2,274 matches
-
adoră. Toate acestea sânt azi, le simt și-s beat de ele. Dar mâine când voi îmbătrîni și pana mea neputincioasă va mucegai ce va fi ― mîine? Se vor ridica alții, mă veți uita și voi rămâne să mor singur, neștiut de nimeni. Câți oameni se pricep să dispară când trebuie? Adică atunci când sânt iubiți, stimați, în plin apogeu, între suișul luminos și coborâșul sumbru? Asta e marea artă, să știi să mori frumos! Și scoțând un revolver își trase un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
zeciuiască liniștea comunității. Mi se strecura în suflet o teamă bolnavă, altceva decât teama din tranșee, o teamă amplificată poate și de oboseala atâtor zadarnice speranțe. Intrasem cu tot cu viața și sărăcia noastră într-o mlaștină unde pașii se înfundau în neștiut până la dispariție. Am intrat. Stătea lipit de tocul ferestrei bătând cu un singur deget în clapa lemnului. Un minut...trei. Afară mașina, aceeași mașină sau una asemănătoare cu cele care, sub perdeaua nopții se opreau în porți stârnind disperarea. De ce
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
proiecte și idealuri de realizare misionare, ca ostaș al lui Hristos și românismului. Câte lacrimi, așteptări, oftaturi, n-a lăsat în urmă!...în urmă rămânând exemplul românului absolut căzut martiric în lupta cu ateii iadului comunist. Acestor mucenici știuți și neștiuți să le ridicăm altare în conștiințele noastre, și să-i introducem în educația familială, școară și de societizare (nu socializare!) întru regenerare a Neamului Românesc și a omului de oriunde, crescut să trăiască demn și-n respectul legii în societate
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
repetându-l pe Iulian Apostatul: „m-ai învins, Galileene”... Reținem acest detur readucând teleobiectivul pe titlul acestui subcapitol. Și au urmat căderile teritoriale din trupul țării, din inima noastră. Au urmat războiul cu toate implicațiile și consecințele dramatice știute și neștiute, dar suportate atât de dureros de învinși. Numai noi știm și istoria perfidă care ne-a adus pe cap un dușman de profesie, operând adânci schimbări, antinomice, în ființa Neamului Românesc și în spațiul său ancestral. Sistemul comunist, caracterizat prin
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Moscova, fără să sufle măcar un cuvânt? Ce a urmărit prin aceste vizite, bănuim cu toții. N-am fi fost împotriva acestor vizite la „fratele și prietenul cel mare de la Răsărit”, pentru că unele vizite sunt necesare, dar de ce pe tăcute, pe neștiute? De ce atâta secret care normal duce la acuze grave? Vizitatorul - incognito - nu era o persoană particulară, ci una oficială de primă mărime și normal ar fi trebuit să urmeze anumite căi diplomatice... Cunosc prea bine că dl. Geoană a fost
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
sfinți și de biserici, ai prieteni luciferici, vii dar morți, că-s roși de patimi. Mergi în dodii, ceață, fum fără rost, nu ai nici cale; cu gunoaie sociale, nu mă prind să plec la drum. Circulăm printre tentații, printre neștiut și hăuri, sunt în lume-atâtea găuri, negre, ca pe mări pirații. Viața-i plină de răscruci, de contraste și suspine; izolat ca o rușine, omule, unde te duci? VARIAȚIUNI PE TEME INVERS LEONARDGAVRILIENE 1. Enigmatic e Pământul Vrajă polară -n
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
colții unui leu înfometat, avioane prăbușindu-se în apa mării, ucigași în serie plănuindu-și crimele, oameni de știință inventând vaccinuri, celule multiplicându-se, așa cum și tu ai fost la început, un mănunchi de celule micuțe pe care un miracol neștiut le-a făcut să crească și să capete formă și apoi suflet, sugi, puiul mamei, până la ultima picătură, până când mama va rămâne golită pe dinăuntru și lacrimile vor seca și mama va fi doar o carcasă goală și de-abia
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
viață sfântă. Pașii lor au binecuvântat aleile mănăstirii, rugăciunile lor fierbinți udate cu lacrimi în miez de noapte au sfințit chiliile, iar faptele lor minunate au rămas ca pildă de urmat pentru generațiile de monahi ce vor veni. Tăcuți, smeriți, neștiuți de nimeni, dar uniți cu toată lumea prin rugăciune, călugării din Mănăstirea Secu, din toate timpurile, au păstrat aprinsă candela credinței și a pocăinței. Părinții care au viețuit în această obște monahală, în decursul celor patru sute de ani de existență, au
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
prin fața a mii de uși În acele orășele mohorîte și reci? Nădejdea lor, credința lor sălbatică, cîntecul sumbru pe care noaptea Îl deștepta În ei, această viață care palpita În Întuneric În timp ce alții dormeau și se bucurau de o victorie neștiută și Înălțătoare, prezentă pretutindeni, pe tot cuprinsul țării - toate erau lucruri pe care le purtam În inima mea. Nu În curățenia și frumusețea zorilor cu strălucirea mîndră și puternică a revelației lor, nici În lumina practică și domestică a dimineții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ai impus-o asupra demnității oamenilor celebri, nici pentru vraja ultimelor cuvinte rostite de buzele geniilor, ci pentru că ne dăruiești atîta glorie nouă, celor care n-am cunoscut gloria, atîta mîndrie și frumusețe nouă, celor care am trecut prin viață neștiuți și anonimi, pentru că le dăruiești tuturor - atomi fără chip, fără nume, fără glas ai pămîntului - cumplita binecuvîntare a măreției tale, pentru că te-am Întîlnit și te-am cunoscut așa de bine și am trăit atît de mult singur, doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lui este vărsat În golul uriaș de rugină și fier și gunoi, În spațiul singuratic, de nestrăbătut, În care trăiește, de unde este adesea asaltat cu proiectile. Iar acest atom Își găsește probabil sfîrșitul, În cele din urmă, Într-un colț, neștiut de pe fața sălbatică a continentului, strivit, o simplă pată de sînge pe pietrișul terasamentului, un țipăt pierdut În vuietul roților mișcătoare, o Încolăcire de măruntaie pe barele manivelelor, o zvîrcolire scurtă și neînțeleasă de sînge și oase și creier pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acum despre pămîntul pustiu... ce puteam spune acum despre materia și forma veșnică... ce putem spune noi, cei care am trăit aici cu sufletul, cu oasele, cu sîngele, cu creierul și cu toate graiurile fără cuvinte, auzind pe toate drumurile neștiute glasurile banale și familiare ale americanilor care mîine vor fi Îngropați În pămînt, conștienți că, după noi, cîmpiile vor adormi În tăcere, că lumina piezișă se va stinge pe dealuri, că pacea și Înserarea vor coborî din nou... contopite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uriași și le-a dat drumul la vale pe cursul rîurilor, a cultivat porumb pentru Întreaga lume, pămîntul ei s-a acoperit de zahăr, de citrice suculente, de mii de lucruri obișnuite și rare, dar taina pămîntului ei a rămas neștiută, marea ei bogăție și putere necunoscută. Și totuși, spaniolul cel chior n-a văzut aceste lucruri. A jefuit satul, a ucis cîțiva indieni, a pătruns cîteva zeci de mile În interiorul țării În căutare de comori. A găsit un teren gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Nu-ți face griji, fiule, și alții doresc asta. Nu e țară în lume în care să nu existe oameni care să se străduie și să caute. Nu te lăsa prostit de politicieni. Nu cei gălăgioși de pe podiumuri, ci truditorii neștiuți vor schimba lumea. Iar dacă niște clici blestemate or să pornească războiul atomic, umanitatea o să supraviețuiască peste zece sau douăzeci de ani. Poate c-or să ne trebuiască secole să eliminăm efectele radiațiilor, dar oamenii obișnuiți or s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și flăcările îi străpungeau organele vitale, picioarele, inima, plămânii încă multă vreme după ce încetase să se mai miște. Ultimul său gând confuz reflectă certitudinea, infinit de tristă și de disperată, că nu va mai vedea niciodată Venus și misterele sale neștiute. Și apoi moartea veni să-l ia. 6 Un ciudat sunet grav îi atrase atenția lui Gosseyn. Părea că vine de sus. Sunetul deveni rapid mai strident și se transformă într-un zgomot continuu, asemănător sforăitului mai multor mașini la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
foarte rar) se mai și iubesc. Poate că Maria s-o fi îndrăgostit și atunci... „Să se îndrăgostească Maria ? N-o cunoști... Ea e total lipsită de orice sentimente...“ Vorbeam acum ca doi prieteni. De undeva, de la nu știu ce etaj, un Neștiut s-a amestecat în conversația noastră, a pus patefonul să cânte, se auzea destul de bine. Vizitatoarea a tăcut. Își acoperise ochii cu batista. Mi se părea că și suspină. * Incendiul produs în urma ciocnirii violente dintre un camion care transporta pui
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dar, spre mirarea mea, a zâmbit. „Termină cu tanti“, a spus. „Nu-mi place...“ Vorbea încet. Își aplecase bustul spre mine. În clipa aceea mi-a devenit clar ceea ce simțeam, dar refuzam să cred : Vizitatoarea emana căldura cotropitoare a Mariei. Neștiutul schimbase placa, se auzea un charleston. Îl și vedeam pe Buster dând din codiță, mi se părea că doamna Ojog (fie-i țărâna ușoară) încerca să-și lipească de obrazul meu fața asudată, deși exista încă un spațiu destul de mare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și flăcările îi străpungeau organele vitale, picioarele, inima, plămânii încă multă vreme după ce încetase să se mai miște. Ultimul său gând confuz reflectă certitudinea, infinit de tristă și de disperată, că nu va mai vedea niciodată Venus și misterele sale neștiute. Și apoi moartea veni să-l ia. 6 Un ciudat sunet grav îi atrase atenția lui Gosseyn. Părea că vine de sus. Sunetul deveni rapid mai strident și se transformă într-un zgomot continuu, asemănător sforăitului mai multor mașini la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Capitala ei ajunsese un oraș cosmopolit, care făcea mari eforturi să se organizeze și să se civilizeze. În București, spun toate documentele din epocă, nu apucai niciodată să te plictisești, nici ziua, nici noaptea. Firile sensibile se temeau de pericole neștiute. Un bărbat se apăra cu bastonul de lumina electrică. O femeie a refuzat cu îndârjire să se lase fotografiată de fiul ei, deși a permis să fie pictată. Nevrozele se transformau în poezie, durerea și opiul mergeau mână-n mână
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la loterie, unii câștigă, alții pierd. Nicu îl adoptase deja, în familia lui puțin numeroasă, pe acest Dan, care la lumina zilei arăta blând și bolnav. Dar dacă, îi veni un gând, dacă chiar așa era, dacă avea un frate neștiut care crescuse departe de el, cum s-a întâmplat în familia unui negustor de la hala de pește? Când frații s-au întâlnit, au simțit amândoi așa, ca un curent electric care trece prin ei și le-au dat lacrimile. Parcă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu greu. Costache își scosese o carte de vizită și-un creion, încercând să scrie ce auzea: lumină, Popescu, lumină, cu stele, Maica Precistă. I se păru că aude și ceva cu „sar“ sau „dar“, apoi, părând ușurat de poveri neștiute, tânărul cel blond expiră aerul fără să mai inspire. Doctorul Rosenberg rămase cu acul în aer, apucase să stropească din el doar picătura de-ncercare, ca o lacrimă. Nu putu decât să-i închidă ochii la loc, să constate decesul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
chiar, când intră binele, poate fi mai rău. Alexandru nu știa dacă e îndrăgostit de Iulia, mai degrabă nu. Se întâlnea iar cu Margareta, după ce se despărțiseră o vreme, dar simțea nevoia s-o revadă pe fata din povestea lui neștiută. Și prilejul a fost mai curând decât se aștepta. A fost balul dat la Teatrul Liric, cu tombolă pentru strângere de fonduri - copii orfani sau văduve de război, nu mai știa -, cel în care a invitat-o la dans, iar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ceva de ascuns și că joc nebunia, Alexandru aproape că m-a crezut. — Exact așa vă purtați, într-adevăr, și e extraordinar, dacă ar fi să leg tot ce-am observat la dumneavoastră, păreți un om din alt timp, încă neștiut de mine. Domnule Crețu, eu nu sunt socotit prea inteligent, în familie, Mișu e mintea tăioasă, iar eu nici nu m-am omorât învățând. Dar de când am asistat la o demonstrație a doctorului Gerota cu razele X, de când s-au
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
impunătoare, Cercul Militar. O fântână arteziană se află acum unde se afla odinioară altarul. Icoana Maicii Domnului cu diamante de stele pe umeri n-a mai fost niciodată găsită, se presupune că a fost dusă peste graniță. Undeva, în lume, neștiute, diamantele ei strălucesc și astăzi. Fostul sublocotenent N.I. Popescu-Lumină a murit în 1939, la București. A ajuns colonel. În Universul interbelic a semnat rubrica „Din alte vremi“. Strada Sărindar se numește azi Constantin Mille, de la directorul Adevĕrului. Din 1898, când
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o suită de pietre prețioase până în depărtare. Strada părea înflăcărată de lumini strălucitoare ivite din însăși suprafața ei - un drum al luminii, ca un râu care curgea sub un soare nevăzut, un râu drept și neted. Merse înainte un număr neștiut de minute, sfâșiat între dezamăgire și o speranță nebunească, dar vină la urmă se văzu silit să accepte un gând: Era oare din nou epoca Împărăției Isher și a făuritorilor de arme? Posibil. Deci l-au adus înapoi! La urma-urmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]