2,578 matches
-
inima ei zvâcnea pe aproape... o auzeai peste tot... Văzutele toate si nevăzutele... Era înainte de Sf. Cuvioasă Paraschiva. Iorgu frânt de oboseală, abia venise acasă și se trânti în pat, așa îmbrăcat, cu fața în sus. Noaptea căzu repede... Gândurile năvăliră în mintea lui ostenită, ca niște năluce învălmășindui-o cu întrebări fără nicio noimă. - Există timpul?!... se întrebă el, și tot el își răspunse. Există!... Însăși răstimpul dintre naștere și moarte... Uite, că există!... Nici eu nu-s acum ca la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
voci venea... venea, mereu, dulce, amețitor: ”Goguu... Goguu!” în timp ce cobora treaptă cu treaptă și nu se putea împotrivi. Limbile de foc luau forme bizare, chipuri de năluci ori de oameni. Dintr-o singură limbă de foc, o întreagă lume hâdă năvăli spre el. Cu o încordare a întregii sale ființe se cutremură, în somn... A intrat în întuneric, nu-și mai vedea trupul de la brâu în jos... Hohote sinistre luară locul corului fecioarelor. Căldura din adâncuri îl dogorea, îl sufoca. Vru
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
În ureche încă se auzea ecoul ca un râs, hohotul de clopote. De la cimitir în drum spre casă... aerul era proaspăt și răcoros. Era în prima Duminică a Postului Mare. Se înnoptase demult, și Iorgu încă nu adormise. Noi gânduri năvăliră peste el ca o avalanșă. Ce se petrece în natură?! murmură el tulburat. În acest furnicar neîntrerupt de vietăți, în aparentă dezordine, și totuși, fiecare gâză cu rostul ei, într-o ordine perfectă. În fața acestei dovezi de ordine și echilibru
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în umbrele negre, chipuri ciudate, ca dintr-o altă lume... Se simțea ca bolnav. Gândurile îi erau prea încâlcite pentru a putea fi înfățișate... Veniseră să se prindă în urzeala lor tot felul de elemente de neînțeles... In minte îi năvăleau fel de fel de întrebări. Luat ca de un val năpraznic, amintirile cele mai triste și mai dureroase s-au răscolit, și s-au pornit cu iuțeala gândului, fără putință de a fi oprite până la mistuirea lor completă. Unele, din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
privea râzând. Era atât de tânără si frumoasă... ca la anii majoratului, cu fața albă, albă si părul negru si lucios, împletit într-o coadă groasă, ca un sarpe, împrejurul capului. Deodată, dintre dealuri, o turmă de bivoli negrii, fioroși, năvăli amenințător, luând în goana lor nebună, în coarne tot ce le ieșea în cale. De undeva... apăru și un urs mare și alb ca neaua, era un urs polar, fugea și el din calea prăpădului, căutând adăpost. ”-Hai, Fata, hai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu diminutivul afectiv Pazi (unul dintre anchetatori, de tont ce era, credea că Pazi este pseudonim conspirativ), tot așa Îi vom spune și noi, măcar din când În când. Domnișoara studentă Pazi Oțel știa prea bine că În campusurile universitare năvăliseră bande de polițiști (cu toate că incursiunea fusese săvârșită la adăpostul Întunericului), operând arestări masive, și se gândea cu teamă că-i va veni și dânsei rândul de a fi ridicată În același mod mișelesc pentru motivul stupid că noii guvernanți nu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Tatăl meu era un om foarte bogat și foarte orgolios, care mai deținea și monopolul comerțului cu porumb și tabac din regiune. Eu eram singura lui fată din cei cinci copii. Într-o noapte, când eu aveam cincisprezece ani, au năvĂlit irochezii și ne-au prădat tribul. Au ucis la Întâmplare femei, copii, tot ce au găsit. Tatăl meu și fratele cel mai mare erau plecați ca de obicei cu afaceri și nu eram decât noi cu mama. Pe mama au
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu corpul Încă fumegând de dragoste, și te vei Îndrepta spre geam. Ți se va părea că dacă Șaman 151 nu-l deschizi, te sufoci, vei da perdeaua la o parte și vei respira aerul nopții, iar lumina lunii va năvĂli În cameră, Îmbrăcând În argint corpul gol care a palpitat alături de tine În pat până adineaori, când l-a furat somnul. Vei simți că trebuie să ieși afară, să te urci În mașină și să gonești În necunoscut. SĂ parcurgi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
periculos. Știam că se refereau la even- tualii confrați ai mohamedanului cel băgĂreț, dar mie de Ăștia nu-mi păsa nici cât negru sub unghie. răul pe care mi l-ar fi putut face ei, chiar dacă ar fi fost să năvĂlească peste mine În cameră În miezul nopții și să mă violeze, era infinit mai mic decât răul pe care i-l făcusem eu lui Jean-Claude și el mie. Dar, cu ușa deschisă sau nu, suflul Înverșunat al fiarei, pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Tatăl meu era un om foarte bogat și foarte orgolios, care mai deținea și monopolul comerțului cu porumb și tabac din regiune. Eu eram singura lui fată din cei cinci copii. Într-o noapte, când eu aveam cincisprezece ani, au năvălit irochezii și ne-au prădat tribul. Au ucis la întâmplare femei, copii, tot ce au găsit. Tatăl meu și fratele cel mai mare erau plecați ca de obicei cu afaceri și nu eram decât noi cu mama. Pe mama au
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o noapte, cu corpul încă fumegând de dragoste, și te vei îndrepta spre geam. Ți se va părea că dacă nu-l deschizi, te sufoci, vei da perdeaua la o parte și vei respira aerul nopții, iar lumina lunii va năvăli în cameră, îmbrăcând în argint corpul gol care a palpitat alături de tine în pat până adineaori, când l-a furat somnul. Vei simți că trebuie să ieși afară, să te urci în mașină și să gonești în necunoscut. Să parcurgi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
e periculos. Știam că se refereau la eventualii confrați ai mohamedanului cel băgăreț, dar mie de ăștia nu-mi păsa nici cât negru sub unghie. Răul pe care mi l-ar fi putut face ei, chiar dacă ar fi fost să năvălească peste mine în cameră în miezul nopții și să mă violeze, era infinit mai mic decât răul pe care i-l făcusem eu lui Jean-Claude și el mie. Dar, cu ușa deschisă sau nu, suflul înverșunat al fiarei, pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
În brațe, o sărută din nou, trecură În pat, se lungiră, unul lângă altul, și urmăriră, un timp, programul de la televizor. Apoi se iubiră iar. Mai pe urmă adormiră. Când se treziră, pe afară, cântau păsărelele. Deschiseră ferestrele. Aerul curat năvăli În cameră. Ea Îl Întrebă: să mă pregătesc pentru plecare? Nu. Bine. Nu mă pregătesc. Și nu s-a pregătit. Și nu a plecat. Nici atunci, și nici după aceea. Prietenele i-au venit În vizită. S-au cunoscut bine
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de unde își luaseră zborul atît de repede și cum de reușiseră să vină atît de repede la el... Bestiile veneau de pe lista lui, se ridicaseră de pe lista sa proaspăt întocmită. Da, cuvintele, literele, semnificațiile se transformaseră în bestii și acum năvăleau peste el, îl devorau lacome și urmau probabil să-l ciugulească pînă la ultimul atom. 70. Domnișoară ri, am o veste îngrozitoare chiar astăzi am aflat că toate poveștile de dragoste se termină prost m-am interesat, am stat de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de ales, tânărul apăsă clanța moale și dădu să tragă ușa. Dar spre spaima lui, ușa cea uriașă se mișcă aproape de la sine, căzând spre el cu un scârțâit îngrozitor. Intimidat, așteptă ca lumea din casă, intrigată de zgomot, să năvălească jos, dar nu se întîmplă nimic. Tânărul intră atunci, încercînd să închidă cât mai bine infernala ușă, și abia înăuntru făcu uimitoarea descoperire că mânerul de os al unui probabil clopoțel interior atârna în sală. Dar nu îndrăzni să sune
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vorbi ca și când ar fi fost silită de fapte să se destăinuie: G. Călinescu - Vezi că... se spun multe lucruri grozave despre purtările Otiliei... E de vină moș Costache, care o râzgâie. Așa sunt fetele fără căpătâi și fără părinți. Sângele năvăli în obrajii tânărului. Indignarea se amesteca și cu temerea ca insinuațiile domnișoarei să nu fie adevărate, după câte lucruri neobișnuite văzuse în câteva zile. Chipul Otiliei, care îi răsărea în minte, îi spunea însă că bârfeala era neîntemeiată. Surprins totuși
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
circular amândouă trotuarele. Ea spera în acest chip o aventură, care însă întîrzia să se întîmple. O singură dată, un elev de școală militară, indus în eroare de ținuta ei, se luă după ea și o urmări până acasă. Aurica năvăli în curte în culmea agitației și spuse Aglaei: - Maman, maman, vine un ofițer. Ofițerul însă, intimidat de ținuta onestă a casei și de lipsa de atracții sigure, după câteva plimbări prin fața imobilului, dispăru. În acea seară, Aurica nu veni la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
când într-o odaie, când într-alta, și așa, pe intuneric, se pierdeau în reverii caste. Felix s-ar fi simțit dezonorat să facă un gest îndoielnic, oricât de neînsemnat, și când, prin acea tiranie a subconștientului, o imagine senzuală năvălea în mintea lui și se ținea, chinuit încerca s-o alunge, se simțea mizerabil, josnic. Era încredințat de puritatea Otiliei și pătruns de fericire la ideea unui devotament inocent. Viața i se păru plină de sens și se aruncă cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sentimentul că va înlătura și primejdia. În orice caz, era hotărât în sinea lui să n-o arate la nimeni. Totuși nu se simțea sigur. În scrisoare se pomenea de Aglae, iar Aglae ședea alături. O dorință de fugă îl năvăli și-și aduse aminte că fusese rugat de Otilia să se mute din acest cartier. Făcu cu gândul mișcarea de a se deplasa din strada Antim în strada Știrbeyvodă, însă, ca o pisică, Aglae îl pironea și-l paraliza. Nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
încredința că-l iubește și-l săruta pe buze, ea medita cum să fugă la Pascalopol. Desigur că avea legături cu el, poate chiar se căsătorise. Felix fu din nou zdruncinat în cultul lui pentru Otilia, și toate bârfelile Aurichii năvăliră cu putere în sufletul lui. Oricât de răi erau cei din familia Tulea, dar o cunoșteau de mult pe Otilia. Ceva adevărat trebuia să fi fost în vorbele lor. Felix se întinse pe pat, greu de oboseală nespusă. Totul i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i înmînă un număr din Archives de neurologie și câteva extrase. - Uite, drăguță, articolul dumitale! Felix își văzu numele tipărit în sumar în dreptul acestui titlu: Un caz de asthenopie acută de origine histerică, studiat prin procedeul anaglyphelor. O căldură îi năvăli în tot trupul, umplîndu-l de senzația unei moliciuni delicioase. Se încurcă în mulțumiri, pe care profesorul i le tăie repede: - Uite, dragă, ce-aș vrea eu. A apărut o carte foarteinteresantă în chestiunea asta (și-i cită un nume); aș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prin față la moș Costache. Felix îl zărise însă de pe fereastra geamlâcului. Își luă atunci pălăria și, dîndu-se jos tiptil, ieși pe poartă și plecă în oraș. Era enervat și descurajat peste măsură, și toate vechile planuri de fugă îl năvăliră. Cursurile îl distrară puțin, și când se întoarse acasă, primi cu recunoștință acest sfat, șoptit, al lui moș Costache: - Să nu te mai duci pe acolo! E mai bine așa! Stănică vorbise, într-adevăr, bătrânului, înflorind lucrurile și dîndu-le colori
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sinucideți? - De ce am vrut să ne sinucidem? șopti tainic și grav Weissmann. Tu nu cunoști durerea cărnii, desperarea de a fi ajuns pe culmile beției, de unde nu mai e nici o fericire posibilă? Când ajungi o astfel de culme, imediat te năvălește urâtul. Ne-a fost silă de viață, am vrut să prelungim clipa în eternitate. Lui Felix Weissmann i se păru cam prea teatral de subtil, dar seriozitatea cu care își făcea tragedii strict gratuite îl încînta. I se redeșteptau în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Marina se apropie tiptil de locul căderii, se uită prudentă la bătrân, îl întoarse pe față și, văzîndu-l inert și roșu la obraz, fugi repede înspre casă, dar mereu tiptil, ca și când ar fi fost la mijloc un secret mare, și năvăli în odaia lui Felix. - Vino repede, zise ea în șoaptă, aproape satisfăcută de senzația nouă pe care o încerca după atâta monotonie, a căzut jos bătrânul, mi se pare c-a murit. Felix sări săgetat de ceva rece și se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cei doi bărbați priviră și nu văzură nimic, dar li se păru a auzi pași scârțâind pe zăpadă. - Nu e nimeni, liniști Pascalopol pe moș Costache, umblă lume prin curte. În sfârșit, li se dădu voie celorlalți să intre și năvăliră în odaie ca o clasă de copii după recreație. Felix și Otilia rămaseră în pragul ușii. Apoi, moșierul și doctorul luară pe Otilia la o parte, închizîndu-se câteva minute în camera ei, și vorbiră acolo, ceva ce Felix nu putu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]