1,627 matches
-
starea de dorință nerealizată", preia inițiativa și izbutește să-și impună în cele din urmă voința (din glasul ei "țâșnea atâta hotărâre, încât înțelese că nu mai putea da îndărăt: sosise momentul"). Înainte de despărțirea inevitabilă, "fata moașei" îl conduce pe nefericitul ei amant undeva, într-o odaie mizeră, la "hanul lui Năstăsache" (loc rău famat), pentru a-și lua rămas bun așa cum se cuvine unei femei îndrăgostite, gata să consimtă la marea jertfă. Preliminariile actului amoros repetă ceremonialul cunoscut: Veronica îi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cauză, pentru ca “sindromul secolului XXI” să nu afecteze negativ performanțele lucrătorilor și randamentul organizației. Întrebarea care este considerată un leit-motiv în orice situație negativă prezentată aproape în orice situație și în orice media este “Cine se face vinovat?” de producerea nefericitului eveniment (deci aspect negativ rezultat). Dar folosind cunoștințele temeinice de managementul stress-ului, precum și pachetul de prigrame și situații de acțiune în acest domeniu, considerăm că situațiile dificile se vor diminua și activitatea tuturor agenților economici va avea numai de câștigat
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
a neamului său, sălbaticele chiote de război împotriva balenei și se pregătea să-și înfigă lancea bine cumpănită, dar deodată, o enormă fantomă albă se ridică din ocean, cu o mișcare rapidă, ce le tăie răsuflarea vîslașilor. în clipa următoare, nefericitul secund, atît de clocotitor de viață, fu proiectat în aer și, descriind un lung arc de cerc, se prăbuși în mare, la o distanță de circa cincizeci de iarzi. Nici o scîndură din ambarcațiune nu fu vătămată și nici un fir din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe cealaltă parte, dezvăluindu-și arama strălucitoarea a carenei; toți marinarii rămaseră fără suflare în timp ce Daggoo apărea - cînd peste capetele lor, cînd deasupra apei - printr-o ceață de spumă deasă, agățat de palancul ce se legăna ca un pendul, iar nefericitul de Tashtego, îngropat de viu, se ducea la fund! Dar abia se spulberase ceața aceea orbitoare, cînd un trup gol, țînînd în mînă o sabie de abordare, fu văzut planînd o clipă deasupra parapetului. în clipa următoare, un plescăit puternic
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
stins; nevasta ședea înghețată la fereastră, cu ochii lipsiți de lacrimi, privind fețele plînse ale copiilor; foalele se dezumflară, forja se umplu cu cenușă; casa fu vîndută; mama se nărui sub iarba deasă a cimitirului; copiii o urmară acolo; iar nefericitul bătrîn, fără casă și fără familie, porni cu pași împleticiți, ca un vagabond în doliu, ale cărui suferințe nu trezesc nici un respect, al cărui păr cărunt e disprețuit de cîrlionții bălai! Moartea pare singurul deznodămînt de dorit pentru o asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
față de sinucidere, oceanul atotprimitor și generos le pune sub ochi imensa-i cîmpie ispititoare, plină de grozăvii inimaginabile, dar și de făgăduința unor noi și minunate aventuri; din pîntecele infinitelor Pacificuri, mii de sirene le cîntă acestor oameni: „Vino-ncoace, nefericitule cu inima zdrobită! Aici se trăiește altfel de viață, fără ispășirea păcatelor prin moarte; aici poți vedea minuni supranaturale, fără să trebuie să mori pentru ele. Vino-ncoace, cufundă-te într-o viață care, deși e urîtă de pămînteni, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
al murelor aruncate înaintea lor îvezi Cartea Macabeilor). între timp, Ahab, pe jumătate înghițit de spuma stîrnită de coada obraznică a monstrului, reușea să plutească, chiar în inima unui astfel de vîrtej, dar era prea beteag ca să poată înota; capul nefericitului căpitan părea o bășică gata-gata să se spargă, la cea mai mică atingere. De la pupa ambarcațiunii sfărîmate, Fedallah se uita la el cu un ochi calm, nepăsător; ceilalți membri ai echipajului, agățați de cealaltă jumătate a epavei, nu-l puteau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ițului de veac a reu? it s? p? trund? �n lumea izolat? �n care se retr? șese savantul Iorga: Parisul lui Ravachol ? i al bombelor anarhi? tilor explod�nd �n jurul lui; cea a Pre? edintelui Saadi Carnot; cortegiul bine inten? ionatului ? i nefericitului �mp? raț al Braziliei, Don Pedro, str? b?ț�nd Place de la Concorde; al obtuzului antirepublican Boulanger ? i al lui Paul D�roul�de, pe care Iorga �l califica drept �na? ionalist�69; ?i al demonstra? iilor periodice la statuia Strasbourg. Era perioadă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
rom�ni pentru cauză comun?. �n lucrarea Relation des Roumains avec leș Alli�s (Ia? i, 1917), el analiza rela? iile rom�nilor cu Antanta. Dar manieră expeditiv? a lui Iorga avea limitele ei. �n Histoire des Russo? Roumains (Ia? i, 1917), descrie nefericitele rela? îi dintre Rom�nia ? i Rusia. Din punct de vedere istoric, analiza lui Iorga este incontestabil?. ?eicaru ? i?a exprimat dorin? a că aceast? carte s? devin? manual �n Rom�nia. Problemă rezidă �n sfera politicului. Iorga �? i amintea c? atunci c
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
articolele scrise de istorici reprezent�nd o gam? larg? de puncte de vedere. O mare parte a colaboratorilor erau simpatizan? i ai legiunii. Astfel Panaitescu, Radu Vulpe, Vladimir Dumitrescu ? i al? îi colaborau la �Revista istoric? rom�n? � (printre ei ? i nefericitul Vasile Cristea, care a fost executat, �mpreun? cu al? i intelectuali legionari, �n timpul represaliilor care au urmat dup? asasinarea lui C? linescu). Cadrul unei discu? îi l? muritoare �ntre Iorga ? i Nouă ? coal? de istorie era deci creat. Care erau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
p? rerea lui Ludendorff, numai rasă german? avea dreptul) a fost pl? nuit, inspirat ? i sus? inut de spiritul ? i de convingerile lui absolute: �C�nd ? i?a dat seama c? a e? uat, nu ? i?a recunoscut gre? elile�, descoperind �n schimb c? nefericitul Crucificat de pe Golgota era adev? ratul vinovat. Dar, �ntre timp, sus? inut de mitologia arian? a str? mo? ilor lui, un altul, un rival mai norocos s? a ridicat, �nl? tur�ndu? l pas cu pas ? i devenind conduc? torul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
chisoare!) , dar �ceea ce vine de haram, de haram se duce�; dup? unele calcule financiare gre? ițe ? i investi? îi catastrofale, afacerile domnului Boeru au dat faliment. Dup? ce a l�ncezit mul? i ani de zile �n �nchisorile rom�ne? ți, nefericită doamn? Olga Boeru a fost eliberat? , a ob? inut un pa? aport ? i a venit la M�nchen, d�ndu?? i seama c? șo? ul ei tr? ia �n stare de bigamie. A?a cum �? i amintesc rom�nii care tr? iesc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Jellyby își petrece timpul preocupându-se de bun]starea b]știnașilor dintr-o tar] african] îndep]rtat]. Dickens riposteaz] nemilos, considerând c] primele ei obligații trebuie s] se manifeste fâț] de propria familie pe care o neglijeaz], apoi fâț] de nefericiții din cadrul societ]ții sale, precum Joe, și de-abia apoi fâț] de cei care aparțin altor societ]ți. Adeptul eticii evoluționiste nu susține c] nu avem nici un fel de obligații fâț] de cei care tr]iesc în alte zone ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în buna tradiție a modernismului românesc interbelic arătîndu-mi-se în mare parte credibile. Surpriza, într-adevăr neplăcută, constă în gradul avansat de degradare a pînzei, în felul cum umezeala (sau uscăciunea) au putut ataca, uniform, întreaga suprafață pictată, creînd impresia unui nefericit mozaic. Cînd și cum a ajuns această piesă de patrimoniu în incinta pomenită, cine este răspunzător de degradare, care-i este actualmente statutul patrimonial? E de salvat o piesă de valoare (cel puțin documentară). Dacă, nu cumva, e prea tîrziu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Vestea a șocat marea lume literară: excepționala Iris Murdoch, romanciera, s-a afundat în smîrcurile fără speranță ale bolii Alzheimer. Mintea asta care produsese atîta frumusețe și inteligență a coborît subit în beznă. Ce mai rămăsese din ea? Soțul ilustrei nefericite, spirit la fel de dotat, coleg, la Oxford, întru filosofie al celei de lîngă el, de-o viață, a notat, într-un înfrigurat jurnal, devenit imediat celebru, tot ce se întîmpla cu romanciera, ziua, noaptea. Dramatice, mai ales eforturile bărbatului de a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe hîrtie și, topindu-se, dispersau necontenit culoarea, fluidizînd, abstractizînd desenul atît de material, de concret. Ce-l mai amuza vrăjitoria asta! Rîdea cu gura lui de zmeu tabagic, iar marele amfiteatru de stînci îi amplifica rîsul ca-n basme. Nefericitul Craiu rîzînd... Goi, cu Mercedesul alături, din care ies, bubuind, ritmurile lumii, și-au ales, pentru asfințitul ăsta otrăvitor, platoul de la Repedea, se rostogolesc îmbrățișați, babo! babo!, o alintă junele judokan pe juna judokană, moșu! moșu!, îl alintă ea și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
resentimentar negativ pegra a gafat doar o singură dată, în 1996, determinînd o nesperată alternanță democratică la putere, dar imediat și-a revenit la pidosnicia neaoșă, penalizînd înverșunat ce susținuse cu patru ani în urmă. Și redînd astfel, atît de nefericit, frîiele țării batalioanelor de activiști și securiști care nu mai speraseră să li se întîmple minunea. Așa nefotogenică, mde, cum o fi arătînd ea, dar masa vegetativă bulgărească, iată, într-un fotogenic puseu inteligent, a realizat gestul tranșant: lovitura de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atît de infestată de comunismul rusesc. Și mai e ceva. Ce ține de statutul strict al romanului modern. Scenariul romanesc occidental cum nu a făcut-o niciodată, nu o face nici acum nu are în vedere componenta social-politică, atît de nefericit impusă prozei estetice; își urmează traseul pe care însăși societatea prosperă și l-a marcat în secole de civilizație. Danezul de mijloc este total neinteresat de malaxorul politic al statului său, pe cînd esticul, pervertit de la buna lui natură, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu se poate scrie roman mare. Romanul mare, memorabil, se scrie acum doar în Occident.. Un Occident care nu a cunoscut ororile și răsturnările Răsăritului. Și care-și scrie cu mult firesc viața-i firească, necontaminată de nocivele tezisme ale nefericitelor noastre destine. Dacă văicărelile privind romanul actual s-ar limita doar la situația autohtonă, încă ar fi cît de cît suportabile. Ele însă țintesc, resentimentar, cea a întregului roman de azi, vezi doamne, aflat în moarte clinică, vaierele de cucuvea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de părerea trotuarului? Cum ar fi arătat acea Românie (pe care au distrus-o tancurile rusești și golănimea autohtonă), dacă s-ar fi lăsat sugestionată de analiștii de ocazie și de nechemații lor subiecți de pe trotuar? Nu e cazul. Aici, nefericitul optativ nu are ce căuta. 16 august De revenit, încă o clipă, la România diletantă, conceptul meu, pe cît de lejer ca badinerie publicistică, pe atît de dramatic în datele lui reale. Unul dintre cazurile notorii de vocație ce se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai sunt, dar care, încă nu cu mulți ani înainte, constituiau martorii trecutului de până la începutul secolului din urmă al douăzecilea -, afirmau că acest ospiciu avea un caracter ceva "mai special", fiind un sistem discret de plasament azilar pentru unii nefericiți aparținând lumii "de elită", care își plasa bolnavii psihici sau pe rudele prea degradate în chiliile de la Golia, caracterul de instituție medicală fiind o utilă manevră de mascare a unor stări penibile care trebuiau ascunse de ochii "lumii bune". Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
repete. Doar că doamna Korber insistă pe faptul că jurnalul ei nu e literatură și asta În nici un caz nu din cauza unui eventual dispreț față de literatură: „Nu mi-aș fi putut imagina că acest jurnal, scris În Împrejurări atît de nefericite, va ajunge vreodată la tipar. De fapt, un jurnal nici n-ar trebui să ajungă la public pentru că e ceva atît de personal Încît o dezvăluire a simțemintelor intime, marcate de obicei de toate evenimentele din jur, nu contribuie, decît
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Bucureștilor (p. 282) și devine unul dintre referenții Sfîntului Sinod al BOR. Ar mai trebui adăugat tonul violent „antiuniat” al scrierilor profesorului Dumitru Stăniloae („uniatismul” era receptat ca fiind un mijloc de „dezmembrare” a unității spirituale a poporului român). Această nefericită retorică era În acord cu viziunea regimului comunist despre Biserica Română Unită și slujitorii ei din clandestinitate, hăituiți În continuare de Securitate și de alte organisme represive. Lidia Ionescu Stăniloae nu abordează În memoriile sale această problemă. Aflăm doar că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
momente de commedia dell’arte. Realistul, de profesie autor dramatic, vrea să transporte în lumina rampei faptul nud: un ins, părăsit de iubita lui nevastă, vrea să se sinucidă. Fantezistul, și el în căutare de subiecte, complică lucrurile, văzând în nefericitul soț un Iov al zilelor noastre. De fapt, fugara nu e o femeie plină de vino-ncoa, ci o matroană bașoaldă, iar văicărețul își are ciudățeniile lui de masochist. Ca să retrăiască fiorul iubirii de altădată, el își obligă consoarta să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
moșteniseră de la părinți. Dar nouă puțin ne păsa de cronologia exactă! Timpul Atlantidei nu cunoștea decât minunata simultaneitate a prezentului. Baritonul vibrant din Faust umplea sala: „Lasă-mă, lasă-mă să-ți admir chipul...”, lustra cădea, leoaicele se năpusteau asupra nefericitului Delmonico, cometa brăzda cerul nocturn, parașutistul își lua zborul de pe turnul Eiffel, doi hoți, profitând de nonșalanța estivală, părăseau Luvrul noaptea, ducând cu ei Gioconda, prințul Borghese își bomba pieptul, foarte mândru că a câștigat primul raliu automobilistic Pekin-Paris, via
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]