1,869 matches
-
trebuie să stabilim că există unele limite ale criticii teologice 4. Astfel, există un fel de critică teologică ale cărei origini se regăsesc în spiritul critic. Un asemenea tip de critică teologică este inacceptabil doar pentru faptul că constituie o negație a religiei creștine; această critică nu are ce căuta în interiorul Tradiției Ecclesiei. Această critică se bazează pe o sublimare a rațiunii care nu devine numai unitate de măsură, ci și un instrument de judecată. Ea se manifestă într-o dublă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cel mal înalt, dăruire. Torouțiu e un om care nu bîrfește și nu știe ce e critica negativă. Are în această privință poate școala germană. E unul dintre puținii noștri germaniști. Dar nici în viață nu și-a făcut din negație o armă. A biruit și a biruit dușmanii prin fapte, nu prin înjurături și vorbe grele, De aceea e un adevărat biruitor" (apud Ion Filipciuc). În ce privește seria Torouțiu a "Convorbirilor", între scriitorii tineri și bătrîni, cum spune poetul bucovinean, cărora
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dovedești“ altruism când, de fapt, ești, ca dominantă caracterială, mai degrabă egoist. Desigur, jocul acesta de rol nu îl faci, nu te prefaci, decât atunci când este avantajos. Disimularea presupune să ascunzi Într-un fel, simularea este creație, iar disimularea este negație. o trăsătură negativă îcondamnabilă pentru ceilalțiă, să maschezi fără ca neapărat să dovedești contrariul. Ascunzi egoismul tău fără să joci rolul altruistului, ascunzi frica să faci acte demonstrative de curaj. Simulantul se află în „ofensă”, iar disimulantul în „defensivă”. Omul este
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
În perioada barocului, figurile de stil caracteristice sânt paradoxul, oximoronul, catahreza. Acestea sânt figuri de stil creștine, mistice, pluraliste. Adevărul este complex. Există numeroase moduri de -cunoaștere, fiecare cu propria lui legitimitate. Unele tipuri de adevăr se cuvin, exprimate prin negație sau printr-o premeditată deformare. Despre Dumnezeu se poate vorbi antropomorfic, deoarece el i-a făcut pe om după chipul și asemănarea sa ; dar el este, de asemenea, transcendentalul Celălalt. De aceea, în religia barocă, adevărul despre Dumnezeu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
politică, cînd e vorba de destinele țării. Se aduce din nou în discuție imputarea și se adaugă acestei acțiuni încă un epitet: neserioasă, pe lângă „gratuită” și „imprudentă”. Din punctul de vedere al tehnicilor persuasive se remarcă în finalul articolului prezența negației polemice, o strategie argumentivă „bazată pe contestarea unui enunț anterior”, ea avînd un caracter dialogic, replicativ, polifonic”, ea înseamnă „nu anularea orientării argumentative a propoziției pozitive respinse, ci dimpotrivă consolidarea ei” (Hoarță Cărăușu, 2008:378). Articolul Distinguendum est (fragment), p.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]
-
publicate în periodicele vremii au trecut, cu schimbări neînsemnate, în monumentala Istorie... din ". În același eseu, Vladimir Streinu scria: "...prin temperament, Călinescu nu putea fi decât în mijlocul luptei, pentru că, fiind vorba de temperament, acest mare critic al culturii române, prin negația uneori sumară, dar cu o viziune totdeauna nouă, prin idiosincrazii tulburi, răscumpărate de elanuri creatoare, prin impulsivitatea lui de ocupant, dar și de întemeietor, dacă pe unii scriitori i-a victimat, pe cei mai mulți i-a chemat la o viață portretistico-critică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
a unui mare spirit polemic ce tinde permanent spre "scoaterea din uz a rețetelor, spargerea siguranței leneșe, a opiniei comune." Vladimir Streinu - ne previne C. Stănescu - nu este însă un spirit demolator: Construcția criticului se înalță pe dărâmăturile produse de negațiile sale succesive, rostite însă maiorescian, de sus, ca și când însuși adevărul s-ar rosti prin vocea sa." sa." În ", acerbul Gheorghe Grigurcu publică în volumul Idei și forme critice (Editura Cartea Româneascăă un comentariu critic având drept punct de pornire primele
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
din acest punct de vedere: "Oscilant între un modernism parțial, mai mult, ni se pare, dintr-o permeabilitate la mediu și dintr-un efort de bunăvoință decât dintr-o convingere reală, și un clasicism structural, dezvăluit mai mult indirect, prin negație și aprehensiune, criticul este un tip de gentilom ușor atemporal, ale cărui maniere prețioase constituie un reflex definitiv. Prins în vâltoarea prefacerii literare rapide, nu s-a putut adapta cu ușurință peisajului variabil, de unde, în pofida măștii de autoritate, o incertitudine
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Putem avea astfel experiența foarte prețioasă a limitelor umanului ; avem posibilitatea de a verifica pe viu, pînă la capăt, contradicțiile la care conduce autonomizarea lui față de un principiu transcendent. Nu ne dă oare această experiență șansa de a regăsi prin negație, prin contrast, prin absență tema transcendenței, a celei veritabile? Nu ne dă ea șansa de a ne regîndi pe noi înșine în raport cu o transcendență foarte separată, într adevăr, dar spre care omul tinde ca spre Polul perfecțiunii sale? Beneficiul separației
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ale categoriilor sociale despre care Mohammed Arkoun (Ouvertures sur l'Islam, ed. cit., pp. 39-42) afirmă că s-au ivit foarte de timpuriu în imperiile islamice. numai o teologie apofatică, ci și o sociologie apofatică. Ea ar defini socialul prin negație : ar nega suveranitatea societății asupra persoanei, ar postula o ierarhie care recunoaște primatul persoanei asupra societății, al societății asupra statului. Tema omului interior, față de care omul exterior trupesc, finit, perisabil, mundan, social e doar un aspect limitativ, necesar, dar nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în înțelesul lui cel mai productiv spiritual, apofatismul nu se reduce la o teologie negativă, care, tematizînd divinul prin negarea/depășirea categoriilor mundane, ar face pandant teologiei afirmative, abordării catafatice. Ca simplu complement al abordărilor de tip afirmativ, demersul prin negații ne dislocă, e adevărat, din confortul mental al analogiilor directe ; ne interzice să figurăm divinul după chipul nostru idealizat. Dar de aici rezultă totuși o conceptualizare care nu produce decît imaginea în negativ a portretului nostru. Deși renunță la soluția
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
nostru. Deși renunță la soluția afirmațiilor extrapolate, mintea își stăpînește totuși bine subiectul transcendent, îl poate cuprinde în tabloul dual al contrariilor, fără ca posibilitățile ei să fie antrenate, ele înseși, într-un proces de trecere la limită. Simpla caracterizare prin negații a transcendenței riscă să mai adauge un capitol (strălucit) la gîndirea prin dihotomii care sortează realul în mod disjunctiv și static, întreținînd, după expresia lui Andrei Pleșu, bomba cu ceas a unui sistem fără aromă intelectuală sau teologală. Căutînd să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Paradoxal, celui ce vorbise atît de profund despre viață pare că tocmai viața îi scăpa, iar soluțiile pe care Tolstoi le va propune pentru o viață nouă erau "de o exagerare demonică sau ridicolă". Excesul lipsei de măsură și al negației, crede Cioran, nu erau altceva decît "răzbunarea unui spirit care nu a putut niciodată să se deprindă cu umilința de a muri"129. Nu doar inserția individului în țesutul timpului era ispita lui Cioran, cel ce medita 130 la o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
43). De altfel, nici nu ar fi putut să fie, după cum știm foarte bine astăzi geometria hiperbolică este consistentă. Primul care a renunțat să mai caute o demonstrație pentru postulatul cinci sau să arate că există o contradicție în adăugarea negației acestui postulat la restul geometriei euclidiene, descriind în schimb o nouă geometrie tot hiperbolică a fost Karl Friedrich Gauss. Acesta însă nu a publicat nimic în legătură cu ideile sale privitoare la posibilitatea unei geometrii neeuclidiene. Am vorbit mai sus despre existența
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
concrete problema cu această cale este aceea că nu avem o noțiune clară a abstractizării); calea asimilării (distincția dintre entitățile concrete și acela abstracte este doar distincția dintre particular și universal și această procedura se confruntă cu probleme serioase); calea negației (Burgess și Rosen op. cit.: 16-23). Să ne oprim un pic asupra acesteia din urma, deoarece merită o atenție specială, ea fiind în spatele principalului argument anti-platonist din disputa contemporană platonism/nominalism. Conform acestei căi entitățile abstracte sunt acelea care nu au
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
aici, Benacerraf argumentează că nu putem cunoaște aceste entități. El pleacă de la anumite considerații cu privire la capacitățile epistemice umane și la măsura în care acestea ne pot furniza o cunoaștere a obiectelor matematice (abstracte) așa cum ne sunt ele date pe calea negației și își manifestă scepticismul cu privire la această cunoaștere. Ne oferă această cale o distincție clară între obiectele abstracte și cele concrete? Pentru a face asta, trebuie să fie cazul că trăsăturile negative atribuite entităților abstracte sunt satisfăcute de toate aceste entități
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
apare. Ce-și propune el este să apere o doctrină realistă în filosofia matematicii de argumentul epistemologic al lui Benacerraf. După cum am indicat și mai sus, acest argument apare în contextul distingerii între entitățile abstracte și cele concrete cu ajutorul căii negației. Strategia lui este de a arăta că există și obiecte pe care noi le considerăm a fi fizice și care, dacă este să ținem cont de acest procedeu de a distinge între abstract și concret, se încadrează, mai degrabă, în
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
statutul acestor entități și nu să facă neclară distincția abstract/concret. Mai mult, dacă ținem cont că există mai multe procedee de a distinge între cele două tipuri de entități, putem lua argumentul lui Resnik ca arătând doar că procedeul negației ar trebui abandonat pentru că nu face ceea ce se presupune că ar trebui. 4.5.3. Statutul ontologic al entităților matematice Am văzut în secțiunea anterioară că entitățile matematice sunt privite în mod obișnuit ca aparținând clasei obiectelor abstracte. Care este
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
o constantă a acestui tip de intelectual. El, care până nu demult, invoca plin de solicitudine intervenția de părinte a lui Dumnezeu, el care recunoscuse intervenția harului divin asupra sa, acum ajunge să arunce asupra lui Dumnezeu întâi îndoiala, apoi negația. Blestemele pe care le proferă sunt crunte, și ca orice enunțuri din zona aceasta, inconsistente. Se adresează Ființei căreia-I neagă existența. Acuză ceea ce declară ca neexistent ca fiind vinovat pentru ceea ce suportă: „Îți spun, o, sfinte Baal al cerului
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
demonstrate fiecare în parte, la fel de concludent"14. Un dicționar occidental de filosofie dă o definiție oarecum asemănătoare: "O antinomie apare atunci când putem argumenta atât pro cât și contra unei propoziții sau când putem să demonstrăm atât o propoziție cât și negația ei, dar nu putem considera eronată nici una dintre cele două demonstrații"15. Să desprindem esența logică a acestui înțeles: dacă o antinomie este o contradicție dintre două teze la fel de bine susținute, ea se reduce din punct de vedere formal la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rațiunii, ci un câștig al acesteia. Prin această interpretare, Hegel modifică semnificația ideii de antinomie. În primul rând, aceasta va cuprinde nu numai contradicțiile, ci opozițiile în genere, pentru că Hegel tratează toate opozițiile după modelul contradicției, radicalizând orice opoziție până la negație și contradicție 22. În al doilea rând, contradicția capătă la el un alt sens decât în logica formală și un alt statut. Este vorba de ceea ce este cunoscut drept contradicție dialectică. Contradicția formală este un raport static, pe când la Hegel
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unitatea și dinamismul tendințelor și laturilor contrare din interiorul obiectelor, proceselor, sistemelor ce compun realitatea. Ea este exprimată în limbaj prin cupluri de contrarii ce sunt antrenate în acest dinamism: atracție-respingere, centrifug-centripet, pozitiv-negativ etc. Contradicția formală este un raport de negație explicită sau implicită între două propoziții. În logica propozițiilor, ea poate fi reprezentată ca o conjuncție între o propoziție și negația acesteia (p & -p) sau ca o echivalență între două propoziții de acest fel (p -p). Așa stând lucrurile, cele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cupluri de contrarii ce sunt antrenate în acest dinamism: atracție-respingere, centrifug-centripet, pozitiv-negativ etc. Contradicția formală este un raport de negație explicită sau implicită între două propoziții. În logica propozițiilor, ea poate fi reprezentată ca o conjuncție între o propoziție și negația acesteia (p & -p) sau ca o echivalență între două propoziții de acest fel (p -p). Așa stând lucrurile, cele două categorii se disting. Contradicțiile dialectice nu se pot confunda în nici un caz cu contradicțiile formale. Ele se pot traduce în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dintre sensurile mai recente ale termenului "antinomie", fără ca cei doi termeni să se confunde în totalitate. Nivelul la care se realizează asimilarea lor este cel al structurii logice de bază, unde ambii se reduc la echivalență dintre o teză și negația acesteia, adică la o contradicție logică sau formală. Am lăsat pentru final o ultimă discuție, pe care o pot introduce acum. Definițiile antinomiei cuprind ca gen proxim sau ca element fundamental ideea de contradicție. Datorită acestui lucru, la un mod
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de a forța intelectul să depășească limbajul sau de a forța limbajul să comunice intelectului ceva inefabil, să cânte o partitură pentru care nu fusese proiectat 321. "Aici, unde cunoașterea catafatică ar fi insuficientă pentru sesizarea realităților-limită (...) și unde pura negație teologică s-ar mărgini doar să sugereze și să prevină confuziile, antinomia apofatică reușește să ne introducă într-un plan de realități unde se întâlnesc antinomii ontologice concrete, pe care le respectă în ființa lor proprie, inexprimabilă (...), dar pe care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]