1,904 matches
-
Simfonia destinului (al cărei mesaj ar putea fi acesta: cădem doar pentru a învăța cum să ne ridicăm), există posibile analogii. Laitmotivul simfoniei invocate este - după mărturisirea compozitorului - fatuum-ul, forța imanentă, care, atârnând deasupra capului ca sabia lui Damocles, împiedică năzuința de fericire să-și atingă țelul. Laitmotivul din Răscoala, țelul tuturor năzuințelor și totodată piedica în calea fericirii, este pământul. Acel pământ care, dincolo de valea Teleormanului, „se încovoia prelung și lin ca o spinare uriașă de țăran”. „Pământurile” stăpânite de
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
a învăța cum să ne ridicăm), există posibile analogii. Laitmotivul simfoniei invocate este - după mărturisirea compozitorului - fatuum-ul, forța imanentă, care, atârnând deasupra capului ca sabia lui Damocles, împiedică năzuința de fericire să-și atingă țelul. Laitmotivul din Răscoala, țelul tuturor năzuințelor și totodată piedica în calea fericirii, este pământul. Acel pământ care, dincolo de valea Teleormanului, „se încovoia prelung și lin ca o spinare uriașă de țăran”. „Pământurile” stăpânite de Popescu-Ciocoiul, colonelul Ștefănescu, Gogu Ionescu, Nadina și familia Iuga, generalul Dadarlat, Ioniță
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
legi. Opinia georgiștilor asupra rolului partidelor politice, este reluată și nuanțată, într-un articol publicat în iunie 1936329. Autorul afirma că, pentru a câștiga adeziunea maselor, partidul trebuia să promoveze un program care să se apropie cât mai mult de năzuințele lor. Astfel, el devenea un "organ de execuție", care trebuia să urmeze opinia publică, adaptându-i-se permanent. De asemenea, în epocile de criză morală, partidul era cel care avea datoria să aducă opinia publică "la făgașul său, înălțând-o
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
trebuie să asigure României ordine și muncă înăuntru, demnitate și prestigiu în afară[...] Pe linia tradițiilor liberale [...] PNL conștient de tradițiile glorioase al căror fir l-a reluat acțiunea noastră rămâne în mijlocul frământărilor și al nesiguranței generale stânca nezdruncinată a năzuințelor de astăzi și a înfăptuirilor de mâine [...] Pe potecile oportunismului mulți se pot strecura spre onoruri și demnități trecătoare, pe drumul greu, dar drept, pe care mergem, ne stau însă călăuză și țintă onoarea și demnitatea înaintașilor noștri. Organizarea generală
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Gh. Brătianu, 21 noiembrie 1937". (Gh. Brătianu, Către luptătorii și prietenii P.N.L., Craiova, 1937, p. 3-7.) Manifestul Partidului Național Liberal, decembrie 1937 "Români! Ne aflăm în fața unor împrejurări grave. Țara a fost, din nou, înșelată, fără rost, în nădejdile și năzuințele ei cele mai firești. Guvernarea de ieri se prelungise ca un abuz, cea de astăzi este o provocare fără seamăn, pe care o întâmpină freamătul de mânie și de revoltă al opiniei publice. Provocare pentru că prelungește peste voința oamenilor de
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
se părea, după figură, cam libidinos. Pentru că îl consideram deci și eu homosexual, îmi era cam silă să vin în atingere fizică cu el. Atingerea fizică de K. (într-un fel, mediocritatea - normalitatea - întruchipată, acea mediocritate-normalitate care constituie idealul corespunzător năzuințelor mele practic instinctuale) îmi provoca, în schimb, o voluptate de nedescris, sfâșietoare, prelungită, intensă și în amintire, urmărindu-mă atunci mereu, umplându-mi existența de fericire și melancolie. Nu ne-am prins, cred, niciodată de mână, dar în timpul lecțiilor gambele
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mea e țesută din orgoliul cel mai viu, mai nealterat, uneori în forme de-a dreptul exacerbate, dar plin de fior moral și tendință creatoare, însă oricum orgoliul se manifestă fără stânjenire. Înăuntrul lui se ascunde totuși o umilință grozavă, năzuința arzătoare de a idealiza, de a simți intimitatea superioară a ființei iubite. Această nevoie de superioritate în afara mea mi-e generală. Aș fi fericit dacă aș trăi într-o societate în care ceilalți mi-ar fi superiori. Când iubesc și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
inadecvată scopurilor revoluției și noii ideologii și, în raport cu schimbările violente și cu prăbușirile spectaculoase, părea ieșită din uz, artificială. Numai vârfurile literaturii, valorile absolute: Eminescu sau Bacovia rezistau asaltului pornit din toate direcțiile. În aceste condiții, experiența lui Labiș rezuma năzuința de recuperare a esenței poeziei, a lirismului și caută acele valori autentice în literatura pe care o consideră „bună”. El descoperă că politicul, departe de a fi o alternativă, act liber de opțiune al scriitorului, devenise plasma vieții, iar poezia
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
sociale, Labiș a devenit curând un poet-simbol. El nu a fost doar „buzduganul unei generații”, așa cum s-a spus (Eugen Simion), ci și un fel de „prâslea” liric și genial al unei întregi lumi care își trăia, oarecum sărbătorește, zorii. Năzuința spontană a poetului e de a exprima, în imagini agere și convingătoare, o sensibilitate foarte receptivă la ceea ce e elementar, stihial în Istorie și în Natură. De aceea, elanul său liric nu se reduce totuși la un simplu retorism: „Eu
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
se autodefinească, apare ca un personaj obișnuit cu libertatea, puternic influențat de un ritm vital, de o energie febrilă, dezlănțuită: „Pătruns de-un neastâmpăr voios și epocal...” (François Villon) La fel ca Rimbaud, Labiș se scufundă în infernul intim, în năzuința de a ajunge la „necunoscut” și de a-l explica. În Introducerea la Intima comedie se conturează un portret în stil eminescian: personajul e „ostenit și palid” datorită efortului demiurgic de introspecție. Ultimele versuri ale poetului stau sub semnul „oboselii
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
prin intermediul procesului istoric de obiectivare În materialul natural al funcțiilor de muncă, al deprinderilor, experienței și cunoștințelor, prin intermediul cunoașterii și folosirii În producție a forțelor și legităților naturii. După Tudor Vianu „Tehnica este[...] știința activității omenești puse În slujba anumitor năzuințe culturale”49. Din punctul său de vedere, tehnica este o valoare culturală parțială, În sensul că nu acoperă cultura, sistemul său de valori În Întregul pe 48 Jean Fourastié, La productivité, Paris, PUF, 1968 ; Jean Fourastié, Productivité et richesse des
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
prin intermediul procesului istoric de obiectivare În materialul natural al funcțiilor de muncă, al deprinderilor, experienței și cunoștințelor, prin intermediul cunoașterii și folosirii În producție a forțelor și legităților naturii. După Tudor Vianu „Tehnica este[...] știința activității omenești puse În slujba anumitor năzuințe culturale”49. Din punctul său de vedere, tehnica este o valoare culturală parțială, În sensul că nu acoperă cultura, sistemul său de valori În Întregul pe 48 Jean Fourastié, La productivité, Paris, PUF, 1968 ; Jean Fourastié, Productivité et richesse des
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
deprinderi folosite Într-un anumit domeniu de activitate; O noțiune care se referă la latura de strictă specialitate a unei arte, a unei științe, a unei meserii etc. După Tudor Vianu „Tehnica este[...] știința activității omenești puse În slujba anumitor năzuințe culturale”81. Din punctul său de vedere, tehnica este o valoare culturală parțială, În sensul că nu acoperă cultura, sistemul său de valori În Întregul pe care-l presupune. De asemenea, din perspectiva concepției la care ne raportăm, tehnica presupune
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
și simplu În cadrul ecosistemului global și, de foarte multe ori, efectele colaterale ale soluției sunt mai dăunătoare decât problema originală”87. Istoria omenirii este În fond istoria strădaniilor oamenilor de a crea valori, materiale și spirituale, În vederea realizării aspirațiilor, dorințelor, năzuințelor și trebuințelor lor. Dar, creațiile umane au fost totdeauna impulsionate de creațiile tehnice care i-au asigurat condiții de progres general, de materializare a valorilor științifice În valori ale civilizației. Evoluția creației umane se caracterizează prin creșterea continuă a eficienței
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
deprinderi folosite Într-un anumit domeniu de activitate; O noțiune care se referă la latura de strictă specialitate a unei arte, a unei științe, a unei meserii etc. După Tudor Vianu „Tehnica este[...] știința activității omenești puse În slujba anumitor năzuințe culturale”81. Din punctul său de vedere, tehnica este o valoare culturală parțială, În sensul că nu acoperă cultura, sistemul său de valori În Întregul pe care-l presupune. De asemenea, din perspectiva concepției la care ne raportăm, tehnica presupune
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
și simplu În cadrul ecosistemului global și, de foarte multe ori, efectele colaterale ale soluției sunt mai dăunătoare decât problema originală”87. Istoria omenirii este În fond istoria strădaniilor oamenilor de a crea valori, materiale și spirituale, În vederea realizării aspirațiilor, dorințelor, năzuințelor și trebuințelor lor. Dar, creațiile umane au fost totdeauna impulsionate de creațiile tehnice care i-au asigurat condiții de progres general, de materializare a valorilor științifice În valori ale civilizației. Evoluția creației umane se caracterizează prin creșterea continuă a eficienței
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
tărie, o mulțumire, o pace misterioasă în suflet. De lumina dumnezeiască se spune categoric în Sf. Scriptură și în Tradiția ortodoxă că e mântuitoare. A te apropia de Dumnezeu însemnează a vedea lumina Lui. Mistica ortodoxă e întreagă străbătută de năzuința după vederea luminii dumnezeiești. Iar lumina nu e, în concepția ortodoxă, decât harul dumnezeiesc (în latinește gratia = frumusețe), în măsura în care se dă de la o anumită treaptă de apropiere a sufletului purificat de Dumnezeu. E harul când ajunge să fie văzut, lucru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a lui Marx. A cugeta lumea și lucrurile din ea prin Iisus Hristos e garanția unică a salvării din autonomismul individualist. Hristos e „locul” suprapersonal, unde rațiunile omenești se pot unifica în acordul sensului atât de necesar pulverizatului spirit modern. Năzuința ce stă la temelia cărții de față a fost aceea de a o scrie în sens creștin și de a contura doctrina ortodoxă în mult dezbătutele probleme ale culturii. Ceea ce va fi găsit în ea ca lucru izbutit aparține doctrinei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
culorile; o simfonie cu elemente din același rezervor, cum sunt sunetele; dar nici pictura și nici simfonia, care corespund unor aspirații superioare, nu se găsesc în stare de natură. Prin tot ce creează omul, combinând și transformând elementele, se manifestă năzuința de a stăpâni natura văzută, fie în scop practic de a o folosi cantitativ, fie în sensul spiritual de a o depăși calitativ. Creația de caracter practic slujește mai mult instinctului de conservare, care nu e ceva specific omenesc, ci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
spiritualizare și desăvârșire a omului. Prin natura ei, fiind altceva decât cultura și mai presus de ea, religia se slujește de cultură atunci când plăsmuirile ei sunt făcute ca și cum Dumnezeu le ar fi făcut, adică atunci când din aceste plăsmuiri se ridică năzuința către un ideal de perfecțiune colectivă, ideal care, pentru noi, nu e altul decât Iisus Hristos Și totuși, slujindu-se de cultură, religia nu riscă oare o secularizare în istorie, adică o limitare în timp și în spațiu ? După cele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în afară de Biserică o cultură nu poate ajunge la unitatea stilului. Și afirmația lui e perfect îndreptățită dacă ne gândim că în comparație cu epoca medievală de un stil atât de unitar, cultura modernă a Europei se înfățișează ca un tumult haotic de năzuinți ce nu izbutesc să se cristalizeze în linia vreunui stil propriu. Stilul e rezultatul disciplinei spirituale la care Biserica supune pe artiștii, singuratici, chemați să slujească scopurile ei transcendente. Se întâmplă însă ca stilul consfințit de Biserică și însușit ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
credinței se mișca pe un plan spiritual nemărginit, către Dumnezeu cauză primă a tot ce există și cauză finală a tot ce va exista dincolo de această viață și toate faptele și plăsmuirile omenești se ridică, convergent, într-acolo, însuflețite de năzuința de a se dilata în aceste proporții spirituale. În credință, nu omul, ci Dumnezeu e măsura lucrurilor. Viața modernă, părăsind dimensiunile intensității spirituale, s-a lăsat furată de iluzia nemărginirii în spațiu. Ea s-a limitat față de transcendent, închizându-se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
exactă, e o disciplină cu totul nouă, care n-are încă vârsta unei jumătăți de secol Formată, sau pe cale de a se forma în atmosfera spiritului modern, ca oglindește și bunele și relele epocii. Și o caracteristică a ei, în năzuința de a fi foarte rațională și foarte experimentală, e negația raportului dintre artă și religie. Arta e declarată autonomă. în consecință, căutându-i-se legile proprii, pe care nimeni nu i le-a contestat, ea e izolată de religie asemenea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la desfigurarea creației lui Dumnezeu, înjosindu-i noblețea și abătând-o de la destinația fericirii, a armoniei și frumuseții. El lucrează deopotrivă în negația filosofică, în negația științifică și în negația politică. Dar e tot așa de prezent în negația estetică. Năzuința lui continuă este să demonetizeze în ochii omului toate marile și nobilele înălțări ale sufletului, în orice domeniu de activitate și să reducă existența umană, dacă se poate, la forme vegetative și biologice. Această acțiune de înjosire nu trebuie confundată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
divin. Cosmosul nu e totuna cu „lumea” devastată de spiritul rău și tragedia omului stă în conștiința acestei diferențe. Voința eroic încordată năzuiește la eliberarea din robia sau din necesitatea acestei „lumi” prin refacerea cosmosului ideal. Biruirea lumii acesteia și năzuința spre cosmos e comună sfântului și geniului. „Lumea trebuie înfrântă prin asceză și prin creație”. Dar „numai prin asceză și numai prin pocăință, lumea nu poate fi biruită, păcatul și întunericul nu pot fi mistuite în flacără, fără urmă”. Dacă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]