1,654 matches
-
că "În realitate, Iorga nu este cu adevărat uman sau liberal atunci cînd se pune problema punerii în balanță a drepturilor altora față de pretențiile naționaliștilor români"144. Trebuie să nu uităm că Iorga nu a fost niciodată liberal, ci un naționalist român care a scris, a gîndit și a activat (și a fost asasinat de Legiune) înaintea Holocaustului. Holocaustul a apărut după asasinarea lui Iorga. Viața și activitățile sale, ostilitatea sa față de rasism (mai ales față de rasismul german) oferă o imagine
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
oscilante") era doar unul dintre multe altele de care Iorga s-a cramponat cu încăpățînare pînă la capăt. Pe lîngă aceasta, din perspectiva a peste șaizeci de ani, este interesant să citim care erau opiniile lui Iorga față de problemele internaționale. Naționalistul Iorga nu agrea imperiile sau colonialismul, dar antipatia aceasta era temperată de preocuparea lui de a susține Sistemul de la Versailles. Mai mult, simpatiile lui naționaliste făceau distincție între națiunile cristalizate și definibile și cele care nu întruneau aceste calități. Atunci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe eșichierul politicianismului. Numele noului partid era Partidul Naționalist al Poporului, cu Iorga ca președinte, dar Argetoianu deținea practic puterea 199. Mult mai promițătoare ar fi putut fi negocierile pe care le-a purtat Iorga în primăvara lui 1923 cu Naționaliștii transilvăneni ai lui Maniu și ulterior cu Mihalache, șeful Partidului Țărănesc. Iorga a manifestat în 1919, ca purtător de cuvînt al Adunării, o mare simpatie față de partidul lui Maniu. Atît Maniu cît și Mihalache au încercat să facă tot posibilul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pacifist, constituind un fel de "Internațională Verde" (ca o contracarare a Internaționalei Roșii). Pentru sămănătorismul lui Iorga, o asemenea evoluție nu avea nici un fel de precedente "organice, el neascunzîndu-și antipatia față de ea. Dacă Iorga ar fi realizat însă unirea cu Naționaliștii transilvăneni ai lui Maniu și cu Partidul Țărănesc al lui Mihalache, alianța aceasta ar fi devenit o forță formidabilă! Ea ar fi putut contesta regimul liberal pe care Iorga îl ura atît de mult! În primăvara lui 1925, fără o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
zigzagurile" sămănătoriste ale lui Iorga și ura lui pentru Stere, fuziunea devenise o necesitate atît pentru Maniu cît și pentru Mihalache. După ce au candidat pe o listă comună în alegerile din 1926, în octombrie al aceluiași an, Partidul Țărănesc și Naționaliștii din Transilvania s-au unit, formînd Partidul Național Țărănesc care a devenit unul dintre partidele "istorice" ale României. Iorga a pierdut ultima sa șansă democrată reală în politică. Guvernul Averescu a stat la putere din aprilie 1926 pînă în iunie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
A. C. Cuza) fondase Partidul Naționalist Democrat. Familia lui provenea din Bucovina. Zelea era varianta românizată a numelui Zelinski, un nume ucrainean. Mama lui Codreanu, Elisabeta Brunner, era de origine germană. Cu toate acestea, atît tatăl cît și fiul au devenit naționaliști români înfocați. Astfel, tatăl și-a românizat numele din Zelinski în Zelea și a adăugat cuvîntul Codreanu, profesia strămoșilor lor fiind cea de pădurar. În tinerețe, Corneliu, ca fiu al marcantului camarad de arme al lui Iorga, a fost educat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
spunea: "Cu toate că și-a schimbat poziția față de chestiunea evreiască, el a fost cel care a creat naționalismul românesc, l-a inspirat și, în ultimă instanță, a devenit principala sursă însuflețitoare a Legiunii". Ambele opinii erau exprimate de cei considerați de către "Naționaliști" drept "minorități ostile". În monumentala sa operă, Armein Heinen respinge părerile autorului acestei cărți conform cărora Legiunea ar fi putut avea o oarecare inspirație populistă comună tuturor mișcărilor fasciste. Heinen era convins că Iorga și Cuza au fost inspiratorii direcți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
activitățile acesteia erau de neconceput pentru el. În 1934, Biserica Ortodoxă din Transilvania a luat atitudine împotriva lui Iorga, subliniind faptul că, deși era ortodox, sprijinea Biserica Unită. Pe de altă parte, Biserica Unită din Bucovina era puternic infiltrată de naționaliștii ucraineni. Iorga a atacat-o. Nici una dintre aceste luări de poziții nu avea vreo legătură cu credința, ci numai cu măsura în care aceasta servea drept mijloc de răspîndire a naționalismului românesc 98. În ceea ce privește misticismul legionarilor, Iorga a manifestat întotdeauna
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
remarca acestuia că preferă un evreu unui saș hitlerist, Iorga scria: "Ați sesizat unde se află adevăratul pericol". Continua spunînd că el era în egală măsură împotriva unei "dictaturi mussoliniene, cît și a uneia hitleriste și a influențelor acestora asupra naționaliștilor români"106. Iorga își amintea de un evreu german, care, ajungînd în Anglia, considera antisemitismul din Germania drept un fenomen trecător, declarînd că se considera tot german. Nu toată lumea era atît de optimistă. Vechiul prieten al lui Iorga, profesorul Tiktin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
forma un astfel de guvern, dar nu era dispus să o facă. Astfel, regele nu va schimba deocamdată guvernul"138. Date fiind democrația ineficientă, radicalismul dreptei (adică Legiunea și Hitler) și cel al stîngii (adică Stalin), Iorga a devenit un naționalist conservator, militînd fără rezerve pentru supraviețuirea lumii sale gen secolul al XIX-lea, precum și a României Mari. Totuși, toate acestea implicau o serie de contradicții. Iorga era antinazist, permanent "de partea și alături de Franța", dar și partizan al împăciuirii. Continua
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
București și la școala lui din Franța și studiase la Universitatea Jagellonă de la Cracovia. În 1927 a devenit conferențiar de istorie slavă la Universitatea de la București, înviind astfel moștenirea lăsată de Ion Bogdan. Panaitescu pretindea întotdeauna obiectivitate totală de la romanticii naționaliști. Ca succesor competent al lui Ion Bogdan, el cerea ca ura față de Rusia și "influența slavă asupra istoriei românilor să nu fie subestimate și nici latinizarea supraestimată"160. Stimulatoarea lor publicație, "Revista istorică română" , publica articolele scrise de istorici reprezentînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga a replicat: "ca și cum istoria ar fi proprietatea unei anumite generații!"163 Viziunea lui Iorga asupra istoriei se baza pe principiul evoluției organice. Trecutul nu putea fi deci explicat mecanic, numai ca o înregistrare a unei serii de evenimente. Ca naționalist romantic și "luptător", Iorga considera istoria românilor drept o luptă permanentă pentru păstrarea și propășirea caracterului național, ceea ce era parte integrantă și esențială a naționalismului său cultural, care proslăvea ideile și valorile naționale, precum și limba națională. Giurescu își amintea că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
preferau să-i considere pe evrei drept o minoritate demnă de dispreț, parazită și neloială de care trebuia să se descotorosească printr-un mijloc sau altul, cu cît mai repede, cu atît mai bine. Iar acum (în 1937), excesele "noilor naționaliști" nu făceau decît să înrăutățească situația și așa deplorabilă. Antisemiții români exagerau cît puteau și grotesc acest lucru, considerînd că toți evreii erau comuniști. (Acest lucru a fost sesizat chiar și de Antonescu. În 1941, atunci cînd birocrații i-au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
toate acestea numeroasele apeluri încununate de succes făcute de comunitatea evreiască din România pe lîngă Liga Națiunilor (sau pe lîngă aliații francezi și englezi ai României). Ținînd seama de situație, asemenea apeluri erau mai mult decît justificate, dar pentru un naționalist român, apelarea la puteri străine pentru protecție de către cetățeni români părea să constituie (avînd în vedere tot ce am menționat mai sus) o altă manifestare ostilă 24. Pentru Iorga mai conta și amintirea "Afacerii Blank" mîrșav răstălmăcită și menținută permanent
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu cuziștii, întru apărarea regimului atacat de partizanii lui Maniu și de Legiune. Acest lucru reprezenta o dilemă pentru Iorga, mai ales în toamna lui 1937, dilemă care s-a accentuat în timpul scurtei guvernări Goga-Cuza, înainte de instaurarea Dictaturii Regale. Un naționalist de tip secolul al XIX-lea, Iorga era un străin în lumea "Noului naționalism". Cu toate acestea, începuturile sale politice antisemite erau încă vii. Ele erau contrabalansate de influențele exercitate asupra perspectivei lui de către cultura occidentală. Iorga nu i-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu-și exprime simpatia față de regele Zog. Mai era și proaspăt înființatul institut al lui Iorga, de la Santi Quaranta. Dar Santi Quaranta va fi curînd rebotezat ca "Porto Edda", în cinstea fiicei ducelui. La mijlocul lunii martie, armata maghiară, zdrobind rezistența naționaliștilor ucraineni, a ocupat Rutenia. Incendiul se apropia!"87, scria Iorga. România a decretat mobilizarea, care s-a dovedit a fi un dezastru, demonstrînd cît de corecte erau previziunile generalului Antonescu. Însemnarea din 17 martie 1939 din Jurnalul doamnei Liliana descrie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost aleși întîmplător, deoarece constituie criteriile și servesc uneori drept poli opuși. Primul dintre ei este încarnarea gîndirii raționaliste a secolului al XVIII-lea, iar cel de al doilea este arhitectul "politicii realiste". În sfîrșit, De Gaulle a fost un naționalist romantic, dar de o specie rară: un visător naționalist realist. Sancho Panza nu i-a venit în ajutor lui Don Quijote la fel de des cum l-a ajutat pe De Gaulle realismul său. România este o țară balcanică, iar Balcanii se află
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
El ura anarhia și revoluțiile (avertizîndu-l pe Kerenski, "care spera să schimbe lumea cu două-trei discursuri"). Discreditate cu multă vreme în urmă, Iorga respingea schimbările sociale deliberate și reformele forțate. Soluția era o transformare organică treptată în cadrul naționalismului cultural. Receptivitatea naționaliștilor (de tipul lui Iorga sau De Gaulle) îi irită atît pe cei de stînga, cît și pe cei de dreapta. Naționaliștii recunosc anumite realități, care, într-o epocă a iluziilor (atît de stînga, cît și de dreapta), îți scapă în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
urmă, Iorga respingea schimbările sociale deliberate și reformele forțate. Soluția era o transformare organică treptată în cadrul naționalismului cultural. Receptivitatea naționaliștilor (de tipul lui Iorga sau De Gaulle) îi irită atît pe cei de stînga, cît și pe cei de dreapta. Naționaliștii recunosc anumite realități, care, într-o epocă a iluziilor (atît de stînga, cît și de dreapta), îți scapă în cea mai mare parte printre degete. S-ar părea că cea mai pietruită cale de la un naționalism înapoi la alt naționalism
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și românii reveniseră la vechea maximă: "Ori noi, ori ei!" Iorga respingea din principiu orice revizuire a Tratatului de Pace. Chestiunea evreiască, mai ales în Moldova natală a lui Iorga (și în orașe), nu era o problemă simplă pentru un naționalist. O asemenea problemă nu era ceva izolat în România; provocări asemănătoare pot fi întîlnite și în alte părți atunci cînd o burghezie numeroasă și neasimilată (și neasimilabilă în împrejurările date) trăiește în mijlocul unei societăți tradiționale. Rasismul era o aberație dezgustătoare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un biet loc doi. Naționalismul său cultural i-a dominat și scrierile istorice. El nu respecta nici o abordare filosofică și nici o lege istorică și nu aparținea nici unei "școli istorice", considerate de el ca fiind prea restrictive și rigide. Era un naționalist romantic, un impresionist și poseda instincte sănătoase și marele talent de a reconstitui un eveniment, dar întotdeauna pe baza documentelor și a faptelor. Iorga a fost, mai presus de orice, un medievist și bizantinolog de faimă mondială și am putea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ați făcut chiar și să plîngă!"). Dincolo de speranța de a obține unele informații și de a-l întîlni pe Traian Boeru, venisem să-l văd ca să-i pun doar o întrebare: "Cum a fost posibil, din moment ce Nicolae Iorga era un naționalist român atît de înfocat și adusese României servicii atît de mari, cum a putut Legiunea să împace asasinarea unui om de talia lui Nicolae Iorga cu naționalismul ei integral?" Răspunsul a fost revelator: "În timpul Revoluției Franceze, mulți oameni mari și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în Iași în 1848, rebelii nu au găsit ascultare în rîndurile evreilor care erau majoritari. Relativ nou veniți, evreii nu avea nici un interes să provoace mînia autorităților locale de dragul naționalismului român. Lukinich-Gáldi Makkai, Geschichte der Rumäniens, p. 360. Dar acești naționaliști români nu avea intenția să știe ce se află la rădăcina motivelor atitudinii evreilor, ci pur și simplu au aruncat în spinarea acestora răspunderea eșecului lor. 34 Olivia Manning, The Balkan Trilogy, Londra, 1981 35 Dennis Deletant, Archie Gibson: corespondentul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
p. 127 66 Caragiale a imortalizat tipul, creînd personajul fictiv "Rică Venturiano" 67 O viață de om așa cum a fost, vol. I, p. 208 68 Op. cit., p. 209 69 În 1890 (și ulterior), Iorga l-a onorat cu termenul de naționalist pe șovinul anti-Dreyfus, Paul Déroulède, care îndemna armata franceză să răstoarne Republica. În gîndirea lui Iorga din perioada aceea, naționalismul era sinonim cu antisemitismul, dar avea să-și schimbe părerea. Ne-am putea întreba: dacă Déroulède era naționalist, atunci ce
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că "am trecut pe lîngă Colorado, capitala Californiei". El confundă cufundarea "Lusitaniei" cu cea a "Titanicului". Americani și români din America, pp. 108 și 160 55 Op. cit., p. 104. Cum spunea Iorga, "l-am respins, așa cum a făcut-o orice naționalist". 56 Bălcescu, Originile naționalismului român, Vălenii de Munte, 1908 57 Șeicaru, op. cit., p. 86. Americani și români din America, p. 71 58 Necesitatea unei enciclopedii a științelor economice, conferință ținută la 1 noiembrie 1934; Academia Înaltă de Studii Comerciale și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]