2,121 matches
-
hotărât să-mi spună și despre cealaltă aventură. —Ce altă aventură? am întrebat șocată. Încă mi-era greu să mi-l imaginez pe Kieran cu Tally. Imaginea care rezulta din toate astea și care-l înfățișa ca pe un seducător nebănuit era ridicolă. Poate că ochelarii lui demodați erau cei care nu se asortau cu imaginea. Sau poate pentru că-mi făcusem iluzii că-l cunoșteam bine. Îți mai aduci aminte weekendul acela când Mark și Kieran au mers în Portugalia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
te văd cât mai grabnic. Mi-e dor... ... „Mâine voi porni mai departe și mai sus, căci în vale mă pândește moartea. Când ajung pe înălțimile munților înzăpeziți, urmăresc de pe creastă urmele lăsate de schiurile mele cu cheltuiala unui efort nebănuit. Acolo, jos, printre crengile cu neaua brazilor, ritmice lovituri de bardă sapă existența arborelui condamnat. Încă vreo câteva izbituri repezite cu sete și un rege mut și mândru va scrâșni sinistru, înainte de a se prăbuși cu răbufnire de cutremur. Mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
1884, Alice se mută În Anglia, să vadă dacă aici avea să Îi meargă mai bine. Pentru Henry era limpede că mai rău nu Îi putea fi. După moartea mamei lor, fata Își revenise uimitor, aparent găsindu-și Împlinirea, Împreună cu nebănuite rezerve de energie, În Îngrijirea acordată tatălui văduv; dar, când bătrânul decedă la rândul său, la mai puțin de un an după aceea - o moarte pașnică, aproape autoimpusă -, Alice făcu o recădere. William, acum total absorbit de cariera academică de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
minore misiunea de a se ocupa de figurile minore. Requena (stimabil, fără doar și poate, În calitate de factotum) este unul dintre nenumărații fii naturali ai lui don Commendatore, nici mai bun, nici mai rău decît ceilalți. Mint: are o trăsătură individuală, nebănuita sa devoțiune pentru Ricardo. Sosește acum sub lupa mea un personaj pecuniar, de bursă. Îi smulg masca: Îl prezint pe administratorul domnului Commendatore, Giovanni Croce. Detractorii fabulează că ar fi originar din Rioja și că adevăratul lui nume este Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Norman. — Este expresia absurdă a unei speranțe romantice, spuse Adams, Împingându-și ochelarii spre rădăcina nasului. Vehemența tonului său Îl deranja pe Norman. Cu doar șase ani În urmă, Adams mai era Încă un „copil al străzii“, al cărui talent nebănuit Îl propulsase dintr-o casă dărăpănată din suburbiile Philadelphiei pe gazonul verde și pedant Îngrijit de la Princeton. Pe-atunci, Adams era plin de vitalitate, amuzat de Întorsătura vieții sale. De ce era atât de sever acum? Adams era un matematician extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o lumină roșie. Cerul e cuprins de raze vineții dincolo de orizont. Privesc cu speranță acolo. Ce eliberări va declanșa această zi neanunțată? Dar spaima se cuibărește încet, încet, din nou în mine căci, odată ridicat deasupra apei cu o viteză nebănuită, globul înflăcărat se limpezește dovedindu-se a nu fi fost altceva decît ochiul șerpesc, obsesia lui V. tînăr. „-Ai face tu legea”-continuă tînărul Doctor. „ Știi ce e? Adaosul bolii la Poruncă. O haină pe care demonul o îmbracă să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pentru pace în lume, pentru viață frumoasă lipsită de minciună... Am ascultat ultima parte a povestirii, continuă doamna Pavelescu să le vorbească, privindu-le cu dragoste chipurile și ochii în care încă se mai păstra emoția provocată de prezența ei nebănuită. Mă minunez și eu de cumințenia voastră. Te felicit, Andrei! Foarte frumos ai vorbit și apreciez mult cunoștințele tale și seriozitatea manifestată. Am venit puțin speriată, să știți. Am primit vreo două-trei telefoane de la unii părinți neliniștiți... Corect era să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Ca să nu mai vorbesc de faptul că o anumită coloană sonoră poate da imaginii valențe imposibil de obținut În filmul mut (proza mută) și, mai ales, Îi poate muta În cu totul altă parte sensul explicit, trimițînd vizualul În zone nebănuite, forțînd multiple semnificații. La Leipzig l-am văzut pe Bach. Aproape toți preclasicii, gregorienii, apoi Beethoven, Schubert, Debussy, Csar Franck, rușii, și, venind prin lateral cu brațele-n sus, jazz-ul constituie suportul meu literar. Înainte de a mă așeza la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rînd a tuturor camerelor unde schimbam becurile, pernele, clanța, perspectiva. Am vrut să schimbăm și cîinele, dar nu era decît unul. Practicat Împreună cu superba femeie care nu știu ce-a scris la motivul șederii, jocul captiva și solicita În chip nebănuit. Mai ales că eram singuri În Întreaga vilă. Singuri pînă-n seara cînd am ascultat, la radio, un interviu cu redactorul-șef al publicației Getica. Ce spunea el, pe scurt: că sîntem poporul cel mai vechi, cel mai cult și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de a trece În sala interzisă și a parcurge Încruntat, fără acordul părinților, Dragoste murdară, de unde desprinde informații utile pentru profesia sa, printre tufe de reproduceri rușinoase, desfrîu și fotografii cu castraveți. Atenția Îi este atrasă de un articol cu nebănuite semnificații criminalistice, care se referă la spermă. Ni se aduce la cunoștință că ea este compusă din albumină, lecitină, glucoză, apă și 2-5 micrograme de aur pe mililitru. Un calcul rapid demonstrează că simpla ejaculare totală a unui simplu cetățean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Times Book Review), fabulos tocmai pentru că este complet lipsit de umor (nu ca Relatare despre regele David) și se ridică cu aproape un milimetru deasupra producțiilor similare de popularizare și iluminare a maselor. „Bogăția de imagini, sunete, culori și arome nebănuite (?) continuă să ne Încînte mult timp după ce am Închis cartea.” (The Washington Post) Și cel mai mult ne Încîntă că am Închis cartea. *Naghib Mahfuz, Akhenaton, cel ce sălășluiește În adevăr, Humanitas, 2006. FRUMOASA ȘI RENII* Tot citind un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
n-am. Dar ce-l interesează pe el? Și-ai vrea să-mi fie drag, așa, tam-nisam? Sau să uit ușor tot ce-mi face? Sau să uit că fostul nostru șef îl ridicase în funcția lui de acum, cu nebănuite străduințe, știindu-l capabil, și că e adevărat că întârziau de multe ori împreună la un pahar, dar asta e altă chestie, o făceau oricum după ce-și terminaseră treaba, însă acum, deodată, el, Radu Dascălu, se lepăda de omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu ochi grei și plini de speranțe pe hol prin ușa întredeschisă a dormitorului, tocmai un asemenea plic s-a strecurat pe tăcute în apartamentul meu, aducând cu el probabilitatea de a mă transporta nu doar înainte într-un viitor nebănuit, ci în același timp înapoi, înapoi spre un moment din copilăria mea cu peste treizeci de ani în urmă, când scrisorile au început pentru prima dată să joace un rol important în viața mea. Domnii Bulb, Plugg și Sockitt Electricieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
au reușit s-o convingă că făcuse o greșeală și s-a dus să studieze timp de trei ani la Sheffield, unde stilul ei a suferit câteva schimbări rapide. Dintr-odată, i se așternea în față o infinitate de libertăți nebănuite: pe parcursul câtorva săptămâni uluitoare de căutări febrile, descoperise fovismul și cubismul, pe futuriști și pe expresioniștii abstracți. Deja specializată în peisaje și portrete, începu acum să creeze pânze dense, aglomerate, pline de detalii incompatibile unele cu altele și marcate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și reverențioase din ziare și din revistele literare - pe care le învățasem, în unele cazuri, pe dinafară - erau nesmenificative, păleau în fața acestei bruște confirmări că lumea mai largă decât această lume mică ar putea ascunde ceva cu totul diferit, ceva nebănuit, viu și arbitrar: cititorii. Acesta a fost primul meu sentiment. Și apoi, desigur, mi-am dat seama că în sfârșit mi se oferea râvnitul prilej, pretextul incontestabil, portița perfectă pentru a intra în dialog cu ea; pentru că ar fi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de pupilele care, în mod ciudat, priveau înăuntru, în loc să privească în afară. îi era dor de ea. De glasul ei răstit și răgușit, de ochelarii ei caraghioși și de părul ei zbur lit. De mișcările ei stângace, de tresăririle ei nebănuite, ca și cum vedea mereu ceva ce altora le scăpa. Deseori vorbea cu portretul Clarei. Chiar îi vorbea. îi povestea despre iubirea lui și despre dorința lui de a sta câinește alături de ea, pentru a o ajuta să-și scrie romanul și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
veșnicele tale provocări! Gata. S-a terminat, Anda! Se întoarse cu fața la mare. Era și mai agitată. Valurile păreau să se înalțe până la cerul luminat de o lună mare, roșiatică. Anda îl apucă de braț și îl trase cu o forță nebănuită înspre ea, silindu-l s-o privească în ochi. Ce dracu’ vezi tu la marea asta? O apă tulbure și rece! Ce dracu’ faci aici? Te-ai scrântit? Vino înapoi, prostule! Vorbea tare, aproape strigând, ca să acopere vuietul disperat al
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
amintirea căreia mintea ei refuzase ani de-a rândul să se anine. Diploma aceea, pe care o mână străină caligrafiase un nume care era și nu era al ei, Carla Marin, o trase cu forța printr-un tunel nevăzut și nebănuit al timpului și al spațiului. Clara se revăzu dintr-odată cu douăzeci de ani în urmă, pe o bancă din parcul de lângă liceu, cu ciorapul rupt și o vânătaie pulsatilă la genunchi, dureroasă destul, dar cu o durere înmiit mai mare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aici și atelierul, și locuința... A fost ccasa bbbu-nicilor mei și a mamei... Tăcu. Clara îi aruncă o privire mută și întrebătoare pe care el nu păru să o bage în seamă. O conducea atent, strângându-i cu o putere nebănuită brațul moale și ea se lăsă purtată de braț spre cafenea, în aceeași tăcere deplină. — Mai știi ccă și acum douăzeci de ani mi-ai vvorbit de o problemă de ddislocare? o întrebă Bobo cu neașteptată blândețe, când se așezară
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ce se dorește optimist. Hai, fii serios. Cu rana asta, numai groapa mă scapă. Glasul i se topește, până aproape să se stingă. Privește cu ochi tulburi la Marius, respirând șuierător și sacadat, semn al morții iminente. Cu o putere nebănuită, muribundul îl prinde de haină, trăgându-l către el. Îmi pare rău ... doream ... să fac mai mult ... ține minte ... Obersturmführer Schultz ... Schultz, repetă el agonic. Nu se știe niciodată ... fă tu ... ceea ce aș fi vrut eu ... să fac. Pășise deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
adevărat deliciu! Nu pierdea niciodată ocazia să-și satisfacă această plăcere, alături de multe altele. Îi plăcea la București. Pentru un tânăr de douăzeci și șase de ani, sănătos și cu chef de viață orașul oferea un excelent confort și distracții nebănuite. Dar nimic din toate acestea nu îl vor face să uite îndatoririle cărora se consacrase cu entuziasm. Contemplă cu privire furișată profilul dactilografei. Chiar de la început remarcase frumusețea fetei care niciodată nu se arătase altfel decât ireproșabil de eficientă. Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lungilor draperii ca niște lănci cu vîrfurile pierdute În cer, veghindu-ne pierzania. Ceasul acela aș fi vrut să țină cît o viață, dar ea se lăsă În voia sfîrșitului, căci peste noi Începu o adiere ca de pe alte tărîmuri, nebănuite lumi exotice cerîndu-și Îndreptățirea. Amețit de vrăjile orei mă luminam trupului ei gol și nimic nu ne-ar fi putut clinti mîntuirii acelui ceas. TÎrziu, nici unul din noi n-ar fi putut spune la ce oră, oricum Înainte de miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
publicul. A dat intrările la corn și a condus scenic și dramaturgic toată opera, în deplină conformitate cu rolul său, de inițiator și orchestrator al dramei tuturor personajelor. Glasul său este unic, fenomenal. Grave de bas rus, agilitate fantastică, culori nebănuite, tristețe, multă generozitate, blândețe, dar și sarcasmul cel mai dur, viclenia cea mai adâncă a unui personaj negativ. Corul Filarmonicii „George Enescu” din București a cântat foarte mult și extrem de bine pe tot parcursul festivalului. În Wagner, dirijorul Iosif Ion
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
că acel da devenise nu. Când se petrecuseră toate acestea? Desigur în perioada când eu îmi luam licența și ea cădea, timpul mort care poate fi descoperit totdeauna când se produc trădările. Există un astfel de timp mort, neștiut și nebănuit de cel trădat, când sentimentele alunecă și nu sânt mărturisite celui care va fi lovit. Ar fi trebuit să rețin acest adevăr, dar încă o dată piesa care se joacă tocmai de aceea place, fiindcă eroul nu reține legea în spiralele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de aceea o rugasem să-și repete vizita. Nu, zise, altă dată..." Și se ridică și plecă și abia la ușă îmi spuse, dar cu un glas neașteptat, încărcat brusc de o tandrețe care venea parcă de la o altă Matildă, nebănuită și copleșită parcă de o tristă soartă: "Idei blestemate! Fără ele sîntem orbi, cu ele ne înstrăinăm de noi înșine! La revedere, domnule Petrini. Aștept telefonul dumitale... XII Nu mă grăbii însă s-o caut. Gândul mi-era la Petrică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]