2,311 matches
-
acolo, pe arătător și pe degetul mijlociu. Imperceptibile urme de Înțepături identice cu acelea găsite de medicul legist pe degetele lui Gildas Kermeur. - Înfășoară-i mîinile În pungi, Îi aruncă el un ordin scurt lui Morineau, a cărui privire rămase nedumerită. MÎinile, Morineau! preciză Lucas, fluturîndu-și-le pe ale lui pe sub nasul jandarmului, ca o marionetă. Le ambalezi! În timp ce Stéphane se supunea cu acea febrilitate care caracterizează lipsa de siguranță, Lucas dădu la o parte părul victimei, lipicios de la sîngele Închegat. Rana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de la frigider. Bea asta. — Mersi, spun, înghițind pastilele cu o grimasă. Vă sunt foarte recunoscătoare. Mă doare capul de mor. Abia dacă pot gândi. — Engleza ta e foarte bună. Mă cântărește atent din priviri. Chiar foarte foarte bună ! — A, spun, nedumerită. Păi. Sunt englezoaică. Așa că... probabil de-asta. — Ești englezoaică ? Trish Geiger pare bulversată de această veste. Bine ! Vino să stai jos. O să-și facă efectul imediat. Dacă nu, îți mai dau câteva. Mă conduce afară din bucătărie, apoi înapoi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Trish îmi întrerupe gândurile. Lovește ușor în pungile de cumpărături, cu bucurie abia reținută. După uluitoarea ta performanță de la prânz... m-am dus la cumpărături. Și am o mare surpriză pentru tine ! Care o să te bucure ! — O surpriză ? Ridic privirea nedumerită, în timp ce Trish începe să despacheteze. — Foie gras... mazăre fină... spate de miel.. Trântește o halcă de carne pe masă și mă privește nerăbdătoare. Când îmi zărește expresia uimită, plescăie din limbă cu subînțeles. Sunt ingredientele ! Pentru meniul tău special, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
decât să mă odihnesc puțin. Dar trebuie să continui. Nu mă pot opri nici măcar un moment. Sunt atât de în urmă... 12.30 Ce naiba e cu sticla asta de clor ? Cum s-o fi deschizând ? O răsucesc în toate părțile nedumerită, uitându-mă la săgețelele de pe capac. De ce nu iese nimic ? OK, o s-o strâng foarte, foarte tare... Fuck. Mai avea puțin și-mi nimerea drept în ochi. 12.32 FUCK. Ce mi-a făcut la PĂR ? Pe la ora trei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
întreb când pornim din nou. — La pub, zice. E OK ? — Perfect ! Când ne apropiem de The Bell văd afară o mică mulțime de oameni ; unii stau în picioare în fața ușii, alții stau așezați la mesele de lemn. — Ce fac ? zic nedumerită. — Așteaptă, spune. Proprietarul localului a întârziat. — A, zic. Mă uit în jur, dar toate mesele sunt deja ocupate. Ei, nu contează. Putem să stăm aici. Mă cocoț pe un butoi vechi - dar Nathaniel a pornit deja spre ușa pub-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
copt pâine și un șorț gofrat cu model cu trandafiri. Ridic privirea spre Iris și nu mă pot abține să nu râd cu poftă. — Mersi, zic. Am să le folosesc din plin. Trish se uită la tăvile de pâine destul de nedumerită și de agasată. — Dar... Samantha are deja o groază de tăvi de copt pâine ! spune, ridicând o tavă cu mâna cu manichiură. Și șorț ? — Atâta m-a dus inspirația, spune Iris, făcându-mi subtil cu ochiul. Aici erai, Samantha. Melissa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
loc. — Nu... lucrezi ca avocat ? spune Elldrige în cele din urmă. Păi și atunci unde lucrezi ? Sperasem că nu vom ajunge aici. Dar, pe de altă parte, de ce să nu știe ? — Lucrez ca menajeră. Zâmbesc. — Ca „menajeră” ? Elldridge mă fixează nedumerit. E ultimul termen din jargon pentru consultant pentru situații de criză ? Nu mai țin pasul cu toate denumirile astea ridicole. — Lucrezi ca juristă ? spune Ketterman. Asta vrei să spui ? — Nu, nu asta vreau să spun, zic răbdătoare. Sunt menajeră. Fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
albușul de ou pentru mousse. Și în acel moment observ un individ care se apropie pe alee. E îmbrăcat în jeanși și un tricou polo și are un aparat foto atârnat de gât. Dispare din vizorul meu și mă încrunt nedumerită. Poate e un comisionar. Măsor zahărul rafinat, ciulind urechea la sonerie și încep să-l amestec cu albușurile de ou, exact așa cum m-a învățat Iris. Și, o clipă mai târziu, bărbatul se află la ușa bucătăriei și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
apă de la robinet și iau o gură mare, după care mă șterg la gură. Îmi pare rău, dar m-am schimbat. Mi-am făcut prieteni. Am cunoscut lumea de aici. Parcă ar fi cu toții... din Familia Walton. — Familia Walton ? Pare nedumerită. Sunt și copii ? — Nu ! zic agasată. Nu înțelegi ! Pur și simplu... le pasă. Uite, de exemplu, acum câteva săptămâni, au dat cea mai incredibilă petrecere în cinstea zilei mele de naștere. Se lasă tăcerea. Mă întreb dac-am atins cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
eu lucrurile. Mă frec pe frunte. Uite ce e, Nathaniel... O să mă întorc înainte de Crăciun, îți promit. Cu orice preț. Chipul îi e traversat razant de un licăr ciudat. — N-o transforma într-o datorie. — Datorie ? Mă uit la el nedumerită. Nu asta am vrut să spun. Știi bine că nu asta am vrut să spun. Două minute ! Hilary se apropie agitată însoțită de specialista în machiaj, însă o ignor. — Nathaniel... — Samantha ! mi-o taie nervoasă Hilary, încercând să mă ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
principiu... aspecte de ordin logistic. — Doriți să vă rezerv o sală chiar acum ? spune stewardesa săritoare. — Ăă... nu, mulțumesc, spun după o pauză. În momentul acesta, echipa mea se află... acasă. Le-am dat liber azi. — Aha. Stewardesa pare ușor nedumerită. — Poate altădată, zic repede. Auziți, dacă tot sînteți aici - voiam să vă Întreb ceva. E normal să se audă sunetul acela ? — Ce sunet ? Stewardesa ridică imediat capul. — Sunetul ăla așa, ca un fel de vaiet, care se aude dinspre aripă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
doi vorbim Întotdeauna foarte deschis despre relația noastră. — Ăă... da, zic, cuprinsă de o ușoară nervozitate. — E doar așa, o idee. S-ar putea să nu-ți placă. Vreau să spun că... tu hotărăști dacă da sau nu. Îl fixez nedumerită. S-a colorat vizibil la față și pare realmente jenat. O, Doamne. Să nu-mi spui că i s-a făcut de niște perversiuni. Oare ce vrea, să mă pună să mă Îmbrac În tot felul de costumașe și chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
clădire, văd lume care se agită În hol. Nu e un lucru normal. Ce se Întîmplă, oare ? Dumnezeule, o fi vreun incendiu sau ceva de genul ăsta ? Katie și cu mine Împingem ușile grele turnante de la intrare și, ne privim nedumerite. Toată lumea parcă a intrat În vrie. Oamenii se foiesc În toate direcțiile, cineva lustruiește balustrada de alamă, altcineva lustruiește plantele artificiale, iar Cyril, directorul administrativ, Îi gonește pe toți, făcîndu-i să intre În lifturi. — Toată lumea În birou ! Nu vrem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îți respect decizia, Paul“, să-i strîng mîna și să părăsesc Încăperea. Asta e ce trebuie să fac. Singura problemă e că pur și simplu nu sînt În stare să mă dezlipesc de scaun. După cîteva clipe, Paul mă privește nedumerit. Asta e tot, Emma, poți să pleci. Ba nu pot. În clipa În care ies pe ușa asta, totul s-a terminat. — Emma ? — Te rog promovează-mă, spun disperată. Te rog. Am nevoie de promovarea asta ca de aer, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aud În fiecare zi. Mersi. — Te promovează ? Nu știam ! Are glasul strident și ascuțit și cîteva persoane ridică interesate capul. Zi, te face marketing executive ? — Nu, murmur, roșie la față de umilință. Nu mă promovează. — A ! Artemis Își ia o față nedumerită. Păi atunci de ce a zis că... — Vezi-ți de treaba ta, Artemis, spune Caroline. Îi arunc o privire plină de recunoștință și mă prăbușesc În scaun. Încă un an. Încă un an Întreg În care o să fiu o amărîtă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
arunc părul spre spate sigură pe mine, traversez cu pași iuți marmura din hol și pornesc pe scări. — Jack ! aud În clipa În care mă apropii de etajul Întîi. Ai un minut ? — Sigur. E glasul lui. Unde naiba... Mă Întorc nedumerită și Îl zăresc pe palier, la etajul de deasupra, vorbind cu Graham Hillingdon. Aproape Îmi sare inima din piept și mă prind repede de balustradă, ca să nu cad. Shit. Dacă s-ar uita acum În jos, m-ar vedea. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
The Times, spun cu voce mică. Îmi pare rău. — Bine, bine. Și unde dracu ai fost pînă la ora asta ? Am nevoie de tine să-mi faci ceaiuri și cafele pentru ședință. La ora zece. Ce ceaiuri și cafele ? zic nedumerită. La ședința departamentului nostru nu se servește absolut nimic. De fapt, de regulă dacă se adună vreo șase amețiți. — Astăzi vom avea ceaiuri și cafele, spune el. Și biscuiți. Bine ? A, și vezi că vine și Jack Harper. — Poftim ? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ghici ce am ! Ridică din sprîncene pentru suspans, apoi Începe să-și caute În geantă. Cu gesturi foarte lente, scoate un inel de chei imens și ruginit, de care e prinsă o cheie nou-nouță de yală. — Ce-i asta ? Încep, nedumerită - apoi, brusc, Îmi pică fisa. Nu ! — Ba da ! M-au acceptat ! — O, Doamne ! Lissy ! — Știu ! Îmi zîmbește radioasă. Nu e mișto ? Cheia din mîna ei e cea mai cool cheie din lume. E cheia care deschide ușa unui club privat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care se mai află Încă vreo trei cupluri. În dreapta noastră e o pereche și, În timp ce trecem pe lîngă ea, o femeie platinată, Între două vîrste, cu o jachetă aurie, Îmi surprinde privirea. — Bună ! zice. Rachel ! — Poftim ? Mă uit În jurul meu, nedumerită. La cine se uită ? La mine ? Se ridică de pe scaun și vine spre mine, clătinîndu-se ușor și mă sărută pe obraz. Ce mai faci, draga mea ? Nu te-am mai văzut de o mie de ani ! OK, duhnește a alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se uită la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la peștișorii cu clinchet atîrnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un colț al acesteia și la fusta cea nouă care stă atîrnată de ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din cap cu Înțelegere plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zîmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Jack ! Îmi pare bine să te cunosc ! Antonio Îl sărută și pe Jack pe ambii obraji, iar eu chicotesc. — Ai o masă și pentru noi ? — A... Face o față lungă. Scumpa mea, azi avem Închis ! — Poftim ? Mă uit la el nedumerită. Dar... nu e Închis. E plin de oameni ! Mă uit la chipurile voioase din jurul meu. — E o petrecere privată ! Ridică paharul către cineva din partea opusă a sălii și strigă ceva În italiană. E nunta nepotului meu. L-ai cunoscut ? Guido
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Angajaților În Familie. Știu sigur că nu le-am zis. Categoric. — Bună, Emma ! spune Kerry cînd ajunge lîngă mine. Ce zici de costumul meu? Se unduiește demonstrativ și-și pipăie ușor peruca blondă. — Tu cine ești, scumpo ? spune mama, privind nedumerită spre rochia mea de nailon. Heidi? — Eu... Mă frec pe față. Mamă... ce-i cu voi aici ? Fiindcă eu... adică, am uitat să vă spun. Știu că ai uitat, spune Kerry. Dar mi-a spus prietena ta Artemis acum vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vrut să lucreze pentru Kerry ? — Nu... știu despre ce vorbiți ! spune Kerry, făcîndu-se trandafirie la față. — Nu cred că mă Înșel, spune Jack, mestecînd. S-a oferit să lucreze gratis... și totuși, tu ai zis nu. Își ia un aer nedumerit. Interesantă decizie. Încet-Încet, expresiile de pe chipul mamei și al tatălui meu se schimbă. — Dar, evident, acest lucru a fost cît se poate de benefic pentru Panther Corporation, adaugă Jack vesel. Ne bucurăm enorm că Emma nu s-a orientat profesional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-i tot. Sperasem doar că putem fi măcar un pic cinstiți unul cu celălalt. — Connor, situația... e ușor mai complicată, OK ? — Bine. Mă rog. E barca ta, Emma. O conduci cum vrei. Se așterne o scurtă pauză. — E ce ? zic nedumerită. Barca mea ? — Terenul tău, zice cu un licăr agasat. Am vrut să spun că... mingea e În terenul tău. — A, zic, la fel de nelămurită. Ăă... OK. Am să țin minte. — Bine. Îmi aruncă cea mai intensă privire gen martir-rănit și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de piei le ridicară drept În sus, numai că abia le țineau din cauza vântului ce bătea tot mai tare dinspre Miazănoapte. - Vezi, nu care cumva să se Înmoaie vreunul, i-am strecurat lui Barra, mai ales când am auzit mormăielile nedumerite ale oamenilor lui Scept. Nu se mai văzuse nicicând asemenea pâlc uriaș și mândru de vânători ce țineau În bătaia vântului semne nemaiîntâlnite și, cu asta Începea povestea mea pentru cea mai mare luptă de sânge care se dăduse vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]