7,093 matches
-
ca formă a priori legea morală și, firesc, aceasta din urmă este dată prin sine de rațiunea practică; numai din acest motiv rațiunea practică (voința) este autonomă, ceea ce reprezintă, în fapt, libertatea. Legea morală alcătuiește sinteza cu Binele Suveran, obiectul necondiționat al rațiunii practice, iar această sinteză, conceptibilă numai în perspectiva nemuririi sufletului, reprezintă însăși unitatea de existență a omului, ca scop final al existenței înseși. Binele Suveran reprezintă o sinteză a virtuții și fericirii, amândouă desăvârșite: "virtutea și fericirea constituie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
îl putem atribui omului în raport cu natura este cultura. Această aptitudine de a-și propune scopuri arbitrare (cultura) "pregătește" scopul final, exterior naturii, posibil doar prin exercițiul libertății ființei raționale și în perspectiva perfecțiunii morale. Căci scopul final este un scop necondiționat, prin urmare ne-natural, dar tocmai pentru aceasta el subordonează întreaga natură ca sistem teleologic; pentru a înțelege această ultimă idee kantiană, trebuie să lucrăm cu un concept "nou" al finalității, anume cu cel obținut prin extinderea asupra naturii a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de scopuri, fapt el însuși posibil datorită prezenței în arhitectura ființei raționale a facultății de judecare reflexive al cărei principiu este finalitatea. Orice scop condiționat (natural), inclusiv fericirea, poate fi împlinit numai în măsura în care situația omului este în acord cu scopul necondiționat ca scop al existenței sale proprii. Scopul absolut (necondiționat) al ființei raționale este, cumva, propria existență. Scopurile determinate, condiționate, vin din înclinație; scopul absolut este datoria însăși. Existența omului" presupune, la Kant, moralitate și fericire. Moralitatea este totuna cu scopul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
arhitectura ființei raționale a facultății de judecare reflexive al cărei principiu este finalitatea. Orice scop condiționat (natural), inclusiv fericirea, poate fi împlinit numai în măsura în care situația omului este în acord cu scopul necondiționat ca scop al existenței sale proprii. Scopul absolut (necondiționat) al ființei raționale este, cumva, propria existență. Scopurile determinate, condiționate, vin din înclinație; scopul absolut este datoria însăși. Existența omului" presupune, la Kant, moralitate și fericire. Moralitatea este totuna cu scopul necondiționat, absolut; fericirea este totuna cu scopul condiționat. De
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca scop al existenței sale proprii. Scopul absolut (necondiționat) al ființei raționale este, cumva, propria existență. Scopurile determinate, condiționate, vin din înclinație; scopul absolut este datoria însăși. Existența omului" presupune, la Kant, moralitate și fericire. Moralitatea este totuna cu scopul necondiționat, absolut; fericirea este totuna cu scopul condiționat. De aceea existența (ființei raționale) este ceva neîmplinit fără Binele Suveran (ca sinteză între moralitatea desăvârșită și fericirea împlinită). Așadar, finalitatea nu include în structura ei nici o putere în afara omului și a facultăților
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
libertate. În plus, acest concept este răspunzător în cea mai mare măsură pentru ceea ce pare a fi ideea "finală" a personalismului energetic, judecata care încheie această reconstrucție filosofică, referitoare la locul omului în arhitectonica universului: omul cumpănește condiționatul natural și Necondiționatul. De asemenea, conceptul de libertate aruncă o lumină și asupra relației de identitate structurală dintre microcosmosul uman și macrocosmos. Și tot în conceptul libertății își găsesc încheierea firească și gândurile despre cultură privită dinspre ideal. I.3.d. Conceptul de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fie spontaneitatea, deci variația aptitudinilor, fiind, astfel, doar individualitate, fie legătura cu "pământul" fiind, astfel, personalitatea absolută, Dumnezeu. C. Rădulescu-Motru cumpănește aceste determinări astfel încât omul să apară în structura lumii ca un punct de echilibru între natură (condiționat) și Absolut (Necondiționat). Deși în scenariul determinismului prin finalitate, construit în analogie formală cu conceptul kantian al finalității, lipsește instanța Divinității, totuși, în aplicarea sa, corespunzătoare "lucrării" sale ordonatoare pentru evoluția universului, îndeosebi în faza sa umană, reperul Absolutului este prezent. Omul nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
concomitent de natură și de Absolut, neputându-se identifica vreodată cu una din ele sau cu amândouă odată, fără să-și piardă identitatea. Evoluția istorică a omului are tocmai sensul apropierii lui de ambii poli ai existenței (condiționatul natural și Necondiționatul). Dar omul nu poate atinge identitatea cu natura și/sau cu Absolutul, spațiul variațiilor aptitudinale fiind infinit. Mai mult, apropierea omului de natură sau de Absolut întărește hotarele fiecărui "capăt" al existenței, accentuează "specificitatea" lor de netrecut. Istoria are sensul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
va fi urmărită în capitolul următor al lucrării în acest sens al umanizării, al apropierii omului de natură și de Absolut ca expresie a "lucrării" determinismului prin finalitate.129 Fiind punctul de echilibru în ordinea lumii, cumpănind între condiționat și Necondiționat, omul are în structura sa sufletească ceva din amândouă. Nici una din trăsăturile sale nu este pur naturală (total condiționată), sau pur necondiționată. Astfel, eul este energie, în conținutul său, dar este, raportat la natură, spontaneitate, libertate (non-natură). Iar creația, deși
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
expresie a "lucrării" determinismului prin finalitate.129 Fiind punctul de echilibru în ordinea lumii, cumpănind între condiționat și Necondiționat, omul are în structura sa sufletească ceva din amândouă. Nici una din trăsăturile sale nu este pur naturală (total condiționată), sau pur necondiționată. Astfel, eul este energie, în conținutul său, dar este, raportat la natură, spontaneitate, libertate (non-natură). Iar creația, deși este expresie și întruchipare a unui ideal și impunere a unui nou gen de muncă, nu se poate realiza decât prin activarea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un sistem al unor aptitudini de muncă, activitatea ei este liberă. Evoluția istorică a formelor personalității trecerea acesteia de la personalitatea amorfă a misticului, prin "tip", către personalitatea energetică însemnând, de fapt, o apropiere a omului concomitent de natură și de Necondiționat, va determina transformarea eului, a muncii și, în consecință, a personalității. Încheierea acestei evoluții ceea ce reprezintă desăvârșirea personalizării nu este o identificare a omului cu Absolutul, ci o deschidere către o evoluție infinită întru apropierea sa, totodată, de natură și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
determina transformarea eului, a muncii și, în consecință, a personalității. Încheierea acestei evoluții ceea ce reprezintă desăvârșirea personalizării nu este o identificare a omului cu Absolutul, ci o deschidere către o evoluție infinită întru apropierea sa, totodată, de natură și de Necondiționat. Personalitatea energetică este, pentru C. Rădulescu-Motru, o promisiune onorată parțial. Dar chiar împlinită, ea nu va semnifica sfârșitul omului sau al istoriei, ci doar ultima treaptă în personalizarea energiilor lumii, de unde doar mărimile infinitezimale îl vor mai separa de natură
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
apoi, educatorul, comerciantul, agricultorul, industriașul etc.) Mai aproapiate de diferențierile energetice cerute de natură, ele sunt, în comparație cu personalitatea mistică, mai apropiate și de "voința liberă" care susține sistemul aptitudinilor fixate într-un gen de muncă. În fond, condiționatul natural și Necondiționatul sunt mai apropiate de "tip" decât de mistic, am putea spune în termenii interpretării de față. Acest fapt are semnificația unei mai bune așezări a omului în ordinea universală, a unei optime utilizări, prin muncă, a energiilor lumii, dar și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu în cadrul aceluiași tip, căci fiecare este fixat odată pentru totdeauna. Condiționatul, reprezentat de dispozițiile sufletești, este scos din mediul lui natural încă prin personalitatea mistică, fiind așezat în structura personalității alături de eu. Dar prin tip, energia este valorificată divers. Necondiționatul (idealul de personalizare, care nu se află la capătul nici unei mișcări naturale, ci doar în forma modelului spre care se îndreaptă personalizarea ca proces total) își arată mai clar contururile. Ordinea universală își află echilibrul într-o unitate (umană) de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fază doar principiul unificator sub raport ontologic al energiei, fără ca acest principiu să mai îndeplinească o funcție explicativă în cazul fenomenelor mai complexe, cum sunt cele psihice, cele socio-umane în genere"200. Totuși, în perspectivă ontologică, valabilitate are ideea continuității necondiționate; energia unifică natură și cultură, acestea fiind formele ei. Pe de altă parte, "fenomenul" mutației ontologice produs prin apariția omului este valorizat suficient de C. Rădulescu-Motru, suficient și cumpătat, așa încât să aibă drept de a fi, alături de discontinuitatea inițială, și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cultura adevărată nu poate să vină decât în urma unei civilizații"208. Cultura reprezintă totalitatea condițiilor sufletești care asigură continuitatea vieții spirituale a poporului. În termenii acestei interpretări, ea pune alături condiționatul natural, fiind, prin geneza sa, expresia energiilor naturii, și Necondiționatul, conținutul ei alcă-tuindu-se din creații ce urmează modelul idealului de personalizare, adică unei logici culturale supusă ea însăși ordinii de finalitate. Întrucât aceste două determinări se schimbă, cultura capătă o desfășurare istorică, iar locul unei creații este determinat prin particularitățile
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
formală a determinismului prin finalitate și el semnifică un moment intermediar în evoluția personalizată a energiei. Unitatea sa, în individ sau popor, strânge laolaltă toate momentele unui nou destin al omului, confirmându-i acestuia buna așezare la cumpăna condiționatului și Necondiționatului. Tot-odată, unitatea sa este relativ stabilă; finalitatea o scoate din sine și o constrânge să evolueze către o nouă unitate, cea a personalității energetice. "Tipul", ca intermediar, este multiplu și, prin urmare, poate fi gândit ca o succesiune de trepte
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ipostază) este clădită pe diferențierea dispozițiilor sufletești, dar numai în legătură cu o aptitudine, pe când cea de a doua este asociată omului în totalitatea determinărilor sale. În fiecare moment istoric al ei, munca ține pe om în legătură cu energiile naturii, dar și cu Necondiționatul. Pe de o parte, omul, ca personalitate energetică, este forma finală de actualizare a energiei, iar pe de altă parte, el este agentul liber. Prin raportare la activitatea liberă, anume munca, profesionistul (ipostază a personalității energetice) este, totuși, mai departe
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cărei evoluție o potențează. Prin urmare, ea este prezentă în lume de la începuturile istoriei, dar nu este valorificată deplin în rostul ei specific, raportat la condiționatul natural: invenția unui nou gen de muncă; și nu este valorizată nici raportat la Necondiționat: formarea caracterului a cărui notă definitorie este libertatea voinței. Exercițiul personalității energetice nu este în sensul adaptării, deși ea aduce un acord mai profund al omului cu mediul natural. Personalitatea energetică umanizează "energia", desăvârșind în lume ordinea de finalitate. În
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
notă definitorie este libertatea voinței. Exercițiul personalității energetice nu este în sensul adaptării, deși ea aduce un acord mai profund al omului cu mediul natural. Personalitatea energetică umanizează "energia", desăvârșind în lume ordinea de finalitate. În ea condiționatul natural și Necondiționatul (aflat, după cum am văzut, în forma libertății) coexistă într-o unitate în care confruntarea lor încetează, sprijinirea lor reciprocă devenind necesară. Dar personalitatea energetică, socotește C. Rădulescu-Motru, se înfăptuiește în "corpul concret" al personalității unui individ, nu în forma sa
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalizată a energiei îi dezvăluim constituția originar mixtă. Dar luată ca termen prim cu sensul de spațiu omogen al anticipației, ea se dezvăluie ca anticipație finală, prin urmare, ca unitate sufletească ce transcende ordinea condiționatului psihologic, deschizând o ordine a Necondiționatului, a absolutului uman. O putem gândi, desigur, ca formă ultimă a anticipației, obțintă prin evoluția eului de la starea sa primară de anticipare afectivă, la cea de anticipare profesională (a unui nou gen de muncă). Dar ca anticipație finală, ea transcende
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
re-umanizare și învierea ca act mântuitor. Atingerea condiției de creator face din om un fel de coincidentia oppositorum, pentru că el strânge în existența sa, pe lângă această condiție, și condiționarea naturală. Omul nu se află la cumpăna dintre condiționatul natural și Necondiționat, ca ipostazele personalității din filosofia lui C. Rădulescu-Motru, ci în identitate totală cu polii existenței. E drept că se află în această poziție numai legiuitorul, pe când omul obișnuit, "mul resentimentului", fiind consumatorul "alorilor eterne", migrează când către un capăt, când
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
natură sau identificarea cu ea, nici deicidul. Prin acest topos antropologic, filosofia lui Nietzsche dezvăluie un model de reconstrucție a umanului diferit de cel din filosofia lui C. Rădulescu-Motru. Omul personalismului energetic se află la cumpăna dintre condiționatul natural și Necondiționat. Apropierea lui de unul dintre poli înseamnă apropiere și de celălalt, așa încât este cu putință o apropiere infinitezimală de ambele capete, dar nu este posibilă identitatea acestor trei momente (omul, condiționatul natural și Necondiționatul). Vocația reconfirmă acest model uman. Legiuitorul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
la cumpăna dintre condiționatul natural și Necondiționat. Apropierea lui de unul dintre poli înseamnă apropiere și de celălalt, așa încât este cu putință o apropiere infinitezimală de ambele capete, dar nu este posibilă identitatea acestor trei momente (omul, condiționatul natural și Necondiționatul). Vocația reconfirmă acest model uman. Legiuitorul nietzschean are, în spațiul unei reconstrucții antropologice, un alt loc decât vocația personalist energetică. Încadrarea teoretică a vocației este ontologia (umanului); a legiuitorului este filosofia culturii. Capitolul Ce este aristocrația? din Dincolo de bine și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
finalitate, care ilustrează suficient sensul reconstrucției antropologice a lui C. Rădulescu-Motru, așezată, după cum am putut constata, în modelul unei ontologii a umanului. Omul este centrul de echilibru al existenței, răscrucea față de care se găsesc, la egală depărtare, condiționatul natural și Necondiționatul. Nietzsche așază omul în identitate cu acestea două. Prin urmare, modelul antropologic nietzschean este diferit față de cel personalist energetic. Acesta din urmă este în deosebire și de alte modele. Pentru a-i dezvălui specificul metodologic în ordinea explicației antropologice și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]