1,358,563 matches
-
actualitate înregistrate în volum, o situație dureroasă care l-a afectat profund pe încercatul editor al clasicilor, care se vedea neputincios în fața pierderii (adică a distrugerii) unei instituții culturale ce fusese principalul instrument de realizare a unui program de importanță națională în gestionarea patrimoniului literar. Z. Ornea a tras semnale de alarmă de nenumărate ori, și-a exprimat neliniștea, dând o pildă de vigilență culturală. Nu zăbovește în textologie decât rareori, căci ar însemna să facă observații ce se cuvin făcute
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
mari speranțe de recuperare, în umbrele celui de-al doilea raft. Prea multe edituri dovedesc din ce în ce mai frapant lipsa de coerență, de consecvență și de competență în editarea clasicilor noștri. Improvizarea unor programe editoriale nu este compatibilă cu exigențele unui interes național major. E, de aceea, foarte necesară analiza unor proiecte editoriale pe domenii de istorie literară: avangarda românească, recuperarea literaturii exilului, calitatea edițiilor cu destinație școlară, soarta editorială a scriitorilor minori, reluarea edițiilor critice din opera marilor clasici (acolo unde e
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
ideologiei sale, Timofte și-a îndeplinit misia cu o rară abnegație față de valorile partidului-mafiot din care a făcut și va face din nou parte. E, însă, impardonabil ca același individ să-și drapeze parti-pris-urile ideologice în hlamida așa-zisei "siguranțe naționale". Curioasă carieră a făcut această sintagmă! Nici una, nici două, orice neisprăvit îți închide gura șoptindu-ți misterios: "Șșșșt! E vorba de siguranța națională!" Ce se ascude, la urma urmelor, în spatele formulei magice? Din câte-am citit în presă în ultima
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
parte. E, însă, impardonabil ca același individ să-și drapeze parti-pris-urile ideologice în hlamida așa-zisei "siguranțe naționale". Curioasă carieră a făcut această sintagmă! Nici una, nici două, orice neisprăvit îți închide gura șoptindu-ți misterios: "Șșșșt! E vorba de siguranța națională!" Ce se ascude, la urma urmelor, în spatele formulei magice? Din câte-am citit în presă în ultima vreme, ea ar acoperi cam următoarele domenii: acțiunile antiteroriste, spionajul și contraspionajul, comerțul cu arme. Dar și, cine știe, asasinatul politic și posibila
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
tot de acolo provin, se zvonește, banii ce i-au îmbogățit pe unii dintre milionarii în dolari ai tranziției. Tare-aș vrea să mă înșel - dar nu prea cred! Așa că nu e cazul să ni se tot servească gogoașa "securității naționale" când, de fapt, e vorba de securitatea financiară a băieților cu înaltă protecție securistă. Despre asasinatele politice în care a fost implicată România - mai precis: Securitatea - vorbește suficient străinătatea, așa că nu e cazul să facem pe struții. Oameni încă activi
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
văzut cu toții în 1989 - o industrie care vândută la fier vechi era mai rentabilă decât atunci când producea -, ar fi preferabil să ne ascundem în găuri de șoarece și să nu mai deschidem gura în vecii vecilor. A vorbi de "siguranță națională" în acești termeni înseamnă a accepta că țara ta a făcut imense porcării. Și, mai grav, că le-a făcut împotriva interesului propriului popor. În realitate, "siguranța națională" nu e altceva decât șmecheria prin care indivizi ce se știu cu
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
să nu mai deschidem gura în vecii vecilor. A vorbi de "siguranță națională" în acești termeni înseamnă a accepta că țara ta a făcut imense porcării. Și, mai grav, că le-a făcut împotriva interesului propriului popor. În realitate, "siguranța națională" nu e altceva decât șmecheria prin care indivizi ce se știu cu musca pe căciulă încearcă să blocheze accesul la dovezile ticăloșiei lor. Aura de "instituție patriotică" s-ar prăbuși cât ai zice pește, lăsând locul unui infern alcătuit din
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
Degeaba spun că ei s-au ocupat de lucruri fine la Paris sau la Londra: până să fi ajuns acolo, erau obligați să treacă prin spațiul nămolos al "dobândirii meseriei". A fi campionul unei atari înțelegeri a ideii de "siguranță națională" înseamnă a face din noi toți prizonierii unei haite pătate. Cunosc destui români care se simt jigniți în chiar ideea lor de român că, prin metode politice josnice promovate în ultimii cincisprezece ani, girăm enormele ilegalități ale unei clici criminale
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
României la Uniunea Europeană și al fixării anului 2007 ca an al integrării depline. Ce este Europa, dincolo de expresia geografică? Există un "spirit european" și cum se manifestă el? De ce trebuie, după o istorie zbuciumată ce avea ca țintă formarea statelor naționale, să se transforme "bătrânul continent" într-o entitate unitară pe toate planurile și din toate perspectivele? Cum se va realiza o asemenea întreprindere și ce consecințe va avea pentru grupurile etnice implicate, grupuri deosebite cultural, religios, economic? Cât de extinsă
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
Nicolae Breban Întrebare dificilă, vaste sujet, cum zice franțuzul. Oricum, două elemente esențiale care fac să se nască reproșuri la adresa criticii literare: apariția, după revoluție, a sute și sute de titluri din literatura universală și națională, ca și absența, din comentariul revuistic, al criticilor de prestigiu din, hai să spunem, generația șaizeci și șaptezeci. Opinia publică este confuză, veleitarii și impostorii afluează în proporții îngrijorătoare, scriitorii adevărați și debutanții de talent au nevoie de o bună
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
snoabă, ultimele titluri americane! - lipsa tehnicii literare, absența pur și simplu a efortului ritmat și consecvent, a muncii, horribile dictu! Vulgaritatea a devenit o modă, politicianismul literar cu accente de răfuială de mahala, susținute, e drept, și de unele cotidiene naționale; în jurul cărora roiesc și unii dintre confrații noștri "de rasă", măguliți că editorialiști grosolani care îi înjură pe Călinescu și pe Nichita Stănescu, le acordă prețioasa lor amiciție. Sigur, și dacă unii critici ar ieși din amorțirea lor filozofică și
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
în nr. 1/2004) despre obiectivele publicației și despre dificultăți, despre faptul că revista "a încercat să susțină un dialog cu școala, cu toți acei care doresc să contribuie, în măsura posibilităților, la promovarea românismului, a literaturii și culturii noastre naționale". Dincolo de unele naivități de tehnică literară din poeziile publicate, dincolo de unele arhaisme conservate în limbă (v. rubrica intitulată " Din hronicul Societății Scriitorilor Români", s.n.) este de văzut efortul nobil al confraților noștri din Bucovina de Nord de a menține vie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
prielnice, până în prezent cel puțin. "Vreau să cred, scrie Ilie Tudor Zegrea în editorialul amintit, că ceea ce facem noi, scriitorii români din Cernăuți, este o investiție în ziua de mâine a culturii și literaturii române din nordul Bucovinei, a spiritualității naționale, iar revista Septentrion literar va avea o viață lungă". îi dorim din toată inima. Noduri în papură O persoană deținătoare de multe titluri, semnând pompos Prof. Univ. dr. arh. Dan Păcurariu, umple de câtva timp pagini întregi din JURNALUL LITERAR
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
încă trebuie înfățișat statornic în nestatornicia lui". Or, Alexandrul lui Stone nu e nici una, nici alta, tocmai pentru că personajul sfârșește prin a fi un container în care regizorul aruncă idei și emoții de-a valma. Co-scenaristul Stone îl vrea pan-național și pan-sexual, iar ce obține e doar disoluția unui personaj. Care personaj era doar miza acestui film biografic... Acestea sunt erori structurale comise în scenariu. Dar regizorul mai are câteva idei bizare, cum ar fi aceea de a diferenția
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
ar avea un competitor puternic în PSD, care nu se va sfii să dezlege câinii naționalismului agresiv, lucru pe care, data trecută, fiind la putere, nu și l-a putut permite. Or, principala victimă ar fi electoratul însetat de "justițiarism național", adică spăimoșii resentimentari care au votat, tradițional, cu Vadim. Rămâne, prin urmare, o singură forță cu adevărat interesată în schimbarea configurației politice: Traian Băsescu însuși (ar mai fi, desigur, partidele rămase în afara Parlamentului, dar, din nefericire pentru ele, nu vor
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
Pavel Șușară Sîmbătă, 19 februarie 1966, se deschidea la Sala Dalles o amplă expoziție, în esență o retrospectivă, Henry Moore. Acum, după aproape patruzeci de ani, la Muzeul Național de Artă s-a deschis o altă expoziție de sculptură engleză contemporană, de data aceasta una de grup, care începe, așa cum este lesne de înțeles, cu Henry Moore. Dacă în ambianța expoziției lui Moore din 1966 putea fi invocat românul
Corneliu Baba despre Henry Moore by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12118_a_13443]
-
neonorate de vreo șapte milioane de lei - în sume de astăzi, încă înaintea leului greu, cam cincisprezece miliarde și mai bine! Latura de canalie a celui ce nu putea consuma decât coniac Martell și numai la Athenée Palace, pe când elitele naționale piereau la Canalul pe care el îl proslăvea este lăsată de o parte - mai precis înscrisă în cea mai mică dintre căsuțe. Aceasta este, însă, viziunea autorului și dacă, de pildă, Eusebiu Camilar - bădia! - prilejuiește pagini de duioasă rememorare, un
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
a Târgului din Câmpulungul natal al tatălui. Primele întâlniri cu teatrul ca și cele de mai târziu, în adolescență, sunt evocate cu umor. De la primul rol: acela al unui înger, într-o piesă religioasă, și până la debutul adevărat de la Teatrul Național din 1947 în rolul unui egiptean din spectacolul Cezar și Cleopatra de Bernard Shaw, trecuseră ceva ani: "cu tot cârmârzul turnat pe față și pe corp, eu, debutantul de la Național, numai a egiptean nu semănam! Nu semănam, dar debutam". Un
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
sănătatea: "Dimineața, uitându-mă când mă bărbieream, în oglindă, începeam să nu mă mai recunosc... Omul gras, care se uita la mine cu privirea împăienjenită, nu puteam fi eu...". Dar în anul în care se inaugura noua clădire a Teatrului Național mai primește o lovitură: "Deci Horea (Popescu) și cu subsemnatul, ambii regizori ai Naționalului, în acel moment important din viața teatrului, eram, cu ocazia acestei mari sărbători, liberi sau, mai bine zis, puși pe liber"... îndepărtat din viața teatrală după
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
cauți tu?ť, îmi revenii. Un copil de patru ani. El îmi punea întrebarea". Mi se pare extraordinar finalul acestei cărți despre teatrul românesc contemporan, cum n-am mai citit alta! Neputând lua parte la inaugurarea noii clădiri a Teatrului Național Mihai Berechet și soția sa, Anca Șahighian, privesc prin fereastra locuinței lor forfota de la intrarea teatrului și își imaginează festivitatea. îmbrăcați în haine de gală ei participă, totuși, la sărbătoarea instituției din care, în ciuda ineptei interdicții, fac parte. Astăzi, când
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
în întregime toată literatura transilvăneană. Slavici îi va răspunde, dar nu va fi suficient. Ceva mai târziu, E. Lovinescu va prelua ideea că literatura transilvăneană este neevoluată, și ca limbă literară, și ca artă, meritele ei fiind numai în militantismul național. În 1911, adaugă la finele unui articol despre I. Agârbiceanu un paragraf despre "caracterele generale ale literaturii ardelene", evidențiindu-i regionalismul (devenit uneori un localism lipsit de orizont), insuficiența estetică, "servitutea față de realitatea imediată", caracterul prea național și prea moralizator
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
numai în militantismul național. În 1911, adaugă la finele unui articol despre I. Agârbiceanu un paragraf despre "caracterele generale ale literaturii ardelene", evidențiindu-i regionalismul (devenit uneori un localism lipsit de orizont), insuficiența estetică, "servitutea față de realitatea imediată", caracterul prea național și prea moralizator - ceea ce o face "primitivă" și, categoric, "inferioară". Slavici nici nu e pomenit. Dacă pentru Octavian Goga avea, în alte articole, cuvinte mai bune, considerându-l reprezentativ, pentru George Coșbuc nu avea nici un pic de înțelegere (ba, dimpotrivă
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
nu este uitat. Într-un articol din decembrie 1915 despre compromisurile lui Gala Galaction, E. Lovinescu notează extrem de acid: "După Ion Slavici, Gala Galaction... Cel dintâi dusese o luptă de mai bine de un pătrar de veac pentru biruința cauzei naționale și întemeiase Tribuna. În literatură, prinsese seninele icoane a lui Scormon, a popei Tanda și-a lui Budulea Taichii, rupte din împrejurările Ardealului... Banii ungurești îi zguduiseră încă de acum câțiva ani temelia vieții lui morale; banii nemțești l-au
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
zece ani încoace - pornește din aceeași tragică nevoie materială. Nu reținem din ea, ca epilog, decât seninătatea resemnată cu care autorul amintește metodic de câte ori vreun trecător îl scuipă pe stradă. Printre cei ce au făcut din tristul bătrân o scuipătoare națională menționăm și pe d-nii N. Iorga și Ion Grădișteanu" (v. Lovinescu, Opere IX, 1992, p. 107). Cum, deci, să-l mai vadă cineva pe prozatorul de ficțiune Slavici, în paginile sale cele mai bune din vremurile de altădată, când omul
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
o descriere a satului Sărăceni, ca exemplu de sentențiozitate, dar criticul ține să precizeze că ia acest exemplu din opera unui scriitor minor (v. Opere IX, 1992, p. 215). În 1922, pentru Lovinescu, Slavici era mai puțin reprezentativ pentru literatura națională decât Hogaș, Gârleanu și Brătescu-Voinești, citați în aceeași înșiruire cu Goga, Sadoveanu și Rebreanu. Să reținem ca pe o curiozitate că în 1922, pentru Lovinescu, "cei patru pilaștri ai expresiei artistice a sufletului românesc" sunt Eminescu, Creangă, Coșbuc și Caragiale
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]