusese răpit, iar Zorn era convins că durerea despărțirii de copil era aceea care o ucisese. Era poate o interpretare sentimentală a poveștii, dar cine poate spune că se înșela? Ca să fiu absolut sincer, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dar care, pentru mine, este cel mai ospitalier, cel mai omenesc dintre toate accentele americane. Din cauza vocii acesteia, în capul meu au început să se învârtească rotițele și, până să înceapă să vorbească din nou, croisem deja povestea vieții ei. Născută aici, mi-am spus, și crescută aici, poate chiar în casa în fața căreia stătea acum. Părinți din clasa muncitoare, dat fiind că lumea bună nu începuse să se mute în Brooklyn decât spre mijlocul anilor ’70, ceea ce însemna că, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ani. E condamnată la moarte. Singurul motiv pentru care autoritățile îi tot amână execuția este speranța că ea se va căi. Ei bine, nu voi capitula. Când eram copil, mama îmi spunea că ar trebui să mă consider precum iarba - născută să fiu călcată în picioare. Însă eu mă consider un păun printre găini. Nu sunt judecată corect. Am stat alături de Mao Zedong, dar cu toate acestea el este considerat un zeu, în vreme ce eu sunt considerată un demon. Eu și Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aceasta devine prea mult. Picioarele fetei s-au infectat. Mama varsă râuri de lacrimi. Stăruie, plânge, blestemă. Pe ea însăși. Pe bărbați. Întreabă de ce n-a avut un fiu. Îi spune fetei, iar și iar, că femeile sunt precum iarba, născute să fie călcate în picioare. E anul 1919. Provincia Shan-dong, China. Orașul e locul de naștere al lui Confucius. Se numește Zhu. Zidurile antice și porțile sunt înalte. De la fereastra fetei, dealurile se văd ca niște țestoase uriașe, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
da, l-am văzut. Am trecut pe-acolo ieri, în drum spre casă. Julia a pufnit sarcastică. Într-o zi treci pe-acolo să-i repari vasul de la budă, iar în alta treci pe-acolo ca să-ți vezi fiul abia născut. Ultimele cuvinte i s-au oprit parcă în gât, iar femeia a simțit că ochii i se umplu cu lacrimi. —Ăsta e fiul pe care ți l-ai dorit întotdeauna. Nu există decât o singură problemă. Că nu l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
animalele care nu știu să trăiască decât în cireadă. — De ce? Ar fi vrut să-i dea un răspuns, pentru că îl umplea de mândrie admirația pe care Laila o simțea pentru el, dar nu cunoștea acel răspuns. El era un imohag născut și crescut în singurătatea marilor spații pustii, și în mintea lui, oricât ar fi încercat, nu intra ideea îngrămădelii și a voitului spirit gregar ce părea că le place atât de mult bărbaților și femeilor din alte triburi. Gacel îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și amestecați cu grăsime și servit, În prezent, cu o garnitură de carne și legume, răsti este considerat de mulți elvețieni drept mîncare națională. Formație irlandezo-engleză, care interpreta cîntece populare irlandeze cu influențe punk rock. Margaret Hilda Thatcher, Baroană Thatcher (născută Roberts, pe 13 octombrie HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1925" \o "1925" 1925) a fost Prim Ministru al Marii Britanii din 1979 pînă În 1990 și lider al Partidului Conservator din 1975 pînă În 1990, ca și prima femeie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ar afla ascuns acel motan faimos care găsește Întotdeauna o modalitate de a-și lăsa vârful cozii afară când vrea să fie descoperit. Venise apoi inexplicabilul ordin de Întoarcere În cazărmi și imediat au apărut unele murmure ici și colo, născute nu se știe cum, nici unde, dar despre care unii colportori insinuau, În mod confidențial, că ar putea veni chiar din ministerul de interne. Ziarele opoziției se făcură ecoul atmosferei proaste care se respira În cazărmi, ziarele atașate guvernului negară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lui Anat grăbindu-le pe fete, nu îmi spune că ai uitat, se apropie de mine, astăzi mergem la maternitate, iar eu, desigur, uitasem, de mai multe ori le luam și pe fete să vadă sălile de naștere, pruncii abia născuți, așa cum ducem copiii la grădina zoologică, iar ele se învârt pe acolo greoaie și triste, frecându-și burțile rotunde și transparente în timp ce încearcă să facă legătura între pruncii aceia inocenți și lupta mizerabilă care se dă înăuntrul lor. Cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asculta o poveste înainte de a adormi, o poveste foarte fericită, care mă adoarme pe dată, capul mi se învârte și am impresia că stăm una în fața celeilalte în curtea casei aceleia vechi ținând în mâini doi pui de pisică abia născuți, încă orbi și murdari, iar ea strigă la mine, lasă puii, acum mama lor nu îi va mai vrea, nu este voie să pui mâna pe pui atât de mici, din cauza ta vor muri, eu îi las jos speriată, strig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sclavi, sau descendenți de sclavi, decât etnologii de la Sorbona. Mă Înțelegeți, cel puțin dumneavoastră, frumoasă doamnă?” „Nu cu mintea”, zise Amparo. „Cu uterul. Mă scuzați, contele de Saint-Germain nu s-ar exprima așa, Îmi Închipui. Vreau să spun că sunt născută În această țară, și chiar ceea ce nu știu Îmi vorbește de undeva, de aici, cred...” Își duse mâna la sân. „Cum i-a zis În seara aceea cardinalul Lambertini unei doamne cu o splendidă cruce de diamante pe decolteu? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și condusă” . Umaniștii doreau să cârmuiască lumea în numele rațiunii, principii o conduc în numele forței, iar biserica o conduce în numele lui Hristos. Umaniștii credeau în posibilitatea înlocuirii treptate a neștiinței și cruzimii cu educația. Să înlocuiască crucea cu cartea. Copilul nou născut nu cunoaște sau nu recunoaște nimic din ceea ce vede și din lucrurile cu care vine în contact. Pe măsură ce le vede și i le spui ce sunt, copilul reacționează într-un mod strict individual, diferențiat de la copil la copil, în funcție de caracteristicile
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Această lipsă produce niște răni și goluri în gândirea și în sufletul copilului abandonat, de multe ori generatoare de ură. Ură împotriva tuturor celorlalți, cărora nu le pasă de ei. Nepăsarea manifestată de societate pentru creșterea și educarea tuturor copiilor născuți, generează oameni needucați și posibili infractori, care amenință viața celorlalți membrii ai societății. Trăim într-o societate care refuză să recunoască adevărul, refuză să pună degetul pe rană. A fost antrenat publicul să facă manifestații împotriva avortului. Avortul este efectul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
trecut. El cuprinde răspunsul meu la toate problemele lumii și ale istoriei. Uită-te la oamenii ăștia, la fetele astea, la copiii din poze. Toți sânt azi morți, toți, până la unul. Nu există nici un supraviețuitor, din toate milioanele de oameni născuți acum o sută cincizeci de ani. Ce e arma nucleară pe lângă asta, pe lângă timpul exterminator, timpul care nu lasă răniți? Ce sânt conflictele, ce este lupta pentru putere față de victoria meticuloasă, calmă, blândă aproape, a timpului împotriva tuturor? Bombele, războaiele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ieșit încet pe poarta casei la zece fără un sfert. Nici nu observasem că luna era plină. Cerul strălucea de lumină de stele. Declinând pe boltă, cometa albă, cu șase cozi așa de ușor de distins, părea un ied abia născut, păscând pe o pajiște de flori galbene. Când crescuse luna așa de mare? Acoperea vreun sfert de cer cu discul ei scânteietor. Am luat-o în josul străzii tăcute, singură sub ploaia de stele. La colțul străzii erau deja gemenele, apoi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai toate clădirile care se ridicau, infinite și melancolice, din paginile lucioase ale unui album pe coperta căruia scria Giorgio de Chirico. Dar de atunci trecuseră ani, iar astăzi arhitectul Emil Popescu, născut în 1950, căsătorit cu doamna Elena Popescu, născută Deleanu, fără copii, era recunoscut ca un specialist în domeniul său. Proiectase și fabricile de ulei din Kabul și de lângă El Aghar, aceasta din urmă fiind cea mai importantă din Egipt. De aceea, la serviciu era foarte respectat de colegi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să iasă din cabina sa cu claviatură nici după lăsarea nopții, emițând în surdină sunete peste sunete, fascinat de noutatea ocupației sale. În tot acest timp, la aproximativ doisprezece metri deasupra solului, în apartamentul celor doi arhitecți, doamna Elena Popescu, născută Deleanu, plânsese cu lacrimi mari, care năclăiseră perna brodată din dormitor. Nu mai putea suporta cheltuielile nesăbuite ale soțului. Se săturase să alerge, să robotească, se săturase de viață și se gândea disperată că, fără îndoială, soțul ei înnebunea văzând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bun are maxim 2 pagini format A4. Exemplu: CURRICULUM VITAE 1. Date personale: COMAN IOANA Adresa: Bd. Enescu, Bl. Y4, ap. 7, Cod 6600 Tel. serviciu: 032/231800/int. 127 între orele 8-16 Tel. acasă: 032/265007 după orele 17 Născută: Iași, 1969, 17 septembrie Starea civilă: căsătorită, 1 copil (12 ani) 2. Pregătirea (studiile): • 1993 Facultatea de Studii Economice (Universitatea "Al. I. Cuza" Iași) • 1994-1996 Masterat • carnet de conducere categoria B • cunoștințe operare pe calculator (programele Word, Access) 3. Experiența
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
interioară și „de jos“ a Vicăi Delcă, atât de densă se arată lumea ei lăuntrică, încât o bună parte din critica noastră a ajuns la concluzia că acesta este tot romanul ! Vica Delcă e pensionara umilă, dar răzbătătoare. Ivona Scarlat, născută Mironescu, e fata de familie bună care supraviețuiește, nici ea nu știe cum, într-o lume proletară, amestecată. Iar Papa, tatăl ei drag, de mult dispărut, e intelectualul cu idealuri, dar și cu suspiciuni ; cu intuiția, nu și cu priceperea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cuvânt și strecură scrisoarea în poșetă. Își continuă drumul, alături de Ruby, amândouă cu fețele împietrite, ca două zeități în mers. Robin Osmore, care își scoase pălăria, salutându-le, neobservat, de pe celălalt trotuar, se întoarse și privi în urma lor. Stella McCaffrey, născută Henriques, zăcea pe canapeaua din salonul casei lui Brian și a lui Gabriel. Brian și Gabriel locuiau într-o suburbie sobră, cu case nu foarte noi, numită Leafy Ridge. Casa lor avusese un nume, „Como“, pe vremea când aparținuse vechiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
7,12; 8,18; 29.8.24). În trecutul și mai îndepărtat (29,13-14), toți, prezenți și absenți, intră sub incidența stipulărilor alianței, fapt interpretat de unii comentatori ca o extensiune a promisiunii și asupra celor care nu erau încă născuți. Nu trebuie să excludem nici eventualitatea (de altfel, compatibilă cu prima) includerii și celor care la origine nu erau israeliți, dar care au fost asimilați în poporul lui Dumnezeu pe plan religios și etnic. În orice caz, trecutul este considerat
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]