3,698 matches
-
nasturii. —Ce? Nu? Nu fii caraghios. Ar putea să intre cineva din clipă-n clipă. —E târziu. Cine să intre peste noi? —Hello. Ăsta-i un spital. Ar putea să intre oricine. Dar, el reușise deja să-i descheie toți nasturii de la cămașă. Stetoscopul era așezat din nou pe birou. Ea-l lăsă să-i dezvelească umerii și să Înceapă să-i desfacă sutienul. O secundă mai târziu, Îi gâdila unul dintre sfârcuri cu limba. Ai dreptate, spuse el la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
s-o lăsăm să moară. Am aruncat cheile pe măsuța din hol și mi-am scos imediat pantofii. Consultasem toată după-amiaza la cabinet. Ultimul pacient a fost o femeie vizibil bogată. Cu ochii încremeniți într-o unică expresie, identici cu nasturii mari ai taiorului. Inițialele creatorului de modă imprimate pe nasturii aceia continuau să-mi plutească în fața ochilor, ultimul bobârnac al zilei. Am început să mă dezbrac în drum spre baie. Am intrat sub duș, a sunat telefonul. — Ți-ai cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
din hol și mi-am scos imediat pantofii. Consultasem toată după-amiaza la cabinet. Ultimul pacient a fost o femeie vizibil bogată. Cu ochii încremeniți într-o unică expresie, identici cu nasturii mari ai taiorului. Inițialele creatorului de modă imprimate pe nasturii aceia continuau să-mi plutească în fața ochilor, ultimul bobârnac al zilei. Am început să mă dezbrac în drum spre baie. Am intrat sub duș, a sunat telefonul. — Ți-ai cumpărat ceva de mâncare? Mama ta era punctuală ca întotdeauna. — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lucru de care aveam nevoie. Și, în sfârșit, mă simțeam bine. Gura ei alunecase până spre pieptul meu. Am tras-o în sus de brațe. — Uită-te la mine, te rog, uită-te la mine. Începu să-și desfacă bluza, nasturii ieșeau cu repeziciune din butonierele de lurex, alergau sub degetele ei ca un rozariu. Sânii ei mici ieșiră la iveală. I-am oprit mâna. — Nu, nu așa. Am luat-o în brațe și am dus-o pe patul din dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și un fir de viață, m-ar fi ajutat. Ar fi ridicat brațele care acum erau grele și cădeau, se izbeau de patul de fier fără să simtă durerea. Reușisem să-i trag mânecile, acum mai aveam doar de trecut nasturii prin butoniere. Mă părăsea tocmai acum, când știa că o iubesc, când mă învățase s-o fac. Îi priveam sfârcurile și sânii căzuți, unul de o parte, unul de cealaltă. Sfârcuri trandafirii, transparente ca niște larve. Scotocind în geamantanul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la mine prin ochelarii cu rame din sârmă. Avea privirea largă, goală ca a unei bufnițe. Nu era foarte liniștitoare. Ceilalți doctori îmi spuseseră că el era ultima mea șansă, acest ungur în costumul lui cambrat cu două rânduri de nasturi, care amintea de după-amiezile lungi pierdute în cafenelele de pe bulevard și de orele languroase petrecute cu tipi blonzi și anoști care aveau același nume ca și el. Costumul nu putea fi ales întâmplător. Hainele sunt camuflajul cel mai ușor. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
că era un evreu printre ei. Și imediat au venit ofițerii, strigând obscenități, lovind cu patul puștii, urlând la oameni să își dea jos pantalonii. Bărbatul care spusese povestea s-a repezit în fața rândului și a început să își desfacă nasturii. Patul unei puști l-a lovit în piept. A căzut la pământ și s-a rostogolit la loc în grămada de oameni juliți, bătuți, necircumciși, luptători ai rezistenței. Dar acum eram în America. Aici bărbații în uniforme nu le ordonau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
tâmpite cât puteam de amabil și plăteam 15 dolari pe oră pentru această plăcere. Îmi ajunsese. — Foarte puțin, am mințit eu. Se lăsă pe spate în scaunul lui mare care îl făcea să pară și mai scund și își descheie nasturii de la sacoul unui alt costum spilcuit de-al său. Lumina slabă a lămpii de birou făcea să-i sclipească lanțul de aur de la vestă. În timp ce se legăna înainte și înapoi, reflecția apărea și dispărea. Aș putea să vă dau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
total imaginea lui Fima În ochii prietenilor săi, ai Yaelei, ba chiar În ai lui Însuși, imaginea unui zăbăuc neîndemânatic, cu două mâini stângi, care nu avea să Învețe niciodată să repare un robinet ce curgea sau să coasă un nasture. În afară de Dimi și de părinții săi, mai avea și gașca: niște oameni plăcuți, așezați, dintre care unii Îl cunoșteau pe Fima Încă din timpul facultății și fuseseră indirect implicați În aventurile sale din anul țapului, iar câțiva dintre ei Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
subiecte politice, deși de obicei se enerva În câteva clipe din cauza felului de-a vorbi al acestuia, lent și echilibrat, cu un accent american pronunțat și o logică găunoasă, a maniei sale de a-și Încheia și descheia tot timpul nasturii puloverului scump, ca un purtător oficial de cuvânt al Departamentului de Stat. Fima rămase În fața ușii două-trei minute, fără să atingă soneria, curățându-și tălpile pantofilor pe preș, ca să nu aducă noroi În apartament. Și iată că În toiul acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
universului, În care nu prea credea, ca pe un negustor oriental, În jur de șaizeci de ani, slab, bronzat și ridat, mâncat de țigări și arak, cu pantaloni maro ponosiți și o cămașă albă, nu prea curată, Închisă până la ultimul nasture, sub gât, dar fără cravată, cu pantofi maro scâlciați și cu o haină uzată, demodată, puțin prea mică pentru el. Acest creator somnola tot timpul pe un taburet din nuiele, cu fața spre soare, capul căzut pe piept și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fost la serviciu, spuse Tamar, a fost o nebunie aici. Iar azi e liniște totală. Nimic de făcut decât de răspuns la telefon. Putem să facem o orgie. Doar că nu ți-ai Închis cămașa cum trebuie. Ai sărit un nasture. Spune, Fima, Îți vine În minte vreun fluviu din estul Europei, din trei litere, care Începe cu B? Stătea pe scaunul lui, În spatele biroului de recepție, aplecată peste o revistă de cuvinte Încrucișate, cu umerii țepeni ca ai unui sergent-major
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ordinea priorităților e incorectă. Ce păcat, spre exemplu, de Țvi Kropotkin, un om atât de muncitor, care trebuie să piardă trei ani scotocind după detaliile atitudinii Bisericii Catolice față de călătoriile lui Magellan și lui Columb, ca un individ care sortează nasturii unor haine ce s-au transformat de mult În zdrențe. Sau de Uri Gefen, care aleargă din iubire În iubire, perfect treaz, dar cu inima adormită. În acest punct, Fima decise să renunțe la contemplarea pasivă de la fereastră. Să Înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
alegerile. Am hotărât să le fac pe plac Lisei și Mariei și să port singura pereche de blugi care-mi venea ca lumea și cea mai puțin jignitoare cămașă, singura care nu era din bumbac, cu carouri și roasă la nasturii de la mânecă. Aș fi preferat un tricou într-o seară atât de caldă, dar, după ce am văzut-o pe Tally cu maioul ei sexy, nu prea mai aveam încredere în hainele care mă făcuseră cândva să mă simt confortabil. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de când se mutase? —Repede, am strigat eu la taximetrist. Trebuie să te duci înăuntru și să asculți tot ce-și spun oamenii ăia doi și-apoi să-mi spui mie. Nici o problemă, doamnă. O să folosesc dispozitivul de înregistrare ascuns în nasturele ăsta și-apoi o să vă transmit înregistrarea cu ajutorul antenei implantate chirurgical în urechea mea stângă. Îmi plăcea mai mult de el când făcea pe bosumflatul. Dar aveam nevoie de ajutorul lui. —Bine, îmi pare rău că am fost atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
din apropiere și să mă identifice ca fiind unul dintre acei filistini ai stilului, cum știam foarte bine că sunt. Maria mă ignora în timp ce trăgea de niște pantaloni largi de culoarea vinetelor și o bluză mulată de culoarea ruginei, cu nasturi multicolori. —Du-te și probează astea, îmi ordonă ea. Mi-am târșâit picioarele până la cabina de probă ca o adolescentă bosumflată că mama ei ajunsă la disperare o pune să probeze o rochie drăguță. Odată îmbăcată, m-am holbat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în funduri de oceane. Omul meu făcu o pauză mângâindu-și gânditor ciocul de aramă, își sprijini apoi șezutul de glaful ferestrei și din cămașa grea de caiele și revărsată pe pântec peste betelia roșie a ismenelor încheiate cu trei nasturi de sticlă albă, a scos un caiet gros, cu scoarța de mușama neagră, pe care mi l-a încredințat împreună cu un abonament pe căile ferate, asigurându-mă că nu l-a întrebuințat niciodată. Căuta să mă convingă, deși vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să-mi sfâșii mantaua prea grea și prea mare, pătată peste tot de zeama răsturnată din gamelă, în clipele de panică. De atunci păstrez amintirea rictusului sublocotenentului cu pielea roasă la bărbie și carotidă spintecată de o schiță de obuz. Nasturii tunicii erau descheiați și gulerul înalt, desprins din copci. Cămașa puțin desfăcută dezvelea o cruciuliță de email albastru, trecută printr-un lănțișor de aur. Crucea stătea strâmbă pe un sân fără urmă de păr. Ochii albaștri, acoperiți pe jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
muntelui Horn. Acolo, în inima Tirolului, a mai trăit el, să creeze încă douăzeci de ani și s-a stins în toamna despărțirii noastre. Mi-am amânat plecarea numai din pricina Matildei. - Ai să răcești, îmi șoptise ea îngrijorată, încheindu-mi nasturii sweater-ului și ridicându-mi gulerul de lână albă, până sub bărbie. Intrai în magazin urmat de dânsa. Era neliniștită, ca o mamă iubitoare. De aceea poate o vizitam zilnic, deși la început, când mă opream în pragul prăvăliei, ea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dispăruse. - Greta începui, după ce m-am așezat lângă dânsa pe muchia divanului, cuprinzându-i talia, spune-mi, unde și când ne-am mai văzut vreodată? - Mă cheamă Peppa, răspunse iubita lui Faust și degetele ei prelungi și reci îmi desfăcură nasturii cămășii la piept să-mi prindă sfârcul sânului. Atunci, mirosind-o la ceafă, am recunoscut-o încă o dată. Era femeia cu carnea dulce, pe care am întâlnit-o foarte rar, de care nu mă voi putea sătura niciodată. Era femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rând ambele animale. Scroafa grohăie mânjită de sânge până la ochi, în timp ce Johann Tzindl trage din pipa stinsă, scuipă în lături, și-mi vorbește de vaca lui: „Era prea mică și taurul căpățânos, îmi explică el cazul, cu mâna vârâtă între nasturii închiși ai scurtei. Fătase cu greu vițelul și totuși vaca n-avea liniște. Îl lingea de sânge, întinsă pe dușumeaua grajdului, însă izbea și cu picioarele. Mă uit sub coadă și văd altă căpățână, prea mare să iasă. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de cârpă moale, cu borul ondulat și lăsat peste ochi. Haina îi curgea pe trup, într-o poală mai lungă, din pricina unei sticle cu dopul de hârtie, ce-și scotea capul din buzunarul destrămat. Era o haină cu un singur nasture și cu gulerul plin de mătreață. A fost pe vremea declinului său, când mărturisea că e încolțit cu vicleșug de o boală a sângelui. Spre sfârșitul unei vieți mizere el ne-a citit într-o liniște de pioasă reculegere, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mereu bolnav. Numai ochii negri și adânci i se țin proaspeți și vii, luminându-i obrajii scofâlciți și palizi. În ziua cununiei se îmbrăcase în uniformă de campanie. Purta o sabie prea lungă pentru statura lui. Pe piept, între doi nasturi de alamă încheiați, își fixase panglica neagră a crucii de fier. Din spate părea un copil îmbrăcat ofițerește, așa cum stătea la stânga doamnei Pipersberg, parcă mai voluminoasă ca de obicei, îmbrăcată în rochie de mireasă. În prima noapte a căsniciei, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dragul meu Compton? Întrebă el la sfârșitul primei repetiții cu costume. Ce zici, o să cucerim Londra? Compton era Încă Îmbrăcat În costum, a cărui principală trăsătură era o haină cu croială izbitoare, făcută din catifea cafenie, cu căptușeală bleu și nasturi enormi de sidef, evident ideea costumierei despre care trebuia să fie Înfățișarea normală a unui milionar american, dar care Îi stârnea lui Henry părerea de rău că nu se interesase mai Îndeaproape de costumele actorilor și de rochiile doamnelor. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
văzut mai mult haina decât piesa. „Motivul pentru care, la exterior, Christopher Newman trebuia acoperit Într-un veșmânt ciocolatiu, căptușit cu albastru ca cerul rămâne un mister cunoscut doar lui și croitorului lui“, comenta unul, În timp ce altul se minuna de „nasturii de sidef cât farfuriile de brânză“. Jocul lui Compton era apreciat ca nu mai mult decât adecvat, iar Elizabeth Robins părea În unele momente - după cum susținea un critic - să joace În altă piesă, poate una de dl Ibsen. Era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]