3,927 matches
-
sânt așezați pe scaune la masa mare din mijloc. Unii fumează, iar alții citesc ziarele sau răsfoiesc cîte-o carte. La intrarea noastră, însă, ciudat, toți își părăsesc ocupațiile și încep să ne privească plini de curiozitate. În ochii celor mai mulți citeam neîncrederea. Parcă ar fi vrut să spună: "Ce ispravă or să facă flăcăiașii ăștia!? Zeus, Prometeu, Hefaistos?! Ce parodie! Hm! Hm!" Barbă stătea pe un scaun, deoparte, lângă fereastră. Îi făcu semn lui Todor, și acesta spuse: ― Domnilor profesori, îmi dați
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ales ceea ce nu spun ele! În ceea ce nu spun, mă ceartă că m-am Îndoit o clipă de puterea și de credința voastră! Acea clipă a trecut! Toma Cânde avu senzația că voievodul depășise un prag. Poate un prag al neîncrederii În sine. Dar acum totul redevenea clar, luminos, simplu, matematic. Informațiile se adunau, iar el știa că În mintea voievodului ele se transformau În variante, calcule, decizii, strategii. - Așadar, reveni Ștefan, Istanbulul e pustiu. Sultanul a preluat comanda tuturor trupelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doamnei Yun și... Îmi aruncă o privire și face o pauză, de parcă s-ar aștepta să spun ceva. E o tradiție tacită a Curții de a răsplăti un eunuc pentru manifestarea unei astfel de loialități. Bineînțeles că știu asta, însă neîncrederea mea în Shim mă împiedică să profit de ocazie. Mă întreb ce va spune despre mine în fața lui Nuharoo și a doamnelor Yun, Li, Soo, Mei și Hui. Sunt sigură că are suficiente trucuri în mânecă pentru a prosti pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și doi de ani, el e cu doi ani mai tânăr decât Hsien Feng. Au amândoi cam aceeași înălțime. Sesizez privirea ageră pe care mi-o aruncă prințul Kung. Mă analizează, înlăturând orice fel de sentiment. Îi simt suspiciunea și neîncrederea. Fără îndoială, se întreabă de ce mă ține fratele lui, dată fiind mai ales asprimea zvonurilor care circulă. Respectând tradiția, prințul Kung execută un ritual de bun venit. Mie mi se pare mai degrabă lipsit de cordialitate. Cei doi nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
treacă mai întâi pe la biroul împăratului Hsien Feng. Nu mă surprinde faptul că Su Shun ignoră decretul. El le poruncește mesagerilor care aduc documentele „să urmeze ruta inițială“. Pretextul său este, din nou, starea de sănătate a împăratului. Suspiciunea și neîncrederea mea se adâncesc. — Simt cum mă îmbătrânește lupta ta de a controla ambiția lui Su Shun, îmi zice Nuharoo, rugându-mă să o scutesc de effort. N-ai decât să faci ce vrei în legătură cu Su Shun, atâta timp cât respecți faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
așa devreme... ― Marine, începu el, te duci la București... Și tăcu vreme îndelungată. Nu eram atent la el, dar nu eram nici neliniștit. Nu credeam în adevărul evenimentelor care se petreceau, așa cum nu credeam în lucrurile nefirești. Acest sentiment de neîncredere care mi se năștea în conștiință în acea toamnă era adânc și cu anii a devenit foarte stabil și m-a eliberat pentru multă vreme de presiunea timpului tragic... Răsturnări nefirești... puteau avea o durată... nu puteau avea viitor... ― Te
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
perioade scurte, și nu există nici astăzi. Un primar idealist (ori cu fonduri ce se cereau rapid cheltuite) Încercase să pună câte un bec pe fiecare stâlp de beton. Unii au privit cu Încântare cum se cățărau electricienii, alții cu neîncredere, mulți cu o mulțumire ascunsă. Nici nu se terminase bine campania de iluminat public, că puternicele becuri cu neon au Început să dispară, pe urmă și fasungurile, că erau mai mari decât cele obișnuite și n-aveau În ce Înșuruba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai văzut pe mine În laboratorul de biologie. Nu e greu, dar trebuie să fiți serioși și puși pe treabă, nu pe bătaie de joc. Ai Înțeles?”. „Da, tovarășu’! Se poate?” răspunsese Vieru nerăbdător, dar și aproape jignit de ușoara neîncredere din spusele lui Jivinoiu. Se Înserase bine când ajunseseră din nou la școală. Directorul se ținuse de cuvânt și le Încredințase un microscop celor trei cercetători, chiar dacă doi dintre ei fuseseră pedepsiți mai devreme cu legătura de chei. Hotărâseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
banchet, în umbra copacilor și pe sub podele, să se afle săbii, lănci și arcuri ascunse de membrii clanului Shibata. Nu cumva încercau stăruitor să-l provoace pe Hideyoshi? O senzație stranie, comună tuturor, începu să se formeze din sentimentele de neîncredere, plutind pe briza ca de cerneală a serii și prin umbrele lămpilor, care pâlpâiau pe culoar. Era miezul verii, dar fiecare oaspete simțea fiori pe șira spinării. Hideyoshi așteptă ca Genba să termine, apoi râse sonor: — Nu, Senior Nepot, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
umplea gura. Efortul pe care-l făcuse pentru a nu-și pierde demnitatea ca general în mijlocul învălmășelii și al catastrofei era extraordinar, ținând seama de tinerețea lui. Abia acum i se spuse că fratele său mai mic fusese ucis. Cu neîncredere vădită, ascultă rapoartele care-l informau despre moartea multora dintre comandanții lui. — Ce știți de ceilalți frați ai mei? Ca răspuns la această întrebare directă, un vasal îi arătă, în spatele lui: — Doi dintre frații dumneavoastră sunt acolo, stăpâne. Genba, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
notează autorul. Odiseea apostolească începe în Priponeștiul natal, satul ce trecuse greu prin încercările războiului și ale foametei. Și în lumea liniștită a satului, influența nefastă a Răsăritului se strecoară insidios, ca un duh al instigării unora împotriva altora, al neîncrederii. Și în școală, nedreptăți, nechemați aduși la catedră. Doar că omul sfințește locul: și soții Mânăstireanu «ridică» la propriu și la figurat școala din Căuești. Încep presiunile și persecuțiile politice, delațiunile și privațiunile în toată această lungă iarnă a vrajbei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
economice, ceea ce îi și făcea vulnerabili alcoolului, lenei, dar și carierismului și atașamentului orb față de noii lor stăpâni, spre folosul personal. Prețuiți cum nu fuseseră până atunci, sforarii și chilipirgiii probau un devotament vinovat noului regim. Cum acel duh al neîncrederii în oameni funcționa la maxim, iar cei care slujeau puterea se străduiau să merite încrederea de care se bucurau, fiind în stare de orice nemernicie, mijloacele nu se lăsau așteptate și erau folosite. Am fost nevoit, firește, să lucrez cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai departe: „Prefer să nu fiu iubită de nimeni, decât să fiu dorită ca instrument pentru satisfacerea unei necesități fiziologice...” Câtă demnitate moral-umană!!!) Apoi: „Visez să fac multe lucruri și trăiesc presentimentul că nu voi realiza nimic. (Cât pesimism și neîncredere în forțele proprii). Mi-am rezervat timpul pentru suferință și plâns. Mi-e ciudă pe ziua în care m-am născut prematur (31 mai) și cred că, dacă mă nășteam în termen, aș fi fost calmă, liniștită, răbdătoare și... eram
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și a pornit să are și să semene un lot de o jumătate de hectar din apropierea satului. Era un pământ puțin nisipos, fierul plugului mușca spornic brazde care încorporau sămânța în speranța unui rod pe măsură. Unii gospodari comentau cu neîncredere gestul tatei de a semăna la acea dată, dar condițiile noului an agricol au făcut în așa fel încât cel mai frumos grâu să fie cel semănat în acea zi de decembrie 1939. Între orele 17 și 19 am revăzut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și mă roagă să le văd copiii bolnavi... Spun că sunt noua învățătoare și femeile par să priveasca prea insistent la paltalonii mei albi, prea mulați... Apoi, dau cu înțeles din cap ca niște marionete trase de sfoară, arătându-și neîncrederea. Încerc în zadar să trag geaca peste... Îmi amintesc. E o geacă până în talie... Și mă grăbesc spre școală, cu privirile în pământ... Acesta e satul... acesta era murmurul sălii, neliniștit... Îmi fac mare curaj... nimeni nu mă poate opri
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ăăăă... alcoolism? am întrebat-o eu discret. Nu voiam să par c-o acuz de ceva. Te rog, a zis ea dând din mână cu un gest categoric. Eu? Alcoolică? A deschis larg ochii bine machiați în care se citea neîncrederea. Am mai băut și eu cu fetele, din când în când, câteva pahare de Baccardi cu cola, a continuat. Ca să mă relaxez. Dumnezeu știe cât meritam. Am muncit de mi-au sărit capacele pentru omul ăla. — De ce te-a internat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e frică de el. E așa de agresiv. — Da? Chris a aruncat o privire către Vincent, care încă se smiorcăia la celălalt capăt al mesei. —Mie nu mi se pare așa de agresiv. —Ei, așa era, am răspuns eu cu neîncredere. în prima zi când am venit aici... Asta s-a întâmplat acum două săptămâni, mi-a atras atenția Chris. Când faci psihoterapie, o săptămână înseamnă foarte mult. —A-ha, am răspuns eu încet, vrei să spui că s-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puțin în sperieți, îi ziceam: De ce ți-e așa de frică, Helen? Asta până într-o zi când Helen a dat nas în nas cu Nola și cu mine. Eram în oraș. —Tu ești Nola? a țipat ea cu o neîncredere aproape palpabilă. Dar arăți... Nola a ridicat o sprânceană, într-un gest întrebător care era teribil de șic. —Arăți normal, a scăpat Helen porumbelul. Mai mult decât normal. Minunat. Ce păr și ce haine ai... — Astea nu-s nimic, fetițo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Tot timpul citește sau vorbește despre cărți. Eu i-am spus că habar n-are cum arată lumea adevărată. în centru criminalistic operativ mobil, Wilt tocmai învăța cum arată lumea adevărată. Stătea în fața inspectorului Flint, al cărui chip etala o neîncredere tot mai sporită. — Ei, acum să reluăm toată povestea, zise inspectorul. Dumneata zici că de fapt ceea ce au văzut oamenii aceia în fundul puțului era în realitate o păpușă gonflabilă din plastic și cu vagin. — Vaginul n-are nici o relevanță, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la care nu mi-ați răspuns. Dacă era o păpușă, de ce era îmbrăcată? Wilt se uită disperat prin interiorul dubiței și întâlni ochii polițistei stenografe. Ochii aceia aveau o privire care nu inspira încredere. Să mai vorbești de lipsa suspendării neîncrederii. N-o să mă credeți dacă vă spun, zise Wilt. Inspectorul se uită la el și își aprinse o țigară. — Ei? — Adevărul e că eu am îmbrăcat-o, zise Wilt, foindu-se stânjenit. — Dumneatavoastră ați îmbrăcat-o? — Da, întări Wilt. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
totul. Tot ce trebuia să faci era să le spui oamenilor ce vor să audă, iar ei or să te creadă, indiferent cât de puțin plauzibilă ar fi povestea ta. Iar trei zile și trei nopți de nesomn îi risipiseră neîncrederea inspectorului Flint de nu rămăsese mai nimic din ea. Pe lângă asta, și ezitările lui Wilt fuseseră perfect sincronizate, iar mărturisirea lui din final constituise un amestec simpatic de înfumurare și relatare concretă. Atunci când povestise detaliile crimei, fusese de o precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
câine obișnuit, domestic. Pe marile întinderi australiene s-a sălbăticit și s-a înmulțit rapid. O fiară feroce. Făptură a pustiului. Nu latră, pândește prada fără a face zgomot, într-o tăcere perfectă...“ Veta își urmărea auditoriul cu severitate și neîncredere, deloc convinsă că merita să se ostenească și nerezistând, totuși, se părea, plăcerii de a instrui. — O ferocitate neîntâlnită nici la lupi. Ucide chiar când e sătul. Doi câini ucid într-o noapte o mie de oi. O mie!... Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Valetul Vasile nu-și îngăduie nici o reacție. Sau parcă a zâmbit, idiotul. Auzi, a zâmbit! Da’ nici n-a zâmbit, cum să fi zâmbit, doar nu se vede nimic. Pe chipul galben lucios, doar o adiere, așa, abia simțită vicleană neîncredere și batjocură. Ca și cum ar fi zâmbit doar în gând, un zâmbet lat, satisfăcut, din care n-a ieșit la suprafață mai nimic. Nimic, de fapt, nimic, nici vorbă să comită Vasile, zis Basil, asemenea măgării, poate i s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
secrete profesionale, colegul Teodosiu Gică, zis Boală, zis Șeful, își folosi admirabil coatele și sacoșele ca să răzbească prin mulțimea isterică, să pătrundă primul în arcasalvatoare. Recepționistul Anatol Dominic Vancea Voinov rămase singur, din nou, vinovat de deprimare și vinovat de neîncrederea față de interlocutorii zilelor și nopților sale. Femeia reapăru, însă, în reveriile sale nocturne. Râdea, plângea, necheza, reabilita terapia bunului-plac, parodia plăcerea, grimasa libertății. Se lăsase ademenit. Somnambulul! Noaptea rece, lucidă, morții absenți, ca și vii, situarea în eternitate, de unde totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de mirare, doar sunteți, cum spunea prietenul nostru Voltaire, tocmai v-am adus un vechi volum al acestui monstru de inteligență... dar nu, nu asta voiam să spun. Urcând acum scările, din nou, spre dumneavoastră, mă întrebam cum să spulber neîncrederea. Nu, n-are rost să protestați, de ce să ne ascundem sub fraze de politețe. Sunt imprudent de sincer, cum ați putut remarca. Numai cu cei care mă interesează cu adevărat. Așa am decis să fiu și cu dumneavoastră, încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]