75,178 matches
-
cerințelor moderne. De aceea s-a impus reducerea numărului de comune, care să concentreze o populație mai numeroasă cu posibilități economice mărite și dotări social-culturale și de deservire a populației, cu perspective de dezvoltare. Pornind de la aceste considerente și de la necesitatea asigurării cadrului organizatoric favorabil dezvoltării satului, la 16 februarie 1968, Marea Adunare Națională a votat legea privind organizarea administrativă a teritoriului R. S. România. În temeiul legii nr. 3/1968, Consiliul de Miniștri al R. S. România, a hotărât, pe
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Brașov. În zona Fălticeni, pentru transportul trimiterilor poștale s-au folosit după anul 1960, diferite modele de mașini: TV 4 F, M 461, SR 132 M, ARO 320, Dacia și IVECO. Itinerariile curselor poștale auto au fost periodic modificate după necesități. Peste trei decenii în zona Fălticeni au circulat trei mijloace de transport auto pe trasee diferite. Punctul de tranzit Fălticeni a asigurat legături poștale și schimburi de expediții cu toate subunitățile din zonă, cu excepția celor din comunele Liteni, Fântânele și
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
funcționau câteva posturi publice cu monedă, convorbirile realizându-se prin intermediul telefonistei din centrala telefonică, iar din 1974, trei posturi publice interurbane erau conectate în centrala telefonică din capitala județului. Numărul posturilor publice au variat de la o perioadă la alta în funcție de necesități. Pe județ, posturile publice urbane și interurbane au crescut de la 221 în 1978, la 769, în 1985 și la 798, în 1990, din care 24, 150 și 163 interurbane(Anexa 21). Pe zonă numărul lor s-a menținut la 83
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
din cauciuc Ștampilele de zi(cu dată) au avut întotdeauna un rol important în activitatea poștală. Pe lângă anularea mărcilor de pe scrisori, ștampila de zi aplicată pe trimiteri și documente poștale indică locul și data prezentării, expedierii, sosirii și predării trimiterilor. Necesitatea ei a apărut cu multă vreme în urmă. Anaforaua din 7 martie 1851, a Moldovei prevedea aplicarea pe scrisorile prezentate a unei ștampile cu numele orașului și data zilei. O ștampilă de zi solicitase mai mulți negustori din București, în
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
sociale, culturale, administrative, unități comerciale etc. Specialiștii au considerat perioada 1968-1988, drept “eră a construcțiilor”, întrucât în acei ani s-a construit pe scară întinsă. S-a construit mult în toate domeniile de activitate pentru a satisface nevoile oamenilor și necesitățile societății. În perioada respectivă, în zona Fălticeni datorită dezvoltării serviciilor de poștă și telecomunicații s-au construit cele mai multe clădiri proprii, aspectuoase și funcționale, destinate oficiilor PTTR. Stabilirea locației a fost determinată în primul rând de traficul poștal și cel de
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
servitor, slujbaș. trăsură de poștă trasă de mai mulți cai. teritoriu ocupat militar de către otomani. funcționar, administrator, îndeplinind funcția de casier, contabil. aparat special format din mai multe blocuri de alamă prevăzute cu găuri, în care puteau fi introduse, după necesitate, niște fișe pentru a da în comunicație două linii telefonice, una cu alta, sau a pune o linie telefonică pe aparatul telefonic al schimbătorului; a pune linia la pământ. un postav alb cu țesătură de aur. înalt demnitar la curtea
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
împrumuturi cu orice preț o împinge la afirmații care se apropie infinitezimal de falsul intelectual. Iată un exemplu (dar fără croșetele autoarei): N.I.: „Asceza practicată în lumea religioasă nu înseamnă numaidecât să umbli nespălat, ci înseamnă efortul de a reduce necesitățile tale trupești la un minimum și de a nu te lăsa încărcat de grijile vieții biologice. Evident că d-voastră [...] uitați [...] că cea mai mare parte dintre necesitățile noastre absolute sunt prejudecăți, că anume este absolut prejudecată ca să se spună
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
nu înseamnă numaidecât să umbli nespălat, ci înseamnă efortul de a reduce necesitățile tale trupești la un minimum și de a nu te lăsa încărcat de grijile vieții biologice. Evident că d-voastră [...] uitați [...] că cea mai mare parte dintre necesitățile noastre absolute sunt prejudecăți, că anume este absolut prejudecată ca să se spună că omul trebuie să mănânce de două ori pe zi, să introducă în el cantitatea necesară de alimente pe care o mâncăm noi orășenii pentru ca să ne întreținem corpul
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
așază, până la sfârșit, în anumite cunoștințe este adevărat; dar nu cunoștința pentru ea însăși este țelul acestei experiențe a vieții mistice, ci însăși această viață. Cu alte cuvinte, identificarea subiectului cu obiectul, în experiența mistică, își are originea într-o necesitate, care este ceva mai adâncă decât necesitatea circulației cunoștințelor de toate zilele. Acesta este fapt fundamental. Prin urmare, experiența mistică nu este propriu-zis o atitudine a conștiinței noastre, ci ea este necesitate a existenței ființei noastre, ea este implicată în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
adevărat; dar nu cunoștința pentru ea însăși este țelul acestei experiențe a vieții mistice, ci însăși această viață. Cu alte cuvinte, identificarea subiectului cu obiectul, în experiența mistică, își are originea într-o necesitate, care este ceva mai adâncă decât necesitatea circulației cunoștințelor de toate zilele. Acesta este fapt fundamental. Prin urmare, experiența mistică nu este propriu-zis o atitudine a conștiinței noastre, ci ea este necesitate a existenței ființei noastre, ea este implicată în chip necesar în existența noastră spirituală.“ Și
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
în experiența mistică, își are originea într-o necesitate, care este ceva mai adâncă decât necesitatea circulației cunoștințelor de toate zilele. Acesta este fapt fundamental. Prin urmare, experiența mistică nu este propriu-zis o atitudine a conștiinței noastre, ci ea este necesitate a existenței ființei noastre, ea este implicată în chip necesar în existența noastră spirituală.“ Și regula 2 din Underhill: E.U.: „Scopurile sale [ale misticii] sunt în întregime transcendente și spirituale. Ea nu este nicidecum preocupată să adauge, să exploreze
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Ce spune Nae Ionescu? Scopul vieții mistice nu este dobândirea cunoașterii mistice, ci însăși viața mistică. Aceasta își are originea într-o nevoie mai adâncă decât cea de a cunoaște. Experiența mistică nu este o atitudine a conștiinței, ci o necesitate a ființei noastre. Ce spune Evelyn Underhill? Scopul misticii este cu totul transcendent. Ea nu e interesată de universul imediat, nici chiar în manifestările sale supranormale. Unde este „variația“? Cei doi spun lucruri cu totul diferite. Mai departe. N.I.: „Iubirea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de cunoaștere, de care te poți lipsi sau pe care îl poți întrebuința cu mai multă sau mai puțină îndemânare, ci iubirea este o lege a existenței noastre, un element constitutiv al ființei noastre, și exercitarea iubirii nu decurge din necesitatea de cunoaștere și nu este în funcție de necesitatea de a cunoaște, ci decurge din însăși existența iubirii.“ Și regula 3 din Underhill: E.U.: „Acest Unu este, pentru mistic, nu doar realitatea a tot ceea ce este, ci și un obiect viu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
sau pe care îl poți întrebuința cu mai multă sau mai puțină îndemânare, ci iubirea este o lege a existenței noastre, un element constitutiv al ființei noastre, și exercitarea iubirii nu decurge din necesitatea de cunoaștere și nu este în funcție de necesitatea de a cunoaște, ci decurge din însăși existența iubirii.“ Și regula 3 din Underhill: E.U.: „Acest Unu este, pentru mistic, nu doar realitatea a tot ceea ce este, ci și un obiect viu și personal al iubirii; niciodată însă un
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
activitatea d-voastră, pentru că numai atunci puteți să valorificați această activitate filozofică, să o folosiți în adevăratul ei sens și în adevărata ei nevoie, care nu este aceea de a epata pe cineva, de a scrie cărți groase, ci tocmai necesitatea aceasta de a te subția pe tine din punct de vedere spiritual, de a te găsi pe tine însuți, de a te defini pe tine în mijlocul realității.“ Îndemnul e totodată o confesiune. Ea e prilejuită de afirmația lui Nae Ionescu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
a metafizicii din 1930- 1931, în celebra prelegere inaugurală Moda în filozofie, Nae Ionescu își duce gândul mai departe: „Dacă un act de invenție personală se ivește și pătrunde, însemnează că există mediul corespunzător, însemnează că el corespunde oarecum unei necesități existente latent în viața socială și însemnează, ceva mai mult, că actul acela de invenție nu este, propriu-zis, o invenție personală, ci este, pur și simplu, formularea unei tendințe care există efectiv și constitutiv în masa socială.“ Discutând raportul dintre
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
omului care îi este agent, căci acesta e incapabil să se smulgă formulei metafizice sau culturale care îi este conaturală. „O formulă metafizică este absolută, în sensul că fiecare din noi nu o poate avea decât pe aceea care, prin necesitatea cu care se impune, ne este exterioară nouă. Dar o formulă metafizică nu este absolută niciodată în ea însăși. Este absolută ca necesitate de impunere pentru noi, nu absolută ca valoare explicativă și interpretativă pentru realitatea istorică sau pentru realitatea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
este absolută, în sensul că fiecare din noi nu o poate avea decât pe aceea care, prin necesitatea cu care se impune, ne este exterioară nouă. Dar o formulă metafizică nu este absolută niciodată în ea însăși. Este absolută ca necesitate de impunere pentru noi, nu absolută ca valoare explicativă și interpretativă pentru realitatea istorică sau pentru realitatea aceasta sensibilă în genere.“ Aceasta exclude atât posibilitatea originalității în construcția metafizică (întrucât formula se impune cu necesitate din afară), cât și pe
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ea însăși. Este absolută ca necesitate de impunere pentru noi, nu absolută ca valoare explicativă și interpretativă pentru realitatea istorică sau pentru realitatea aceasta sensibilă în genere.“ Aceasta exclude atât posibilitatea originalității în construcția metafizică (întrucât formula se impune cu necesitate din afară), cât și pe cea a plagiatului sau împrumutului (întrucât vechile formule nu contribuie cu nimic la cea nouă, care nu face decât să refolosească o parte din materialul lor, material ce poate fi la rândul lui o moștenire
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Nae Ionescu. Unii le vor utiliza probabil pentru a i instrumenta noi procese de plagiat cu sau fără „demonstrații“ măsluite. Vor exista întotdeauna amatori și public pentru astfel de spectacole sau războaie culturale. Pentru ceilalți, imperativul identificării izvoarelor vine din necesitatea de a stabili în ce moment, cât și în ce fel au contribuit acestea la configurarea gândirii lui Nae Ionescu. Astfel vom putea determina: 1. dacă și în ce măsură întregul gândirii sale este original - și eventual superior - față de părțile care au
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
disciplinară. 3.4.2. Cauzele care exonerează de răspundere disciplinară sunt cele cunoscute și În cazul răspunderii penale, aplicându-se prin analogie și În răspunderea disciplinară. Acestea sunt cele prevăzute În art. 44-51 din Codul penal și anume: - starea de necesitate; - constrângerea fizică și constrângerea morală; - cazul fortuit; - forța majoră; - eroarea de fapt; - executarea ordinului de serviciu; - beția; - iresponsabilitatea. În literatura de specialitate se apreciază că și infirmitatea salariatului poate constitui o cauză de nerăspundere disciplinară 3.5. Cumulul răspunderii disciplinare
Răspunderea juridică în dreptul muncii - Inspecţia muncii -Jurisdicţia muncii by Ioan Ciohină - Barbu, Adrian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Administrative/91633_a_93464]
-
se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și, atunci când este cazul, În funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar“ . Precizările făcute În alin. 2 sunt de natură să scoată În evidență preocuparea legiuitorului de a evidenția necesitatea răspunderii individuale a salariatului care a produs paguba angajatorului, precizându-se o serie de criterii distincte de delimitare a răspunderilor. g) caracteristică specifică răspunderii patrimoniale În reglementarea Codului muncii, republicat, este aceea că este făcută prin norme imperative, ceea ce presupune
Răspunderea juridică în dreptul muncii - Inspecţia muncii -Jurisdicţia muncii by Ioan Ciohină - Barbu, Adrian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Administrative/91633_a_93464]
-
situația de forță majoră. Caracteristica definitorie a situației de forță majoră este invincibilitatea evenimentului, care trebuie apreciată concret, În raport cu posibilitățile salariatului de a se opune acțiunii păgubitoare a acestuia. Alături de forța majoră alte cauze asemănătoare mai pot fi : starea de necesitate, ordinul de serviciu, acordul angajatorului etc. 1.3.2. Starea de necesitate este reglementată prin art. 45 alin. 2 din Codul penal pe care o definește ca fiind o Împrejurare În care autorul săvârșește fapta pentru a salva de la un
Răspunderea juridică în dreptul muncii - Inspecţia muncii -Jurisdicţia muncii by Ioan Ciohină - Barbu, Adrian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Administrative/91633_a_93464]
-
invincibilitatea evenimentului, care trebuie apreciată concret, În raport cu posibilitățile salariatului de a se opune acțiunii păgubitoare a acestuia. Alături de forța majoră alte cauze asemănătoare mai pot fi : starea de necesitate, ordinul de serviciu, acordul angajatorului etc. 1.3.2. Starea de necesitate este reglementată prin art. 45 alin. 2 din Codul penal pe care o definește ca fiind o Împrejurare În care autorul săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi Înlăturat altfel , viața, integritatea corporală
Răspunderea juridică în dreptul muncii - Inspecţia muncii -Jurisdicţia muncii by Ioan Ciohină - Barbu, Adrian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Administrative/91633_a_93464]
-
care nu putea fi Înlăturat altfel , viața, integritatea corporală sau sănătatea sa , a altuia sau un bun important al său ,ori al altuia , sau un interes public. Din definiția legală rezultă că pentru a ne afla În prezența stării de necesitate sun necesare a fi Întrunite condițiile: - periclitarea unor anumite valori sau interese; caraterul real , actual și iminent al pericolului; - pericolul să nu fie cauzat de Însăși fapta salariatului și să nu poată fi Înlăturat decât prin fapta păgubitoare. Într-o
Răspunderea juridică în dreptul muncii - Inspecţia muncii -Jurisdicţia muncii by Ioan Ciohină - Barbu, Adrian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Administrative/91633_a_93464]